SUPRAVEGHEREA ÎN MASĂ A POPULAȚIEI | VICU MERLAN

Aventura șui Snowden

Edward Snowden[1] s-a manifestat ca o fire rebelă, cu înclinații militare, ca și tatăl său, dar din cauza unui accident din timpul antrenamentelor, este nevoit să renunțe la cariera militară. Ahtiat de tehnologia computerizată, învață să descopere cele mai profunde implicații ale acesteia.

Încă de copil accesează serverele secrete ale unei centrale atomice, după care trimite un e-mail companiei prin care le demonstra breșa prin care sistemul era vulnerabil. Experimentează tot ceea ce însemna jocuri, tehnologie smart home etc. Pasiunea pentru calculatoare i-a fost insuflată indirect de către tatăl său, ce lucra la Paza de Coastă și care avea acces la primele tipuri de calculatoare. Un pas important pentru Snowden l-a reprezentat apariția web-ului și accesul la internet. Conectarea online cu întreaga lume l-a propulsat în aventura descoperirilor neașteptate.

Scos din sistemul militar prin fracturarea piciorului, se reabilitează în sistemul informațional la vârsta de 22 de ani. Este avansat ierarhic datorită cunoștințelor sale ingenioase, devenind spion pentru Agenția Centrală de Informații (CIA) și Agenția Națională de Securitate (NSA), unde a lucrat 7 ani. În acest răstimp observă o importantă acțiune a spionajului american, respectiv trecerea de la supravegherea unor indivizi suspecți, la supravegherea în masă a întregii populații a Planetei. La un moment dat chiar pune umărul la dezvoltarea și perfecționarea  tehnologică, pentru a se putea colecta toate mesajele digitale din lume, pentru a fi stocate pe termen nelimitat, spre folosul unei Elite care să le folosească cu scopul intimidării, a șantajului sau pentru discreditarea oricăror persoane incomode politic sau de altă natură.

11 septembrie 2011

Edward Snowden arată că după 11 septembrie 2001 (în urma atacurilor teroriste de la New York) agențiile de informații au mână liberă și buget nelimitat. Prin descrierile sale Edward Snowden deconspiră modalitățile de acoperire a spionajului american prin intermediul unor terțe firme, prin contracte și subcontracte ce aparțin unor companii civile, modalitate de a-și pierde urma. Munca sa de spion prin Europa și apoi în Japonia i-a permis să cunoască dedesubturile întregii rețele, iar oportunitatea de a țese și a des-țese ițele tehnologiei computerizate i-au accesat informații top secret pentru majoritatea lumii și chiar a celor care lucrau în Sistem.

Edward Snowden ne dezvăluie prin această carte că toate cablurile și sateliții, serverele și turnurile, cea mai mare parte a structurii internetului (circa 90 % din traficul mondial) se află sub controlul Statelor Unite. Deși unele țări, precum China și Rusia, din dorința de a îngrădi hegemonia Americii, și-au creat sisteme alternative precum Marele Firewall sau motoare de căutare, cenzurate sub controlul Statului, prin sateliți naționalizați, totuși SUA rămân cele care hotărăsc destinele internetului.

Drept urmare SUA supraveghează, practic, pe oricine pune mâna pe un computer sau pe un telefon. Edward Snowden a conștientizat că Guvernul SUA (Guvernul din Umbră sau Statul Paralel – Deep State) s-a implicat adânc în acest tip de supraveghere în masă.

Nedumeririle lui Snowden

Fiind în Japonia, în anul 2009 Edward Snowden a aflat, dintr-o întâmplare (care era de fapt o necesitate dictată providențial), despre abuzurile NSA, prin care erau colectate în masă date despre fiecare persoană a Planetei, pentru o perioadă nedeterminată, a datelor brute, așteptând o manipulare viitoare. În acest fel, Guvernul din Umbră – Deep State, putea cerceta în comunicațiile din trecut ale oricărei persoane pe care voia s-o persecute, ca să descopere o infracțiune.

Edward Snowden motivează că a scris această carte, în ciuda pericolului la care s-a expus, cu dorința de a spune adevărul. A strâns documente care dovedeau încălcarea legilor de către guvernul american, transmițându-le jurnaliștilor, începând cu iunie 2013, care le-au verificat și le-au publicat, scandalizând întreaga lume. Autorul s-a bazat pe principiile morale și etice, condamnând capitalismul de supraveghere, deoarece publicul dintr-o țară sau din toată lumea nu a avut șansa de a-și exprima opiniile în acest proces.

Autorul argumentează: „Sistemul universal de Supraveghere a fost creat nu doar fără consimțământul nostru, ci într-un mod în care ne-a ascuns deliberat toate aspectele programelor sale. (…) Convingerea mea este că libertatea unei țări nu poate fi măsurată decât prin respectarea drepturilor cetățenilor ei și că aceste drepturi sunt de fapt limitări ale puterii Statului, care definesc unde și când un guvern nu poate încălca domeniul libertăților personale sau individuale”.

Snowden demonstrează că supravegherea de către guvern are ca efect transformarea cetățenilor în supuși, la mila Statului, într-un produs al corporațiilor care-i vindeau informațiile intime altor corporații, brokeri de date și agenți de publicitate. În acest fel marile companii precum Amazon, Dell, Apple, Google etc., vând, prin intermediul aparaturii lor, date confidențiale despre cetățeni, marilor agenții de spionaj și securitate.

Creativitate versus siguranță

Datele noastre din computer sau telefon nu mai sunt ale noastre, sunt controlate, datorită internetului, printr-o simplă logare, de companii pe care le pot folosi pentru orice scop. Astăzi orice comunicare pe internet este o problemă nu de creativitate, ci de siguranță. Fiecare tastare reprezintă un potențial pericol.

Conform celor scrise de Edward Snowden, terorismul a fost motivul declarat pentru care au fost implementate cele mai multe programe de supraveghere, în momente de mare teamă și oportunism, justificându-se astfel utilizarea forței! Evocările repetate ale teroarei de către clasa politică nu era un răspuns față de o amenințare, ci o tentativă cinică de a transforma teroarea într-un pericol permanent care necesita vigilență permanentă implementată de o autoritate incontestabilă. Supravegherea în masă determină ca tehnologia să devină o armă puternică, mai puțin împotriva terorii și mai mult împotriva libertății în sine.

Edward Snowden ne explică arta tehnologiei care stă la baza colectării datelor informaționale, avertizându-ne că atunci când dăm ENTER pentru a accesa o informație de pe internet, undeva pe la mijlocul drumului către serverul care păstrează informația dorită, se află un cititor negru în clădirile de telecomunicații, în ambasadele SUA sau bazele militare ale SUA, care conțin două instrumente principale: TERMOIL – se ocupă de colectarea pasivă – ce examinează meta-datele din tot ceea ce vede și TURBINE – colectarea activă, adică intervine activ asupra utilizatorilor. Acești selectori pot alege orice ar putea fi suspect. Astfel TURBINE deviază cererea noastră apoi către serverele NSA. Î

n final, obții tot ceea ce cauți inclusiv supravegherea pe care nu ți-o dorești, fără ca noi să știm. Odată instalat acest program troian, NSA poate accesa meta-datele și datele din calculator sau telefon, astfel încât viața online aparține agenției de spionaj și control.

Planul și dezvăluirile lui Snowden

După dezvăluirile în presă ale lui Edward Snowden, Amnesty International și unele grupuri ale societății civile (ACLU) au contestat activ NSA în instanțe federale. Guvernul, în loc să se apere, a declarat că ACLU și clienții săi nu puteau dovedi că cetățenii sunt supravegheați, neavând probe, iar că acele dovezi ale lui Snowden erau secrete de Stat și scurgerile de informații către jurnaliști nu contau. Ca atare instanța nu s-a putut exprima (!!!), respingând procesul intentat de societatea civilă

Edward Snowden, înainte de a prezenta presei dezvăluirile privind supravegherea populației, și-a făcut un plan meticulos de a scăpa de consecințele inevitabile pe care urma să le suporte din partea Statului american. A studiat de dinainte jurnaliștii neagreați de Sistem care ar fi putut avea coloană vertebrală spre a putea publica nestingheriți dezvăluirile sale. I-a invitat în secret la Hong Kong (într-un oraș aglomerat și oarecum departe de interesele SUA, Chinei și Rusiei), unde timp de câteva zile, i-au pus în temă cu cele ce urmau a prezenta publicului larg. Au dat curs cererii sale: Laura Poitras cu reportaje la The Wasinghton Post, Glenn Greenwald și Ewen MacAskill de la ziarul The Gardian.

Pe 5 iunie 2013, The Gardian prezintă primul articol al lui Glenn Greenwald cu dezvăluiri incendiare. Au urmat reportajele lui Glenn și Laura Poitras. Abia după o săptămână, după ce agențiile CIA și NSA erau pe jar, Edward Snowden își dezvăluie identitatea. A vrut să fie sigur că nu este anihilat din start, că poate informa populația Americii și nu numai despre adevărata identitate a acțiunilor de supraveghere a populației.

După momentul postării, Edward Snowden devine o țintă. Sistemul a început prin a-i hărțui pe cei dragi: părinți, soră, logodnică, prieteni etc., căutând toate punctele vulnerabile ale acestora și ale lui, spre a-l discredita în orice mod cu putință. Edward Snowden era familiarizat cu astfel de procedee, studiind multiplele cazuri de dinaintea sa, atât ale unor agenți faimoși cât și ale unor militari. Pentru a evita închisoarea sau orice fel de condamnare, anticipează toate mișcările ce urmau a fi efectuate post-dezvăluire.

Azil politic în Rusia

După dezvăluirile de la Hong Kong urma să călătorească în Ecuador (cu un regim antiamerican) unde să ceară azil politic, pe rute cu escală în Rusia și Cuba.

Deoarece guvernul Statelor Unite l-a acuzat de încălcarea Legii Spionajului, cerându-se extrădarea sa, Edward Snowden este nevoit să plece cât mai repede, pe ascuns, spre Ecuador, fiind ajutat de câțiva avocați voluntari care i-au procurat un permis de liberă trecere, document recunoscut de ONU. Ajunge la Moscova, unde este reținut de FSB (Serviciul Federal de Securitate), pe motiv că pașaportul este anulat din ordinul ministrului John Kerry, ceea ce nu-i mai putea permite continuarea călătoriei aeriene.

După mai mult de o lună petrecută în aeroport, sub paza FSB-ului, Statul rus îi acordă azil politic, azil pe care îl are și astăzi (oct. 2019). În acest timp a cerut azil la 27 de țări ale lumii. Nici măcar una dintre ele nu l-a acceptat oficial, datorită presiunilor americane, unele refuzându-l direct, altele, doar dacă ajungea pe teritoriul lor, un fapt imposibil deoarece putea fi prins pe drum. Cu toate hărțuielile și confruntările prin care au trecut, familia și cei dragi l-au susținut necondiționat, înțelegându-i atitudinea față de Sistem. Logodnica sa, Lindsay, călătorește la Moscova, unde se va căsători cu Edward, rămânând în exil împreună.

Dezvăluirile lui Edward Snowden au dat roade: Sistemul a fost cunoscut, nivelul de conștientizare a populației a crescut, mass-media din întreaga lume a dezbătut luni și ani în șir această problemă (fiind și astăzi pe tapet, poate mai puțin în România, unde presa este controlată de agențiile americane și de sateliții lor!). Revista Lohanul a prezentat, încă de la început (2013) mai multe articole despre dezvăluirile lui Snowden, alături de presa independentă, alternativă și Wikiliks.

Efectele Snowden

La presiunea opiniei publice, a intervenției unor senatori din conducerea americană, Congresul SUA aprobă Legea Libertății, prin care se modifică Secțiunea 215, prin care se interzice clar colectarea în masă a înregistrărilor telefonice ale americanilor, iar în 2015, o curte federală a dat sentință într-un proces care a contestat legalitatea programului NSA de stocarea a înregistrărilor telefonice. S-au creat precedente care ulterior au dus la noi procese în instanță, cu noi victorii în favoarea democrației.

Documentele prezentate de Snowden presei și lumii largi, au dezvăluit dedesubturile agențiilor de securitate NSA. Simțindu-se vulnerabile, multe companii din lume și-au schimbat platformele, criptându-le, fapt care le permitea o prevenire a interceptărilor de către terți, a traficului web.

Astăzi, Edward Snowden, datorită istețimii sale și a fraternizării multor jurnaliști onești din lume cu el, nu stă închis în pușcăriile americane, ci a ajuns la conducerea Fundației pentru Libertatea Presei, organizație non-profit, ce are ca scop protejarea și responsabilizarea jurnalismului mondial în interes public, activitate pe care o prestează în mediul online. Pentru a fi mai ușor înțeles de majoritatea oamenilor, Edward Snowden are curajul de a publica cartea, Dosar permanent, unde își expune toate intențiile și cunoștințele sale într-un mod profund jurnalistic, carte ce apare și în România la Editura Nemira, pe parcursul anului 2019.  Articolul de față sintetizează și coroborează informații din carte cu cele existente pe internet și din filmul Snowden, despre autor și dezvăluirile sale.

O altă consecință importantă a acțiunilor sale o reprezintă decizia Uniunii Europene din 2016, pentru prevenirea hegemoniei tehnologice, fiind adoptat Regulamentul General privind Protecția Datelor.

Intimidări ale Sistemului

Cu toate acestea, așa cum reiese și din scrierile lui Edward Snowden, nu suntem convinși deloc că Sistemul a renunțat pur și simplu la strângerea datelor. Credem mai degrabă, că Sistemul, în cârdășie cu acoliții săi (alias Aliații), așa cum a făcut-o de fiecare dată, s-a prefăcut și de această dată că înlătură abuzurile față de populație, dar în fapt, atât acest articol ce va apărea pe internet, cât și multe altele ce fac rodul unor dezvăluiri despre planurile lor murdare, hegemonice, sunt atent studiate și stocate, iar autorii și susținătorii lor sunt contorizați, pentru ca atunci când vine timpul să fie hărțuiți, intimidați și chiar asasinați, așa cum s-a petrecut în dese rânduri cu jurnaliștii curajoși.

Chiar autorul articolului a fost hărțuit și intimidat de mai multe ori de Serviciile române, pentru intransigența liniară a unor dezvăluiri, așa cum au fost și cele ale lui Edward Snowden, cât și despre dezvăluirile despre genocidul planetar ce-l reprezintă otrăvirea populației prin E-rile și conservanții din alimente și băuturi, prin pulverizarea cu particule nanometrice de aluminiu sau alte substanțe nocive, despre injectarea populației tinere în special cu vaccinuri ce conțin substanțe toxice precum mercurul, despre implementarea tehnologiei 5G cu efecte devastatoare asupra populației și a întregii vieți pe Pământ etc. În acest sens mi s-au efectuat mai multe percheziții acasă și la părinți, m-au anchetat zile întregi câte 8 ore pe zi fără niciun motiv obiectiv, m-au discreditat în mediul științific prin intermediul unor colegi turnători de tipul cozilor de topor, mi-au ascultat telefonul ani de zile (unele înregistrări fiind folosite în cadrul anchetelor spre intimidare), mi-au inventariat zeci de mii de piese arheologice la Muzeul unde eram arheolog, spre a descoperi, poate, poate, ceva lipsă, ceea ce nu s-a petrecut (probabil fiind singurul arheolog din România ce a trecut prin acestea)…

Mi-au înscenat furt de artefacte pe șantierele arheologice pe care le coordonam (fapt pentru care am fost hărțuit cu dosare penale din 2014 până în 2017, urmărindu-se cu orice preț discreditarea și descurajarea mea de a mai face săpături arheologice și a aduce în prim plan european preistoria românească, alături de alți arheologi români, adevăruri despre civilizația ce a dominat Europa pe parcursul a câtorva milenii), mi-au implantat turnători în rândul voluntarilor ce au participat la săpături arheologice etc. Detalii asupra acestor intimidări și hărțuieli le-am publicat ca Anexe în cadrul unei monografii arheologice, în anul 2018.

[1] Edward Snowden, Dosar permanent, Editura Nemira, București, 2019.

[2] Vicu Merlan, Bazga – Cetățuie. Monografie arheologică, Editura Stef, Iași, 2018; ediția II-a, 2019.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 63)