PR. DIMITRIE BEJAN: MAI POATE FI SALVAT POPORUL ROMÂN?

„Dumnezeu stă în cumpănă dacă să ne salveze”, ne spune cu strigăt de durere Părintele Dimitrie Bejan, un alt sfânt al închisorilor. Ce trebuie să facem ca să mai salvăm România, aflați în cuvântul de mai jos. PR. DIMITRIE BEJAN: MAI POATE FI SALVAT POPORUL ROMÂN?

Oare câți drepți se găsesc în mijlocul poporului român?

Am spus întotdeauna că suferința este mântuitoare, numai dacă o accepți fără murmur. Dar căile care duc la mântuire sunt multiple și sunt arătate în toate cărțile noastre sfinte: faptele milei trupești și faptele milei sufletești. Dacă nu-l alungi de la poarta ta pe cel sărac și-i dai o bucată de pâine sau bani și dacă îl înveți pe cel căzut drumul cel bun, ca să se ridice din mocirlă, încet-încet unii ajung până acolo să-și iubească și vrăjmașii. Mai mult decât aceasta nu i se poate cere bietului om.

Iar cea mai puternică dovadă a iubirii stă în faptul că îți pui viața ta în primejdie, pentru salvarea vieții fratelui tău.

Asta am încercat noi să facem, uneori cu opinteli și cu murmurare de protest, pentru care astăzi îmi dau seama la capătul efortului meu, că jertfa noastră nu a rodit pentru că a fost insuficientă. Vor mai fi necesare și alte jertfe pe viitor, știind noi toți că o cetate poate fi mântuită dacă în mijlocul ei se află 50 de drepți. Atunci la Sodoma unul a fost găsit drept, Lot. De aceea cetatea a pierit în flăcări. Mă întreb: „Oare câți drepți se găsesc în mijlocul poporului român? Și cât atârnă în cumpăna dreptății divine comportarea lor morală și omenia? Poate fi salvat oare poporul român de la nimicire prin numărul de drepți din mijlocul mulțimii de strâmbi? Deocamdată observ că bunul Dumnezeu stă în cumpănă! Până când?”…

Şi de câte ori am simţit lumina!..

Dacă eşti în suferinţă, trebuie să accepţi suferinţa ca mântuitoare, fiind rânduită de Hristos. În felul acesta suferinţa este uşor de acceptat şi chiar simplă, şi-ţi aduce bucurie. Rugăciunea noastră în puşcărie, ca şi în viaţa de mai târziu, curgea limpede ca apa unui izvor, în care-I spui lui Dumnezeu, direct, tot ce te doare. Simţeai totdeauna că Dumnezeu aude şi te ajută să suporţi greutatea. Mă rugam permanent lui Dumnezeu şi îi iubeam pe toţi! Am dat slavă lui Dumnezeu pentru toate!.

După eliberare, părintele Dimitrie Bejan nu a întrerupt nici o clipă vorbirea lui cu Dumnezeu, convins fiind că: „Un preot bun trebuie să fie mai întâi un om de rugăciune”. „Şi mie mi s-a întâmplat – să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului! – să stau de vorbă cu Dumnezeu. Mi s-a întâmplat şi m-am speriat. Mi s-a întâmplat să stau de vorbă cu Dumnezeu şi să primesc răspuns numai noaptea, când eram singur. Şi de câte ori am simţit lumina!..