SF. FOTINI SAMARINEANCA ȘI APA HARULUI

Pr. Ilarion V. Felea, marele teolog și martir al Bisericii, ne tâlcuiește evanghelia Samarinencei, când Mântuitorul vine la fântâna lui Iacob și o convertește pe femeia samarineancă. Ce este apa Harului și care este asemănarea între apă și Har, aflați în acest cuvânt. SF. FOTINI SAMARINEANACA ȘI APA HARULUI

Cine este femeia samarineancă?

În convorbirea cu femeia Samarineancă, începută cu cererea să-I dea apă să-şi stâmpere setea, Mântuitorul spune: «De-ai fi ştiut darul lui Dumnezeu, şi cine este cel ce-ţi zice: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la el şi ţi-ar fi dat apa vie…» Oricine bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; iar cel ce va bea din apa care i-o voi da Eu, nu va înseta în veac; căci apa pe care-i voiu da-o Eu, se va face în el izvor de apă săltătoare, spre viaţa veşnică (In. 4:10, 13-14).

Apa cea vie, dătătoare de viaţă veşnică, este harul sau darul lui Dumnezeu. Ce poate face harul în viaţa omului, vedem mai bine din câteva exemple din vieţile sfinţilor. Harul face din vameşul Levi, apostolul şi Evanghelistul Matei; din prigonitorul Saul, apostolul Pavel; din desfrânata Samarineancă, Sfânta Fotinia (pomenită la 26 Februarie), care pe vremea împăratului Nero a primit cununa muceniciei împreună cu cei doi fii ai ei (Victor şi Iosi) şi cu cele cinci surori ale sale (Anatoli, Foto, Fotis, Paraschevi şi Kiriaki).

Asemănarea Harului cu apa

Sfântul şi dumnezeiescul har are putere şi lucrează ca apa, nu numai ca vântul. În convorbirea cu femeia Samarineancă, Mântuitorul spune: «De-ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce-ţi zice: Dă-mi să beau, ai fi cerut tu de la el şi ţi-ar fi dat apă vie…Oricine bea din apa aceasta (din fântână), va înseta iarăşi. Iar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da eu, nu va înseta în veac, căci apa pe care eu i-o voi da, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică» (In. 4:10, 13-14).
Asemănarea cerescului har cu apa o face Iisus Hristos, desigur, plecând de la însemnătatea ce o are apa pe pământ şi în viaţa omului. Sub formă de ploaie, apa înmoaie şi rodeşte pământul, adapă şi hrăneşte plantele şi animalele. Sub formă de zăpadă, apa acoperă iarna semănăturile şi le fereşte de îngheţ. Sub formă de gheaţă, în vremea gerului, apa ocroteşte şi fereşte peştii râurilor de moarte. Sub formă de aburi, apa mişcă o mulţime nenumărată de maşini. Sub formă de vapori, apa ne ajută să respirăm, să ne curăţim plămânii şi astfel să viem. Nu putem trăi într-un aer cu desăvârşire uscat. Apa râurilor şi a mărilor ne ajută să călătorim, de la un ţărm la celălalt. Apa ne spală de murdării, apa ne potoleşte setea, apa ne răcoreşte, apa ne hrăneşte (că se află în toate mâncările).

Cum Harul potolește setea

Nici fără apă nu putem trăi, cum nu putem trăi fără de vânt. Tot aşa nu putem trăi fără de Sfântul Har, cu deosebirea că apa ne asigură viaţa şi mulţumirea trupului, iar cerescul har ne asigură fericirea şi viaţa cea veşnică a sufletului.
După cum apa are lucrări şi întrebuinţări felurite: ne răcoreşte şi ne hrăneşte, ne stâmpără setea şi ne spală toate murdăriile, tot astfel şi dumnezeiescul har: ne sfinţeşte Bisericile, ne potoleşte setea după fericire şi ne spală sufletul de păcate; ne hrăneşte, ne răcoreşte şi ne întăreşte în călătoria spre patria Cerului, spre Dumnezeu. Vorbind despre harul Domnului şi lucrările lui, Sfântul Marcu Ascetul spune: „Harul Duhului e unul şi neschimbat, dar lucrează în fiecare precum voieşte. Precum ploaia, curgând în pământ, dă plantelor calitatea lor proprie, celor dulci dulceaţa şi celor acre acreala, aşa harul, intrând în inimile credincioşilor, le dăruieşte lucrările care se potrivesc cu diferitele virtuţi.
„Celui ce flămânzeşte pentru Hristos, harul i se face hrană; celui ce însetează, băutură preadulce; celui ce tremură de frig haină; celui ostenit odihnă; celui ce se roagă, deplină încredinţare; celui ce plânge, mângâiere” .

Ce este râul apei Vieții?

În Apocalipsă se spune că râul apei vieţii, limpede cum e cleştarul, izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, iar de o parte şi de alta a râului creşte pomul vieţii, din care gustă fericiţi toţi drepţii (Apoc. 22:1-3).
Izvorul harului este iubirea lui Dumnezeu, pentru că «toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, coborându-se de la Părintele luminilor» (Iac. 1:17). Tronul lui Dumnezeu e tronul (izvorul) harului (Evr. 4:16); cuvintele Evangheliei sunt cuvintele Harului (Lc. 4:22). Cum apa râurilor curge din izvor, tot aşa „apa vieţii”, sfântul har, curge din coasta Mielului, ca să ne spele de orice păcat (1 In. 1:7).
„Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului care adapă toată făptura spre rodire de viaţă” (Antifon glas 4), cântă strana Bisericii.
«De însetează cineva, – grăieşte Domnul – să vină la mine şi să bea. Din pântecele celui ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge…» (In 4:14; 7:37-38).
«Şi Duhul şi Mireasa (Biserica) zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină şi cel ce voieşte, să ia în dar apa vieţii» (Apoc. 22:17).

(Extras din „Spre Tabor”, de Pr. Ilarion Felea, vol. IV)