Sfânta Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare

SFÂNTA MACRINA a fost sora mai mare a Sfântului Vasile cel Mare, a lui Petru al Sevastiei şi a lui Grigorie al Nisei.

Din tinereţe şi-a închinat viaţa slujirii lui Dumnezeu, căci, murind logodnicul ei, şi-a ales fecioria, ajutând-o pe mama sa, Emilia, la treburile gospodăreşti şi la creşterea fraţilor mai mici.

Împreună cu fratele ei, Sfântul Vasile, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei şi alta pentru bărbaţi, cea de călugări fiind povăţuită de Sfântul Vasile, iar cealaltă de egumena Macrina.

Murind mama sa, şi-a împărţit toată averea săracilor, trăind în nevoinţe şi rugăciune.

Cercetând pe sora sa în boala ei cea de pe urmă, Sfântul Grigorie al Nisei a găsit-o cu totul slăbită de friguri şi culcată pe o scândură.

Pentru că sărăcia în mănăstirea fecioarelor era foarte mare, încât de-abia s-a găsit un văl vechi cu care să fie acoperit trupul ei pe când era dus spre îngropare, Sfântul Grigorie a acoperit-o pe sora sa cu man­tia lui de episcop.

În viaţa ei, Sfânta Macrina a făcut multe minuni, dând tămăduire bol­na­vilor şi îndrăciţilor.

Şi a murit fericită în anul 380, fiind în­gro­pată în Biserica „Celor 40 de Mucenici”, alături de mama sa.

Rugăciunea Sfintei Macrina la ieșirea sufletului

„Doamne, Tu în dar ne-ai dezlegat pe noi de frica morţii. Tu ai pus începutul vieţii celei adevărate şi sfârşitul vieţii de acum.

Tu pentru o vreme odihneşti trupurile noastre cu somnul morţii şi iarăşi ne deştepţi pe noi cu trâmbiţa cea mai de pe urmă.

Tu dai pământului ca pe un amanet trupul nostru, pe care cu mâinile Tale l-ai închipuit şi iarăşi îl iei din pământ, pe acel care l-ai dat lui, şi în dar schimbi în nestricăciune trupul nostru cel muritor şi grozav.

Tu ne-ai izbăvit pe noi din blestem şi din păcat, făcându-Te pentru dragostea noastră blestem şi păcat.

Tu ai zdrobit capul balaurului, care, prin neascultare, a înghiţit pe om.

Tu ne-ai deschis nouă calea către înviere şi, zdrobind porţile iadului, ai surpat stăpânirea morţii, adică pe diavol.

Tu ai dat semn celor ce se tem de Tine, chipul cinstitei Tale Cruci, spre pierderea vrăjmaşului şi spre apărarea vieţii noastre.

Spre Tine, Dumnezeul meu, m-am aruncat din pântecele maicii mele şi spre Tine a nădăjduit sufletul meu, din toată puterea mea.

Ţie mi-am dăruit trupul şi sufletul meu din tinereţe şi până acum.

Pune-mi înainte înger luminat, ca să mă povăţuiască la locul odihnei şi în sânurile sfinţilor părinţilor noştri.

Tu, Cel ce ai oprit sabia cea de văpaie şi ai aşezat în Rai pe vestitul tâlhar, care s-a răstignit împreună cu Tine şi a căzut sub îndurările Tale; pomeneşte-mă şi pe mine întru împărăţia Ta, că şi eu m-am răstignit împreună cu Tine, pironindu-mi cu frica Ta cărnurile mele şi înfricoşându-mă de judecăţile Tale.

Să nu mă desparţi pe mine de aleşii Tăi în înfricoşata prăpastie, nici să se pună împotrivă în drumul meu pizmaşul diavol; nici să se afle înaintea ochilor Tăi păcatele mele, orice am greşit prin neputinţa firii mele, cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul.

Tu, Cel ce ai putere a ierta păcatele, iartă-mi şi mie, ca să mă aflu înaintea Ta, când mă voi dezbrăca de trupul acesta, neavând nici o întinăciune în chipul sufletului meu; ci sufletul meu să se primească în mâinile Tale curat şi fără de prihană, ca tămâia înaintea Ta”.

SINAXARUL VIDEO:

(sursă: „Viețile Sfinților”, luna Iulie, Ed. Episcopiei Romanului; https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/sinaxar/sfanta-cuvioasa-macrina-sora-sfantului-vasile-cel-mare-sfantul-cuvios-die-aflarea-moastelor-sfantului-cuvios-serafim-de-sarov-155678.html)