PR. SAVATIE BAȘTOVOI: GRIJA BOLNĂVICIOASĂ PENTRU NOI ÎNȘINE

La psiholog sau la Duhovnic? Cum ne pot afecta uneori învățăturile psihologiei moderne în urcușul nostru duhovnicesc? Cum tratăm de fapt problemele psihicului nostru, aflați în observația fină a Părintelui Savatie Baștovoi. Fragment dintr-un interviu acordat Revistei Atitudini. PR. SAVATIE BAȘTOVOI: GRIJA BOLNĂVICIOASĂ PENTRU NOI ÎNȘINE

CUM AJUNGEM SĂ NE ÎMBOLNĂVIM PSIHIC?

Dacă începem a filosofa în jurul propriilor dureri, eșecuri, lipsuri, apoi ele cresc, devin parte a vieții noastre, tot mai mare și mai mare. Un lucru devine important pentru noi, în măsura în care îl gândim. Îl creștem, gândindu-l și dându-i atenție.
Introspecția aceasta pe care o facem noi, atunci când ne studiem pe noi înșine, are două laturi:
a) Noi putem deveni subiectul minții noastre. Când tu te gândești prea mult la tine, devii ușor-ușor atât de obsedat de tine, încât te îmbolnăvești. Nici păcatele nu trebuie să ți le urmărești obsesiv. Sunt îngerii și dracii care au grijă să-ți urmărească păcatele, nu trebuie să îți ții tu contabilitatea: „Vai, iar am făcut asta! Vai, am zis că nu mai zic și iar am zis-o…!”. Hai, măi, obișnuiește-te odată că ești vai de capul tău!
b) Cealaltă latură este atunci când atenția noastră se îndreaptă spre ceilalți: „Cum să-i slujesc?”.
Să fii mereu atent la cel de lângă tine. „Vrei mai cald, vrei mai dulce, vrei așa, vrei așa…”. Atunci când ești preocupat mereu de ceilalți, ești într-o stare de dăruire și în acest fel dispare grija bolnăvicioasă pentru tine însuți. Dispare toată frământarea asta, toată durerea, toată frica și grija obsesivă pentru tine însuți. „Dragostea nu caută ale sale”, asta ne învață Evanghelia. Când începi să cauți la aproapele tău și atenția ta se îndreaptă spre binele lui, atunci te-ai lecuit! Te faci sluga tuturor!

CUM NE VINDECĂM TRAUMELE ȘI FRICILE?

Și vă spun, e lege: Cel care slujește în duhul dragostei, are inima plină de bucurie! Nu este leac mai mare! Dacă slujirea este făcută cu dragoste, tu împlinești cuvântul lui Dumnezeu pe pământ: „Cine vrea sa fie mai mare între voi, să fie slugă tuturor!”. Caută cele ale aproapelui; să-l întrebi dacă-i obosit, dacă i-e sete, dacă i-e foame, atât, e o întrebare, dar să o ai în tine, să ai grija aceasta bună pentru celălalt.
Eu cred că oamenii care fac așa nu pot avea depresie. Că ne mai întristăm e altceva, dar preocuparea aceasta jertfelnică este lecuitoare. În schimb te dezechilibrezi cu ușurință atunci când te gândești la tine. Începi să te simți neajutorat, victimă, nedreptățit și tot așa. E plină lumea de victime, dar, gândește-te: tu ce ai dăruit azi? Ai răbdat azi ceva?

(Interviul integral cu Părintele Savatie Baștovoi îl puteți citi în ultimul Număr al Revistei Atitudini)