HARUL VINE ODATĂ CU SUFERINȚA – PR. SILUAN

Moarte egoului

Cum tâlcuiți taina Crucii?

Sf. Pavel S-a răstignit cu Hristos, de aceea zice: „Nu trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine și viața mea nu mai este a mea, pentru că El mi-a dat-o”. Deci, taina Crucii este fiecare moment al vieții noastre și nu putem separa taina Crucii de taina Învierii. Știm că dacă murim pentru tot ce ne înconjoară, atunci fiecare lucru va căpăta o viață nouă. Când trăim taina Crucii, de fapt este moartea egoului nostru, nu mă mai întreb cum să folosesc asta sau asta pentru mine. Când e să ne scoatem pur și simplu din peisaj, atunci putem vedea cu adevărat ce sunt lucrurile și în felul acesta intrăm în taina Crucii.

De exemplu, avem o cană foarte valoroasă aici. Mă uit la ea și spun: „Doamne, dacă aș avea cana asta, aș fi un om bogat”. Dar dacă trăim în taina Crucii, mă uit la cană și spun: „Iată, o cană frumoasă”. Fără niciun gând cum să am un avantaj de pe urma ei. La fel este și cu suferințele din viața noastră. Ne tot minunăm de cum lucrează Hristos înlăuntrul nostru. Mântuitorul se bucură când, să zicem, lucrurile nu merg „omenește” bine.

Să nu spunem: Eu sufăr!

În Grădina Ghetsimani, Mântuitorul a plâns cu sânge. A fost o rugăciune cu lacrimi de sânge. Și a spus: „Doamne, ia de la mine paharul acesta, dar facă-se voia Ta”. A fost în stare să vadă voia Tatălui lucrând în El, în taina Crucii. Același lucru se întâmplă și cu noi, când suferim, când ne necăjim. Nu trebuie să spunem: „Eu sufăr!”. Ci: „Taina Crucii lucrează în mine!”. Vom vedea un fel de alinare, care va urma acestor lucruri, o mângâiere pe care lumea n-o poate da.

Nu prea îmi place să vorbesc despre mine, dar este mai ușor să dau exemplul meu. V-am zis de lupta mea cu cancerul. Când a intrat doctorul și mi-a zis că sunt într-o fază înaintată, mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a dat o cruce grea. Dar în același timp harul, care a venit odată cu această veste, a fost foarte mare, astfel încât mi-am întrebat starețul: „Mă vei lăsa să mor?”. Dar el mi-a zis că: „Trebuie să mergi la chimioterapie”.

Cum luptăm cu frica bolii

Când mă tot gândeam: „De ce o fi dat cancerul ăsta peste mine?”, mi s-a umplut sufletul de frică și de întuneric. Dar când I-am mulțumit Domnului: „Doamne, Îți mulțumesc pentru acest dar al cancerului”, un mare har s-a lăsat asupra mea. Când ai 34 de ani, nu te prea aștepți nici să faci cancer, nici să mori prea curând. Dar când am primit acest lucru ca un dar de la Dumnezeu și nu m-am mai gândit la mine însumi, am putut și eu păși în taina Crucii. Însă, când am început să mă gândesc la mine: „Ce trist! Viața-i scurtă! Mai am de făcut multe lucruri… N-am să mă pot ruga ca Sf. Isaac Sirul”, toate astea au fost urmate, de fapt, de întuneric.

Deci, taina Crucii este să te scoți pe tine ca persoană din viața ta și să-L lași pe Mântuitorul să ocupe locul cel mai important, locul principal. Dacă trăim această taină a Crucii, ne va însoți și taina Învierii. Și dacă suntem făcuți pentru taina Învierii, sigur suntem făcuți și pentru a ne purta crucea.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 77)