M. FOTINI: CUM MI-A DOVEDIT PR. ARSENIE CĂ ESTE SFÂNT

În apropiere de Orăștie, însă, am simțit nevoia să mă rog mai cu tărie ca Dumnezeu să-mi arate un semn dacă Părintele Arsenie este sau nu sfânt. În timp ce mă rugam, deodată mașina se oprește brusc, făcând un zgomot puternic. Afară se întunecase și mașina nu mai pornea deloc iar noi ne aflam într-o pustie, în afara localităților.

ÎNDOIALA FAȚĂ DE SFINȚENIA PĂRINTELUI ARSENIE

„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi”. Cei care se împotrivesc unui singur sfânt, spunea Sf. Simeon Noul Teolog, se împotrivesc de fapt tuturor sfinților și lui Dumnezeu Însuși. Pentru că Dumnezeu viază în sfinți; El Însuși locuiește înlăuntrul celor ce și-au curățit sufletul de patimi. A te împotrivi unui sfânt, înseamnă a te împotrivi lui Dumnezeu Ce locuiește în el. De aceea este foarte important să nu-i hulim pe cei pe care Dumnezeu i-a sfințit și i-a făcut locaș Luiși.

Părintele Arsenie Boca, în ciuda nenumăratelor sale minuni și dovezi ale sfințeniei, este astăzi blamat și contestat de unii dintre ortodocși. Probabil din pricina caracterului său mai atipic, ce a sfidat comunismul prin fine ironii și multă înțelepciune, ascunsă de ochii lumii political correct, și pentru care înțelepciunea lui Dumnezeu este nebunie.

Acuzele care se aduc Părintelui Arsenie Boca de către cei din spațiul „ultra-ortodox” ar fi acestea: că Părintele Arsenie l-a pictat pe Francisc de Assisi în rândul sfinților ortodocși, pe peretele bisericii de la Drăgănescu; că ar fi fost ecumenist; că ar fi crezut în reîncarnare și alte teosofii ne-ortodoxe. Aceste acuzații mă nelinișteau și pe mine cu câțiva ani în urmă. Dar Dumnezeu întotdeauna arată adevărul celor ce îl caută cu toată sinceritatea. Pentru că mă temeam ca nu cumva să nedreptățesc un sfânt al lui Dumnezeu, am început să mă rog intens ca Dumnezeu să îmi descopere dacă Părintele Arsenie ar fi fost cumva înșelat sau nu.

 SĂ TRECEȚI ȘI PE LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI ARSENIE!

Astfel, într-una din zile, primesc binecuvântare de la Părintele Justin să mergem, împreună cu mai multe maici într-un pelerinaj prin țară, ce viza mai multe mănăstiri și părinți duhovnicești din Ardeal. Înainte de plecare, când am luat binecuvântarea Părintelui Justin pentru călătorie, spre surprinderea mea, Părintele ne spune hotărât: Să treceți și pe la mormântul Părintelui Arsenie, măi, și să vă închinați!

Mirată de îndemnul Părintelui, dar fără să ezit în a da ascultare cuvântului său, am plecat la drum. După ce am vizitat mai multe mănăstiri, unde am avut bucuria să ne închinăm la moaștele mai multor sfinți, ne apropiam deja de mănăstirea Prislop, urmând ca apoi să ne cazăm acasă la Părintele Crăciun Opre de la Cinciș, ucenic al Pr. Arsenie Boca și bun prieten al Părintelui Justin.

ACCIDENTUL ȘI ICONOMIA SF. ARSENIE

În apropiere de Orăștie, însă, am simțit nevoia să mă rog mai cu tărie ca Dumnezeu să-mi arate un semn dacă Părintele Arsenie este sau nu sfânt. În timp ce mă rugam, deodată mașina se oprește brusc, făcând un zgomot puternic. Afară se întunecase și mașina nu mai pornea deloc iar noi ne aflam într-o pustie, în afara localităților. Am sunat niște ucenici ai Părintelui Crăciun, care, foarte binevoitori, ne-au ajutat să tractăm mașina la un service din apropiere.

Eram cumva îngrijorată și mâhnită din pricina mașinii, dar mai mult eram frapată și contrariată de modul în care Dumnezeu, simțeam, că vrea să îmi vorbească. Nu înțelegeam mesajul, însă m-a cuprins un sentiment de pocăință și vinovăție că am îndrăznit să mă îndoiesc de unul dintre sfinții Săi. Cu sufletul înlăcrimat am cerut Părintelui Arsenie să mă ierte și pentru prima dată am îndrăznit să mă rog lui însuși: „Părinte, dacă ești sfânt, te rog arată-mi și nu mă lăsa să stau în întunericul și neliniștea îndoielilor mele!”. Exact în acel moment, ucenicii Părintelui Crăciun, niște oameni deosebit de ospitalieri, se oferă să ne ducă cu microbuzul lor mai întâi la mormântul Părintelui Arsenie, iar apoi la Cinciș, unde ne aștepta Pr. Crăciun.

„LUAȚI TRUPUL CUVIOSULUI MEU ȘI DUCEȚI-L ÎN BISERICĂ!”

Simțeam deja că Părintele Arsenie este cel care punea în lucrare toată această situație și ne-am îndreptat, cu emoție, spre mănăstirea Prislop. În drum spre Prislop însă, Părintele Arsenie a săvârșit o mare minune cu mine, de care mai simt cu totul nevrednică. Această minune nu am mărturisit-o, până în ziua canonizării lui, nimănui, decât Părintelui Justin, duhovnicul meu.

Eram în mașină și, cu siguranță, nu îmi era somn, stresată de accidentarea mașinii și de toată situația în sine. Deodată însă am simțit că mă deconectez de tot ce era în jurul meu și văd în fața mea altă realitate, ca într-un vis. Dar nu era vis, nici nu ațipisem. M-am văzut la Prislop, într-o mulțime mare de oameni ce umplea toată curtea mănăstirii. Toți acei oameni se aflau, în visul sau vedenia mea, la slujba de canonizare a Părintelui Arsenie Boca. Eu eram cu totul absorbită de atmosfera de sfințenie ce învăluia acel puhoi de oameni când, deodată, aud o voce puternică din ceruri, asemenea unui tunet: „Luați trupul Cuviosului Meu și duceți-l în biserică!”.

Și imediat m-am trezit, revenind la prezent, la mașina în care eram, lângă maicile și lângă șoferul care, în acel moment purta cu mine o discuție, dar căreia eu îi pierdusem firul.

Pr. Justin Pârvu îl considera sfânt pe Pr. Arsenie

Nu mă mai interesa nimic, nici mașina, nici stresul nostru, ci doar să mă închin Părintelui Arsenie și să îl rog să mă ierte pentru îndoiala mea. Cu siguranță, nu pentru vrednicia mea (nici pe departe!), mi-a vorbit Dumnezeu într-un așa minunat mod, ci pentru sfințenia și îndrăzneala pe care Părintele Arsenie le-a dobândit de la Dumnezeu.

Când i-am mărturisit Părintelui Justin această întâmplare, mi-a confirmat faptul că minunea a fost de la Dumnezeu și m-a încurajat să mă rog adesea Părintelui Arsenie, ca unui mare sfânt al românilor.

Sfinte Părinte Arsenie, mijlocește și roagă-te pentru noi și neamul tău, înaintea Tronului Dumnezeirii! Amin!

 (Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 88)