PR. JUSTIN PÂRVU – SFATURI DE MARE FOLOS SUFLETESC

Cu aceste sfaturi de preț poți călători oricând, fără primejdie, în marea cea plină cu valuri și necazuri. Vă prezentăm câteva sfaturi duhovnicești, adunate de maicile de la mănăstirea Paltin, din convorbirile cu Părintele Justin Pârvu. PR. JUSTIN PÂRVU – SFATURI DE MARE FOLOS SUFLETESC

Despre dragoste

Să nu judeci neputința celuilalt că de vei judeca vei cădea și tu negreșit în același păcat. Dacă însă ne pocăim Dumnezeu ne iartă răutățile și trece cu vederea greșelile noastre.

Cel ce iubește pe fratele său va scăpa de urgia lui Dumnezeu.

Omul invidios nu va fi niciodată fericit în viață și fericirea fuge din fața lui.

Dacă L-ai pierdut pe Dumnezeu, caută-l în aproapele tău și așa Îl vei regăsi pe El.

Dragostea de întreaga făptură

Să învățăm de la animale dragostea și supunerea față de stăpânul lor. Că de multe ori nu știm să mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care ni le trimite. Noi trebuie să avem inimă iubitoare și față de animale, pentru că cel ce azi rănește un animal, mâine poate răni și un om.

Să nu zicem că animalele sunt spurcate. Nu prezența animalului ne spurcă pe noi, ci păcatele noastre.

Despre îngrijirea bolnavilor

Să avem deosebită grijă față de bătrâni și să îi iubim, pentru că cel ce îngrijește un bătrân cu dragoste, va fi acoperit de multe necazuri în viață și Maica Domnului îl va păzi pe el.

Dumnezeu suferă pentru neputințele și slăbiciunile celor bătrâni și mult Își dorește ca noi să purtăm grijă de fiii Lui cei smeriți de bătrânețe.

Cea mai plăcută lui Dumnezeu virtute este să ai grijă de bolnavii Săi. Celui milostiv față de suferința bolnavilor i se deschid cerurile și mai mare decât cel ce face minuni este.

Despre egoism și tăierea voii

Ascultarea este poarta Raiului. Cel care nu ascultă se dezbracă de vrednicia omenească și devine mai prejos și decât animalul necuvântător care știe să se supună stăpânului său.

Cel ce rabdă ocara se umple de Har și pe Însuși Dumnezeu Îl îndatorează.

Cel ce își taie voia este mai mare decât împărații și generalii de război.

Minciuna este în firea noastră. Cel ce leapădă minciuna a ajuns la adevăr. Mincinosul nu poate să își îndrepte greșelile sale.

Să nu stăm niciodată pe gânduri, pentru că cel ce crede gândurilor sale, își slăbește voința și cade în întristarea cea păgubitoare.

Despre rugăciune și viața lăuntrică

Cel ce ține tăcerea pentru Dumnezeu, va dobândi multă înțelepciune. Nu poți dobândi daruri duhovnicești, dacă nu ai reușit sa taci înlăuntrul tău. Inima noastră trebuie să fie ca o peșteră tăcută în care să Se nască Hristos.

Om duhovnicesc este cel ce se interiorizează și vorbește cu Dumnezeu în inima sa. Dar nu ne putem interioriza dacă inima noastră este ocupată cu frumuseți străine. La fel, nu ne putem curăța mintea dacă ea caută permanent cum să fie mai presus de ceilalți, ori prin frumusețe, ori prin inteligență, ori prin hărnicie, ori prin orice altă calitate.

Rugăciunea este cea mai importantă armă împotriva vrăjmașului. Prin rugăciune ne smerim și cerem lui Dumnezeu ajutorul. Dar când ne rugăm, să cerem lui Dumnezeu să ne arate să vedem neputințele noastre, pentru că de multe ori ele sunt acoperite de părerea noastră de sine. Cel ce se vede pe sine însuși, ajunge la pacea lăuntrică.

Despre lene și nerecunotință

Omul harnic nu are timp să asculte gândurile. Întotdeauna să avem ceva folositor de lucru. Să nu lenevim!

Lenea este boala secolului nostru. Lenea se naște din comoditate și nerecunoștință.

Să fim întotdeauna mulțumitori și recunoscători, că așa este omul cu inimă veselă. Dacă suntem urâcioși și supărăcioși, inima se înăsprește și e nefericită.

Cel ce își protejează trupul peste măsură și lasă greutatea pe umerii fratelui său, nu a învățat nimic încă din viața duhovnicească. Acela se iubește pe sine mai presus de orice, iar Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va aduce asupra lui necazuri mai mari.

Despre prezența la sfintele slujbe

Când ne aflăm în biserică să fim atenți la cuvintele rugăciunii, la citirile din biserică, la deniile acestea frumoase cu care Sfinții au împodobit Biserica, spre a ne încălzi nouă inima și mintea spre cele sfinte. Să te rogi să-ți dea Domnul străpungerea inimii prin care să pătrunzi sensul slujbelor și rugăciunilor! Iar când ele vor intra în inima ta, atunci totul va fi ca un rai pentru tine. Dar până atunci, trebuie să te ostenești puțin, să ceri cu insistență la Dumnezeu acest har. „Doamne, uite, tu vezi inima mea ticăloasă și împietrită, că nu reușesc să mă apropii de Tine, din pricina zgurii păcatelor mele. Dar, vezi neputința mea și dorința mea către Tine și vino să stai împreună cu mine, încălzind inima mea de dragostea Ta”.

Despre muncă și jertfă

Măi, să știi, că cel care muncește cu jertfă, acela știe și să se roage. Cel care face lucrul său cu lenevie și căutând să scape cât mai repede de treabă, acela nici nu știe ce înseamnă bucuria adevărată a unei rugăciuni. Cine se protejează pe sine, acela nu va gusta această Înviere a Domnului în inima sa. Dispoziția spre pocăință și rugăciune ne-o dă renunțarea la noi înșine și grija față de aproapele de lângă noi. Uite, eu primesc de dimineața până seara târziu, oameni și nu obosesc, pentru că îi iubesc. Și simt că aceasta este datoria mea în fața lui Dumnezeu. Și cum să nu ne facem datoria? Întotdeauna să ne silim să fim primii la împlinirea datoriilor noastre față de Dumnezeu, pentru că noi nu facem nimic în plus, nimic deosebit, decât ceea ce eram datori să facem. Să nu ne credem noi mai speciali, că nu suntem!

Cum să ne sfințim?

Să te ostenești oleacă mai mult, să iei tu, neputința fratelui asupra ta. Să renunți la odihna ta trupească pentru a bucura pe cel necăjit de lângă tine! Să te rogi pentru durerile oamenilor și să strigi la Dumnezeu pentru neputința ta. Să nu te înverșunezi împotriva celui care ți se pare ție că te nedreptățește. Păi, dacă făceam și noi așa în închisoare, nu mai ieșeam de acolo cu fruntea sus. Au rezistat doar cei ce au luat asupra lor păcatele întregului neam. Și doar prin această smerenie și umilință adâncă, am reușit să trecem într-un alt plan, planul duhovnicesc. De aici încolo e ușor, pentru că Dumnezeu suferă împreună cu tine. Dar vrea să te vadă și pe tine că jertfești ceva, cât de puțin din tine.

(Mai multe sfaturi duhovnicești aflați în cartea Mărturii ale sfințeniei, editată de Mănăstirea Paltin)

Foto credit: Cristina Nichituș Roncea

 

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura