„Tată, lasă-te scos!”, s-a rugat fiica Părintelui Ilie, atunci când groparii nu puteau să ridice sicriul cu trupul Părintelui. Aflați profeția Sf. Ilie Lăcătușu referitoare la descoperirea sfintelor sale moaște și cum au fost descoperite acestea. Din relatările lui Mihai Spirache, nepotul Pr. Ilie Lăcătușu. MINUNEA DE LA DESCOPERIREA MOAȘTELOR SF. ILIE LĂCĂTUȘU
Trecerea la Domnul şi profeţia Părintelui Ilie Lăcătușu
În primăvara anului 1983, starea lui de sănătate se înrăutăţeşte şi este internat la spitalul din Vaslui. Fiind pe patul de spital, în luna iulie şi, vizitându-l, ne-a spus cu două, trei zile înainte: „Dacă ajung să trec de ziua de 22 iulie, mai trăiesc încă doi ani”. Iar dacă nu, când soţia sa, Ecaterina Lăcătuşu se va săvârşi la 15 ani după dânsul, să fie depusă în aceeaşi criptă în care a fost dânsul îngropat. În următoarele zile putem spune chiar că îşi revenise. Doctorii erau foarte încântaţi de starea lui de sănătate. Chiar în ziua respectivă, cu două ore înainte, am fost la spital cu mama mea, cu fiica părintelui. Şi părerea medicilor despre starea lui era una bună. Plecând de acolo, după trei ore primim un telefon prin care eram anunţaţi că părintele s-a săvârşit.
După datina străbună au urmat cele rânduite. După dorinţa dânsului s-a construit acea capelă în cimitirul Giuleşti şi a fost depus în una din cripte, la subsol, unde sunt patru cripte sub pământ. A fost zidit acolo şi în toată această perioadă până în anul 1998, convingerea familiei a fost că este un sfânt.
Împlinirea profeției
Şi aşa se face că în anul 1998, s-au împlinit cei 15 ani. În acea vară, când soţia Părintelui s-a îmbolnăvit, nu eram în ţară şi am primit vestea la începutul lui septembrie. Eram constructor în Israel şi aveam un contract de muncă pe doi ani, pe care nu-l puteam întrerupe. Nu era deloc uşor să mă întorc în ţară. Aşa se face că trecând peste această regulă, peste această cerinţă pe care au impus-o constructorii, am cumpărat bilet de avion. Abia la aeroport am aflat că de fapt se stinsese bunica, prezbitera Ecaterina Lăcătuşu, astfel încât am ajuns la o zi după eveniment, am ajuns pe 28 septembrie, urmând ca pe 29 să aibă loc prohodul, să fie înmormântată.
Şi vreau să vă spun ca o mărturie despre acest fapt că am avut la dispoziţie toată ziua de 28 în care trebuia să facem rost după datină de un sicriu de acela mai mic, pentru oseminte, un vas pentru oseminte. Eram proaspăt venit dintr-o ţară străină şi am mers pe la mai multe centre care confecţionează sicrie, şi am încercat să le dau dolari pentru ca a doua zi dimineaţa să fie gata acest mic sicriu. Vreau să vă spun că nici cu dolari nu am reuşit să găsesc o firmă care să facă acest mic sicriu. Astfel încât dimineaţa zilei în care a trebuit să aibă loc prohodirea prezbiterei ne-a găsit fără sicriu.
Descoperirea sfintelor moaşte
Am procedat la scoaterea părintelui în sensul că, fiind în altă parohie, deci nu în Giuleşti, s-a făcut slujba undeva în Drumul Taberei. După care s-a vorbit cu părintele de acolo ca să facă aici slujba de înmormântare. Şi cu preotul paroh care slujea la cimitirul acesta, Adormirea Maicii Domnului, am procedat la scoaterea sicriului, atât eu cât şi fiica dânsului.
S-a spart zidul de la intrarea în criptă şi s-a tras afară sicriul. Era complet, era în foarte bună stare. De regulă sunt 2-3 gropari care să scoată afară sicriul. Aşa a fost şi aici, au fost 2 sau 3 gropari. Şi eram acolo familia, fiica dânsului, încă 2 sau 3 rude, eu şi groparii aceştia. Şi au trecut funiile şi au vrut să-l scoată afară, încercând de 2-3 ori. Sicriul era fix, parcă era lipit de pământ şi n-au reuşit. Au plecat şi au mai chemat câţiva gropari. Cert e că la un moment dat erau vreo 6 gropari în capelă, ca să scoată afară sicriul şi unul dintre gropari a făcut remarca aceasta: „a fost un om gras, nu reuşim să-l scoatem”. Cineva a zis : „De unde, săracul, a fost un om slab, a stat atâţia ani pe patul de spital, nici vorbă!”.
„Tată, lasă-te scos!”
Şi parcă o văd şi acum pe mama, cum s-a apropiat de marginea sicriului, şi-a împreunat mâinile şi a zis doar atât: „Tată, lasă-te scos!”. Şi a zis: „să încercăm să-l scoatem acum”. Şi l-au scos imediat, l-au pus pe un cărucior şi urma să desfacă şi capacul. Am mers la picioarele părintelui şi am început să dăm la o parte mahrama. Am început de la pantofi; la început vedeam pantoful, mai dăm puţin, se vedea manşeta de la pantalon, apoi a început să se vadă pantalonul, se vedea deja piciorul întreg.
Exact cu 4 sau 5 zile înainte, televiziunea din Israel a difuzat un documentar despre moaştele Sf. Ioan Iacob de la Hozeva. Documentarul a durat vreo 50 de minute, iar moaştele erau filmate foarte de aproape şi din mai multe unghiuri. Până atunci vă mărturisesc că nu avusesem ocazia să văd sfinte moaşte. Şi acolo am văzut culoarea lor, pentru că era o cameră fixată pe mâini, o alta fixată pe chipul sfântului, la picioare. Şi am început să dăm pantalonul sus şi am văzut că se vedeau exact sfintele moaşte şi aveau o culoare asemănătoare cu cele ale Sf. Ioan Iacob Hozevitul, aşa că am afirmat acolo: „este exact ca Sf. Ioan Iacob de la Hozeva”.
Cripta Sf. Ilie Lăcătușu, sfântul cu moaște întregi din Giulești
Părintele care era acolo cu dânsul, acum s-a stins, s-a speriat puţin şi a plecat. A crezut că este un strigoi şi a trebuit să aşteptăm să vină cu cortegiul şi să o depună pe prezbitera Ecaterina Lăcătuşu. A venit tata cu cortegiul funerar şi a fost un moment puţin de derută. Era un fapt nemaiîntâlnit această descoperire.
În sfârşit, slujba de înmormântare a făcut-o părintele din Drumul Taberei. Şi pentru că era ceva neaşteptat, ceva inedit, ne-am consultat cu părintele Barbu şi ne-am gândit să-l lăsăm într-o criptă laterală. Acolo a stat de pe 1 septembrie până în luna noiembrie.
Între timp am înaintat un memoriu către Arhiepiscopia Bucureştilor în octombrie. Eu am fost nevoit să mă întorc la locul de muncă. Cu câteva zile înainte de a pleca, mi-a apărut părintele şi mi-a spus cum trebuia să-i fac acea raclă, pe care o căutasem. Şi s-a potrivit că mai era un grup de muncitori pe care trebuia să-i iau în Israel şi doi dintre ei s-au ocupat de montarea acelor pereţi laterali de sticlă, astfel încât în scurt timp s-a confecţionat şi racla.
(Întreaga mărturie o puteți citi în cartea „Sfinții închisorilor”, mănăstirea Paltin Petru Vodă)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.