PR. GHEORGHE CALCIU – DESPRE EREZII ȘI SF. ÎMPĂRAȚI

Un cuvânt superb și actual de întărire a creștinilor în aceste vremuri de persecuție tacită a Bisericii. O predică deosebit de frumoasă la prăznuirea Sfinților Împărați Constantin și Elena. PR. GHEORGHE CALICIU – DESPRE EREZII ȘI SF. ÎMPĂRAȚI

Denigrarea lui Hristos și a sfinților Săi în lumea de azi

Iubiți credincioşi, astăzi este sărbătoarea Sfinților împărați și întocmai cu Apostoli, Constantin şi mama sa, Elena. Cred că dintre toate sărbătorile dedicate sfinților lui Dumnezeu, aceasta este cea mai frumoasă sărbătoare. Pică în cea mai frumoasă perioadă, 21 mai. Toate sunt înflorite, viața izbucneşte din plin; oamenii sunt mai frumoşi şi mai buni, copiii sunt mai ascultători.

Vreau să vă spun câteva lucruri despre Sfinții împărați Constantin şi Elena. Sunt o serie întreagă de cărți, de filme care urmăresc denigrarea creştinismului… Coborârea lui Iisus Hristos în rândul oamenilor, şi nu în rândul oamenilor obişnuiți… În rândul oamenilor corupți, plini de păcate, căsătoriți. În unele filme arată că este căsătorit cu Maria Magdalena şi are copii, ca în „Codul lui Da Vinci”. În altele arată că este homosexual, ca în piesa de teatru a lui Mungiu din România. O femeie care are nişte lucruri absurde în ea, şi care le scoate din când în când, ca să fie împotriva lui Hristos.

Minciuni și defăimări la adresa Împăratului Constantin

Sfinții Împărați Constantin şi Elena sunt socotiți ca nişte păgâni care au făcut lucruri rele și așa mai departe. Că singura lor intenție a fost să facă un imperiu puternic în care ei să fie conducători. Că s-au slujit de Biserică înşelând pe episcopi…Lucruri care sunt total neadevărate şi mai ales rău-intenționate.

Împăratul Constantin a făcut parte din familia spaniolă a împăraților romani. El a venit la tron în urma unei revoluții a ostaşilor săi. El era foarte viteaz. Ostaşii săi, când a murit Constanțiu, l-au ales pe el ca împărat. În același timp el era pe front. În acelaşi timp la Roma l-au ales pe Maxențiu, adversarul său. Împăratul Constantin a zis: ,,De acum va trebui să ne întoarcem cu dragoste spre Roma şi cu ajutorul zeilor(era pe vremea aceea păgân), să cucerim Roma”.

Farmecul Sfintei Elena

Mama sa însă era creştină, Elena. Foarte creștină. Ea mergea la adunările credincioşilor în catacombe. Susținea pe credincioşi. Și de când fiul său era general, începuse să propovăduiască printre ostaşi. Și încet încet a convins pe Constantin să fie mai aproape de acest Zeu necunoscut pe care îl căutau grecii, pe Iisus Hristos. Maxențiu s-a întărit la podul Milvius, de la intrarea în Roma, care era bătălia decisivă.

Dacă Împăratul Constantin câştiga bătălia însemna că creștismul s-ar fi dezvoltat. Dacă câştiga Maxențiu, care era păgân, Roma ar fi rămas în continuare păgână. Persecuția ar fi continuat, creştinismul ar fi fost oprimat și cine ar fi știut ce s-ar fi putut întâmpla. Alte mii şi mii de martiri care ar fi murit pentru Hristos, vărsând sânge prin arene sau prin decapitare sau prin alte cruci. Toate aceste căi sălbatice pe care romanii le-au folosit împotriva credincioşilor creştini.

Vedenia Sf. Constantin

Înainte de a a ajunge la momentul bătăliei, Constantin a avut o viziune. A văzut pe cer un steag mare cu o cruce mare făcută din stele. Și în jurul ei scria ,,In hoc signo vince”, adică „Prin acest semn vei învinge!”. A socotit că acest semn este cu adevărat de la Dumnezeu şi a poruncit ostaşilor săi ca să-şi pună pe scuturi, în loc de orice altă insignă romană să pună semnul Crucii. Aşa cum făceau cruciații când mergeau să elibereze Ierusalimul.

După lupta de la Milvius, Maxențiu a fost omorât, armata lui s-a risipit. Constantin a intrat în Roma, şi imediat ce a ajuns în Roma, a făcut o stea cu cruce mare în mijlocul Romei, cu înscrisul IS HS NI KA. Adică, Iisus Hristos Biruitor, știind că el a biruit prin ajutorul lui Dumnezeu.

Sf. Elena și aflarea sfintei Cruci

Mama sa s-a bucurat foarte mult. A început să propovăduiască printre creştini şi a cerut lui Constantin bani ca să meargă la Ierusalim ca să caute Sfânta Cruce. Iisus a fost răstignit pe Golgota. Golgota a fost, după moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a fost socotit de evrei un loc blestemat. Și au profanat Golgota – Dealul Gunoaielor. Toată lumea arunca gunoaiele acolo, crucile au putrezit, toate s-au prăbuşit. Încât după 300 de ani, aproape că nu se mai ştia unde este Golgota.

Şi atunci maica Elena a mers în Ierusalim. S-a interesat printre evreii cei mai bătrâni, supraviețuitorii urmaşilor apostolilor, şi a aflat cam unde era Golgota. S-a dus şi a curățat gunoiul, a angajat oameni să curețe gunoiul. Și a descoperit trei cruci. Era destul de simplu ca să-ți dai seama care era crucea lui Iisus Hristos. Pentru că aşa cum declară Sfânta Scriptură, numai Iisus a fost țintuit în cuie, ceilalți au fost legați cu funii de cruci.

Minunea Sfintei Cruci

Dar Sfânta Elena totuși a vrut să verifice mai bine. S-a rugat la Dumnezeu cum să facă. Patriarhul Macarie al Ierusalimului a spus că facem aşa: „să punem crucile într-un anumit loc, unde trebuie să se facă o minune. Și care cruce va face minunea, aceea este crucea lui Hristos”. Şi cum pe acolo treceau cortegiul mortuar evreiesc, a fost oprit cortegiul. S-au pus crucile pe rând peste mort, lăsând pe mort în mod special crucea Mântuitorului. Când a pus crucea Mântuitorului peste mort, el s-a ridicat, a spus câteva cuvinte spre lauda lui Dumnezeu şi s-a culcat din nou. A adormit din nou. Atunci n-a fost nicio îndoială că este Crucea Mântuitorului.

Patriarhul Macarie a ridicat Crucea înaintea poporului creștin care era acolo, arătând că s-a descoperit Crucea lui Iisus. Această ridicare a Crucii va mai fi o dată, după ce Crucea va fi luată de perși. Și după treizeci de ani adusă înapoi la Ierusalim când patriarhul, noul patriarh, va ridica din nou Crucea, arătând-o creștinilor și care au strigat: „ Aliluia”. Atunci a strigat pentru prima dată Aliluia.

Protectori împotriva ereticilor

S-a bucurat atât de mult Sfânta Elena, încât a zidit 13 biserici în Ierusalim în perioada aceasta cu bani de la fiul ei. Dintre care cea mai importantă, Biserica Sfintei Învieri, Anastasia, care a avut un rol foarte important. În timp s-au ivit o serie întreagă de erezii, care au cucerit la un moment dat toate bisericile din Constantinopol. Numai Sfânta Anastasia, numai această sfântă biserică n-a fost cucerită. De aici s-a răspândit înapoi adevărata credință în tot Ierusalimul și în toată lumea. Altfel puteam să fim acuma arieni sau cine știe ce fel de religii.

Edictul de la Milano

Împăratul Constantin a declarat în 313, prin decretul de la Milano, că de acum încolo religia creștină are aceleași drepturi ca și religia păgână. Deci n-a creat o favoare pentru biserica creștină, numai i-a dat aceleași drepturi ca și bisericii păgâne. În vremea aceasta s-au construit biserici, s-au tipărit cărți. A fost o explozie creștină. Armata s-a creștinat. Mulțimea s-a creștinat. Cei ascunși ieșeau acuma la suprafață. Și dintre ei erau nobili, erau senatori romani, erau tot felul de demnitari romani, în ascuns creștini. Întâi încreștinau femeile lor, apoi răspândeau creștinismul în familie, printre servitorii lor, printre copii lor, prin familia lor… Și în cele din urmă și la soții lor, care erau puțin mai încăpățânați, temându-se să nu piardă puterea politică.

Înflorirea Bisericii

Atunci Împăratul Constantin a declarat ziua de duminică, ziua de odihnă pentru toată lumea. Sigur că în spatele acestei reguli a fost ideea creștină, că în ziua de duminică a înviat Hristos. Deci trebuie să prăznuiască, să nu muncească. Sclavilor li s-au dat libertăți. În biserică erau primiți egali cu ceilalți. Nobili stăteau lângă sclavi. Sclavul stătea lângă deputat sau senator. Nu mai era nicio deosebire, fiindcă toți erau în fața lui Hristos.

Biserica a început să crească foarte mult, să aibă tipărituri, tot feluri de manuscrise despre credință. Biblia s-a răspândit peste tot. A fost o înflorire extraordinară a creștinismului. Și toate acestea au fost datorită Sfântului Constantin cel Mare.

Erezia lui Arie

Între timp apăruse în Orient erezia lui Arie. Această erezie câștiga foarte mult. Arie era un tip foarte, un diacon de fapt, era un tip foarte deștept. și s-a pus toate ideile lui în versuri. Și la slujbe se cântau imnele lui, care de fapt erau doctrina lui pusă în versuri și muzică religioasă. Și acestea cucerea suflet, cam așa cum făcea Oastea Domnului la noi. Adică tot ce puneau în versuri, erau lucruri din Biblie, dar erau lucruri bune. Arie a pus lucruri rele.

Care era teoria lui Arie? Că Maica Domnului nu a născut pe Hristos, ci a născut pe Iisus, un om oarecare. Peste care, după ce S-a născut, S-a pogorât Hristos, Fiul lui Dumnezeu… Care a vorbit prin gura lui, care a făcut ceea ce a făcut, și minuni, care de fapt le făcea Iisus Hristos Însuși… Și când a fost arestat, Duhul Sfânt l-a părăsit, adică Duhul lui Dumnezeu l-a părăsit. Și el s-a dus în cer și a fost răstignit. Și deci: Maica Domnului n-a fost Născătoare de Dumnezeu, care L-a născut pe Dumnezeu. Zicea că n-a fost Născătoare de Dumnezeu, ci de Iisus. Și că pe Cruce n-a murit Hristos, ci numai Iisus.

Apără Biserica de arianism

Toate acestea reprezentau o formă frumoasă, ca un fel de epopee, baladă. Și oamenii se lăsau prinși de ceea ce spunea el.

Bineînțeles că în câțiva ani de zile toate bisericile din Ierusalim au trecut cu Arie. Iar singură, Anastasia (Biserica Învierii) a păstrat adevărata credință. A aruncat blestemul peste Arie și erezia lui. Ei se aflau acolo ca într-un fel de asediu. De multe ori acești arieni au încercat să preia biserica de acolo. Dar Dumnezeu a apărat-o, chiar dacă nu erau mulți ca număr s-o apere. Și totuși până la urmă Biserica a biruit. Toate acestea constrângeau unitatea Imperiului și unitatea Bisericii.

Sinodul de la Niceea

Constantin Împăratul care avea linia adevăratei credințe, a hotărât să adune pe toți Sfinții Părinți într-un Sinod și să facă decizia între adevărata credință și arianism. Care este credința adevărată? Dacă e arianismul, să mergem cu ei. Dacă e cealaltă, să mergem cu ei. S-au adunat 118 Părinți la Niceea, în 325… Care au analizat ceea ce ne-au lăsat Apostolii și urmașii lor. Toate cunoștințele apostolicești erau încă vii în lumea oamenilor credincioși. Și încă Tradiția era bine păstrată. Strădania aceasta a apostolilor către episcopi, episcopi către preoți și către toți ceilalți era bine păstrată în restul lumii.

Și astfel Părinții s-au adunat la Niceea și au hotărât că Arie este un blestemat, că învățătura lui este satanică. Au aruncat blestemul peste el și peste învățătura sa. Și au declarat că adevărata credință creștină este aceea pe care o păstrăm de la apostoli, ucenici, episcopi, Sfinții Părinți și așa mai departe.

Visul Sfântului Procopie și măreția Sf. Împărați

Toate acestea au fost ca un trăsnet. Din clipa aceea Arie s-a pierdut. S-a retras undeva prin Africa. A mai trăit o vreme pe acolo, a mai făcut propagandă, dar a dispărut în urma blestemului ce s-a aruncat asupra lui. A mai trăit vreo zece, cincisprezece ani și a murit undeva necunoscut. Toate aceste lucruri au fost realizate cu ajutorul Sf. Constantin cel Mare și mama sa, Elena Împărăteasa.

Așa că a spune că Constantin cel Mare a fost un păgân și că mama sa a fost o păgână și au profitat ca să se înalțe, captând creștinismul, este o minciună. Ei sunt cei mai mari sfinți. Sfântul Procopie a avut un vis în care Sfântul i s-a arătat și a spus că este slăvit în ceruri de toți sfinții lui Dumnezeu. Și de atunci s-a propovăduit, că în toată Biserica noastră până în prezent, Constantin cel Mare a pus începuturile temeinice și libere ale creștinismului.

Persecuția lui Iulian Apostatul

Au mai venit după aceea persecuții. Au murit mii și mii de creștini. În parte din ei s-au făcut din nou arieni sau de alte erezii care au fost atunci. Dar drumul pe care l-a scris Constantin și mama sa Elena a rămas neatins. Au mai fost oameni care au trecut la păgânism după ce au fost creștini. Cum a fost Iulian Apostatul. Era foarte deștept, a fost diacon. Dar când a fost ales de împărat, a declarat că se leapădă de creștinism și că merge cu biserica cea veche, „adevărata” biserică romană spre slava Imperiului Roman. Și a început persecuția împotriva creștinilor, adică s-au confiscat averile bisericilor. Dacă biserica a fost pusă undeva într-o capiște idolească și sfințită, se confisca. Dacă aveau terenuri care aparținuseră cuiva, așa cum se întâmplă acuma în România, le luau înapoi păgânii.

Episcopii s-au dus la Iulian și au spus: „Împărate, de ce ne persecuți? Doar L-ai avut pe Hristos în tine. Cum de ești așa?”. Îl chema Iulian Apostatul (adică s-a lepădat de credința sa). Și le-a spus: „De ce vă plângeți? Voi sunteți cei care spuneți: Fericiți cei săraci cu duhul. Este din legea voastră. Vă iau averile? Continuați a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Vi se iau cărțile? Aveți Tradiția. Vi se iau bisericile? Aveți catacombe”. Adică își bătea joc de creștini, luptând împotriva celor cu care suferise alătur,i cu care împreună slujise, care Îl mărturiseau pe Hristos.

Biserica de catacombe

Dar dincolo de toate aceste întâmplări, creștinii erau deja organizați. Existau episcopi, chiar dacă îl aresta pe unul și-l omora, alt episcop alegeau în secret. Erau creștini care se adunau ca să lupte,știau să se ascunde, să se ferească de spioni. Și timp de câteva sute de ani au avut, a fost o persecuție a creștinilor foarte mare, așa cum ați auzit. Oamenii erau arși pe cruce, aruncați la lei, puși să se înfrunte cu gladiatorii și ei nu se luptau… Mii și mii de creștini care mureau cântând psalmi și cântări religioase, în frica lui Dumnezeu. Niciodată nu s-a murit cu atâta dragoste, cu atâta ușurință, dobândind numele de martiri. Chiar dacă erau chinuiți, aruncați în foc… Priviți la sfinți, cât de mult au suferit.

Prin decretul lui Constantin cel Mare, fluviul cel mare al creștinismului a pornit și nimic nu-l mai putea stăvili. Chiar dacă erau ziduri ici pe colo, să se oprească șuvoiul acesta nu era posibil. Și a rupt toate stavilele și a ajuns să stăpânească întregul Imperiu Roman.

Persecuția Bisericii peste secole

El a căzut după aceea și s-a împărțit în două: cel de Răsărit și de Apus, Bizanțul și Roma. E o istorie întreagă, până când Constantinopolul a căzut și el. Când au intrat turcii, arabii și au invadat partea de est a Europei și partea de Vest a Europei, adică Spania. Dar în continuare creștinismul a rămas pentru că nimic prin ceea ce lumea trecea, nu putea să stăvilească Fluviul cel mare al credinței creștine.

Fraților, s-au întâmplat sciziuni, s-au ivit erezii, protestantisme și așa mai departe, tot felul de aiureli, tot felul de blestemății, dar linia cea dreaptă a rămas. Noi păstrăm întreaga tradiție creștină de la Iisus Hristos. Din momentul în care Iisus Hristos a înviat, Biserica a rezistat, prin Apostolii care stăteau ascunși, cu ușile încuiate… Peste ei a suflat Domnul și a spus: „Luați Duh Sfânt. Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer; și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer. Acest suflu al lui Iisus Hristos s-a transmis de atunci și până acuma din apostoli în ucenici, din ucenici în episcopi, din episcopi în preoți, până la mine. Nimic, nicio întrerupere este. Această curgere a Duhului Sfânt n-a avut nicio întrerupere.

Pr. Gheorghe Calciu despre Problema protestanților

Toate celelalte biserici au întreruperi. Protestanții n-au pe Duhul Sfânt și n-au puterea de a lega și dezlega, pentru că ei n-au preoți. Ei știu că preoție n-au și că n-au această putere. Dar aleg pastori, spun tot feluri de lucruri, încât dacă Iisus s-ar uita la televizor cum vorbește un pastor, S-ar rușina.

La ei toți nebunii vindecă, tote bolile se vindecă, dar în realitate nu se vindecă nimic. Toate sunt trucuri, aranjamente, lucruri extraordinar de urâte. Când am ajuns în Europa și când am vorbit, au venit și niște pastori catolici și protestanți de acolo și mi-au zis: „Părinte, știm că sunt niște trucuri, dar totuși când am văzut că mii de oameni au venit la credință, am zis ca aceasta este lucrarea lui Dumnezeu”.

Eu le-am zis: „Fraților, nu nu a fost lucrarea a lui Dumnezeu, ci a fost lucrarea diavolului. Pentru că Iisus niciodată nu a folosit nicio singură minciună. El a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Adevărul nu poate să spună o minciună. Adevărul acceptă persecuția. Și asta dovedește că mereu și mereu creștinismul este denigrat, criticat, asediat de tot feluri de blasfemii. Toată corupția aceasta care există în sufletul omenesc păcătos, este scoasă afară și aruncată pe umerii Domnului nostru Iisus, ai apostolilor și creștinilor. Toate aceste patimi care se văd în cei ce denigrează și blasfemiază nu este altceva decât corupția lor lăuntrică, putrejunea lor morală, pe care o scot afară și o aruncă în fața creștinilor.

Să credeți că Sfinții Împărați Constantin și Elena au o mare putere înaintea lui Dumnezeu. Cei care purtați numele lor sunteți binecuvântați. Să vă închinați lor, să cereți ajutorul lor în toate împrejurările, și Dumnezeu va răspunde chemării voastre, pentru că ei sunt buni rugători la Dumnezeu. Amin.

(PREDICA PĂRINTELUI CALCIU LA SFINȚII ÎMPĂRAȚI, parohia ortodoxă, Sfânta Cruce, Washington DC, USA)

 

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura