DE CE MAICA DOMNULUI ÎȘI ASCUNDEA VIRTUȚILE? PR. ZAHARIA ZAHAROU

Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou, cu o dragoste nețărmurită față de Maica Domnului, ne descrie una din virtuțile ei de bază. Ascunderea virtuților de ochii oamenilor îi aducea multă smerenie și sfințenie. De ce este important să nu ne lăudăm în fața oamenilor, aflați în textul de mai jos. DE CE MAICA DOMNULUI ÎȘI ASCUNDEA VIRTUȚILE? PR. ZAHARIA ZAHAROU

Să nu ne arătăm oamenilor

Viața virtuoasă a Maicii Domnului a fost tăinuită de ochii și de puterile lumii acesteia. De la o vârstă fragedă, ea a locuit în Sfânta Sfintelor ca într-un mormânt, necăutând nimic altceva decât a se uni cu Dumnezeu. În afară de cântarea de mulțumită pe care a înălțat-o atunci când s-a întâlnit cu Elisabeta, Preasfânta Fecioară nu a mai glăsuit niciodată, învăluindu-se într-o tăcere sfântă. De altfel ce cuvânt mai mare ne-ar fi putut da decât pe Însuși Cuvântul Ipostatic, pe Care L-a adus în lume?

Rămânând necunoscută, Preasfânta Fecioară a împlinit în chip prorocesc porunca pe care Fiul ei avea să o dea în timpul slujirii Sale pe pământ, aceea de a le săvârși pe toate astfel încât „să nu ne arătăm oamenilor”, ci doar lui Dumnezeu, „Care vede în ascuns”. Domnul, Care a păzit această poruncă a smereniei în timpul petrecerii Lui pe pământ, a păzit-o și pe Preasfânta Sa Roabă ascunsă de ochii lumii.

Maica Domnului se tăinuia pe sine

Precum nu este cu putință ca privind din afară să spunem ce fel de curent electric trece printr-un cablu, tot așa și Născătoarea de Dumnezeu a trăit neobservată în mijlocul oamenilor, fără a le atrage atenția, cu înțelepciune tăinuindu-și de ochii lumii comoara harului pe care o purta înlăuntrul ei.

Ba mai mult, Preasfânta Fecioară a înțeles că, pentru a-I da Domnului toată libertatea de care avea nevoie spre a-Și împlini slujirea ce Îi fusese încredințată de Tatăl ceresc, trebuia să se ascundă și să trăiască neștiută de oameni. Câtă vreme L-a slujit pe Fiul lui Dumnezeu, Fecioara Maria nu s-a făcut nici văzută, nici auzită. Evangheliile nu ne-o înfățișează niciodată lângă Fiul ei atunci când El săvârșea vindecări și semne minunate, sau când mulțimile Îl lăudau. Nici măcar atunci când Și-a descoperit Lumina Dumnezeirii pe Muntele Tabor…

Alături de Domnul în pătimirile Sale

Însă ea I-a stat alături lui Hristos atunci când a fost umilit, când mulțimile nu puteau răbda cuvintele Lui grele… Atunci când Hristos a fost răstignit, ea a stat în tăcere și cu evlavie la picioarele Crucii Fiului și Dumnezeului ei.

După moartea și învierea Fiului ei, Preasfânta Fecioară s-a aflat în centrul adunărilor apostolice și, purtându-se cu aceeași smerenie vrednică de Dumnezeu, a întărit prin prezența ei unitatea ucenicilor lui Hristos.

(Extras din cartea „Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu și Maica Vieții, de Arhimandritul Zaharia Zaharou)

Foto credit: basilica