CINE ESTE SF. MACARIE EGIPTEANUL | SF. ILARION FELEA

Aflați o biografie scurtă a marelui ascet al Patericului, Sf. Macarie Egipteanul, pustnicul a cărui înțelepciune întrecea pe filosofi și atrăgea mulțime de oameni. CINE ESTE SF. MACARIE EGIPTEANUL | SF. ILARION FELEA

Viața Sf. Macarie Egipteanul. Copilul bătrân

Acest mare pustnic s-a născut într-un sat din Egiptul de sus, pe la anul 300 după Hristos. Se pare că a trăit o copilărie grea, în suferință și lipsuri. Văzând bărbăția și înțelepciunea minții lui, oamenii din vremea lui îi ziceau „copil bătrân”. În tinerețe, Macarie era păstor. Era o fire serioasă și adânc religioasă. Dezgustat de ticăloșiile lumii și de răutatea oamenilor, pe la vârsta de 30 de ani s-a retras în pustie și a trăit o viață de pustnic sau anahoret. Aici și-a făcut o colibă și trăia din împletitul coșurilor. Șaizeci de ani a trăit în pustia aceasta (schitică), în curăție, în post, în rugăciune, în sărăcie și în luptă aspră cu patimile trupului.

Faima vieții lui, împodobită cu virtuțile religiei și ale moralei creștine, i s-a dus până departe. Credincioși din toate părțile veneau să-i ceară sfaturi și să-i asculte înțelepciunea. De aceea, ca să nu fie prea îmbulzit de lume, s-a retras într-o peșteră tăinuită, de unde apărea numai sâmbăta și duminica, pentru ca să se împărtășească la Sf. Liturghie, împreună cu ceilalți călugări, după rânduiala vieții monahale.

Propovăduitori printre păgâni, pe malul Nilului

La vârsta de 40 de ani, Macarie a fost hirotonit preot, slujbă în care s-a făcut vestit prin cuvântările și predicile lui. Aici l-a vizitat un alt mare sfânt, „steaua pustiului și părintele monahilor”, Sf. Antonie cel Mare.

Sub împăratul arian (eretic) Valens, după moartea Sfântului Atanasie cel Mare, Sf. Macarie a fost izgonit, împreună cu alți călugări, într-o insulă de pe râul Nil. Aici erau numai locuitori păgâni. Prin râvna și prin cuvântările lui Macarie, păgânii s-au creștinat, fapt care i-a atras toată admirația și dragostea poporului din Alexandria. Dregătorii statului, aflând de acest lucru, au fost nevoiți să-i îngăduie să se întoarcă între călugării lui din pustia schitică, unde a murit pe la anul 390, lăsând în urma lui faima unui mare sfânt, de unde i-a și rămas numele de Macarie cel Mare.

Omiliile Sf. Macarie

De la el ne-au rămas vreo 50 Omilii duhovnicești, predici pline de mierea învățăturilor evanghelice, de pilde, tâlcuiri și asemănări, cum rar se întâlnesc mai frumoase la alți scriitori.

Sf. Macarie a fost un ales tâlcuitor al Sfintei Scripturi și un bun cunoscător al sufletului omenesc. De aceea Omiliile lui se citesc și astăzi cu multă plăcere și cu deosebit folos duhovnicesc. El a mai fost și un iubitor și un mare om al tăcerii. Nu i se auzea glasul decât atunci când preamărea pe Dumnezeu, când predica adevărurile Evangheliei și când lăuda lucrarea mântuitoare a Sfintei Biserici.

Era un om aspru cu sine dar și cu alții, mai ales cu lacomii, cu nemilostivii și cu asupritorii. Viața lui de râvnă pentru credința creștină, de tăcere, de iubire și de înțelepciune, de curăție, și de sfințenie, este pilduitoare.

Sfaturi înțelepte

Spicuim aici câteva din învățăturile Sfântului Macarie cel Mare:

„Sufletul nu este nici din firea Dumnezeirii, nici din firea întunericului răutății, ci mai curând este o creatură înțeleaptă, frumoasă, mare, minunată, sau o frumoasă asemănare și chip al lui Dumnezeu…”.

„Făgăduințele creștinilor sunt mari și negrăite; atât de mari, încât toată strălucirea și frumusețea cerului și a pământului, restul podoabelor și varietatea lor bogată, strălucirea și decorul lucrurilor văzute, nu pot fi asemănate cu credința și bogăția unui singur suflet”. (căci în suflet se află toate vederile, cugetele, gândurile, amintirile, bucuriile, slava și nemurirea omului).

„Câte comori a strâns sufletul înlăuntrul său, atâtea vor fi descoperite și se vor arăta în afară de trup…”.

„Toată lupta omului se dă în minte… Tronul Dumnezeirii e mintea noastră și iarăși, tronul minții e Dumnezeirea și Duhul…”.

„Sufletele iubitoare de adevăr și de Dumnezeu, … zilnic (fac) un pas înainte, către Mirele lor duhovnicesc” (Dumnezeu)…

„În ce chip un om este legat de mâini și de picioare cu lanțuri și vine cineva care-i desface lanțurile și-l lasă liber, ca să poată merge slobod, tot așa desface și Domnul sufletul cel încătușat de legături în lanțurile morții… să poată umbla fără oboseală și liniștit în aerul divin…”.

„Dacă nu ești în stare să înțelegi gândurile sufletului tău, cum vei putea cerceta gândurile și cugetul lui Dumnezeu?”.

„Uite, cât de mari sunt cerul și pământul, soarele și luna. Și cu toate acestea Domnului i-a plăcut, să locuiască nu în ele, ci numai în om”.

„Patimile sunt munți greu de purtat…”.

„În ce chip o casă, ce are stăpân prezent în ea, este împodobită, plină de ordine și frumusețe, tot astfel și sufletul, ce are pe stăpânul său la sine și cu sine, este plin de toată frumusețea și podoaba, căci el are pe Domnul cu comorile sale duhovnicești, ca locuitor și conducător…”.

„Încrede-te în Dumnezeu, conducătorul tău, sufletul tău să stea în unire cu Dumnezeu, cum stă mireasa în unire cu mirele…”.

(Extras din Volumul I, Cuvântări la Viețile Sfinților, Pr. Ilarion V. Felea, Fundația Justin Pârvu)

Icoană realizată de Gabriel Chituc

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura