MINUNE DUMNEZEIASCĂ ÎN JUNGLA AFRICANĂ

„Tata, tata, trezește-te! Se vede o lumină în biserică!”. Până s-a îmbrăcat Andonis ca să meargă la biserică, se apropiase deja tot satul de biserică.

Mitropolitul Ioachim de Elenoupolis Kontovas, actualmente egumen al Mănăstirii Sfântului Mormânt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Ghetsimani, ne relatează o minune impresionantă din Africa, acolo unde a păstorit Biserica lui Hristos 30 de ani. MINUNE DUMNEZEIASCĂ ÎN JUNGLA AFRICANĂ

INTERVIU CU IPS IOACHIM, MITROPOLIT ÎN BISERICA IERUSALIMULUI

Puteți să ne povestiți câteva experiențe de convertire sau, în general, duhovnicești pe care le-ați trăit acolo și v-au marcat, în mod special?

O să vă povestesc două experiențe. Una a fost în Malawi, țară vecină cu Zambia. Distanța între capitalele celor două țări era de aproximativ 1800 km. Accesul era foarte greu dintr-o parte în cealaltă. Mergeam o dată pe lună și stăteam câteva zile acolo, între credincioși. Statul Malawi are oameni foarte buni și cu credință fierbinte. Aveam acolo un cleric foarte harnic și implicat, grec de origine, care avea o harismă: aduna bani de pe la cunoștințele lui din Grecia și cu banii adunați ajuta mult construirea bisericilor în Africa.

Eu, ca episcop, mă sileam mereu să fiu prezent atunci când se punea piatra de temelie a unui locaș nou. De aceea, îi spuneam acestui părinte: „În cazul în care nu reușesc să ajung pentru așezarea pietrei și sfințirea locului, continuați voi construcția bisericii și lăsați loc la Sfânta Masă ca să pot așeza piatra, atunci când ajung”.

Târnosirea unei biserici în Jungla Malawi

Odată a trebuit să merg la târnosirea unei biserici, să slujesc prima liturghie. Se obișnuia ca în apropierea fiecărei biserici pe care o construiam acolo, să se construiască și o casă parohială, o cantină (care se folosea și pentru cateheze) și o bibliotecă. Dacă donațiile sau sponsorizările erau mai consistente, puteam construi și o școală în apropierea bisericii. Trebuia deci, cum spuneam, să merg la târnosirea unei biserici care se afla în junglă.

Electricitate nu era, decât numai la o distanță de 70 de km de locul unde era biserica. Am săvârșit Sf. Liturghie, după care am ieșit afară ca să facem târnosirea. Oamenii se bucurau mult când venea episcopul să slujească. Obișnuiau să cânte și să joace cântece de ale lor prin care își exprimau bucuria. Aveau un cântec care spunea așa: „Suntem bucuroși / avem un oaspete prețios/ pe care l-a trimis Dumnezeu”.

După slujbă, am ținut o predică în care le-am spus: „Biserica este o mare binecuvântare pentru comunitatea voastră. Trebuie să veniți la biserică, să fiți buni creștini și să urmați calea care duce spre mântuire! Din păcate, nu avem preot care să stea permanent aici, dar o să vă trimit pe cineva să slujească la fiecare două săptămâni, până când se va întoarce tânărul pe care l-am trimis să facă Seminarul teologic din Kenya, pe care îl vom hirotoni preot pentru voi! Până atunci însă, o să-l las aici pe dl. Antonie, care o să vă catehizeze”.

Minunea îngerească din biserică

Domnul Antonie era profesor pensionar, văduv, cu doi copii. Le-am mai spus două-trei lucruri, după care am plecat. În aceeași seară, pe la miezul nopții, copiii domnului Andonis, l-au trezit speriați: „Tata, tata, trezește-te! Se vede o lumină în biserică!”. Până s-a îmbrăcat Andonis ca să meargă la biserică, se apropiase deja tot satul de biserică.

Era atât de puternică lumina încât o vedeau cu toții. Biserica era încuiată! S-au uitat pe geam și nu vedeau pe nimeni, dar auzeau psalmodie neomenească. La scurt timp, am ajuns din nou pe acolo și, auzind despre minune, am început să cercetez, pentru că așa suntem datori, să cercetăm minunile. I-am întrebat ce anume au auzit, ce era acea cântare îngerească și în ce limbă. „Nu știm în ce limbă era cântarea, dar înțelegeam ceea ce se cânta”, mi-au spus. „Ce cântau?”, i-am întrebat. „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!”. Vă povestesc acum și mi se face pielea de găină. Se pare că psalmodia era Doxologia, Sfinte Dumnezeule și cântarea Maicii Domnului Axion Estin. Această minunată auzire a durat 40 de minute, după care s-a retras acea lumină, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Repet, curent electric nu era decât la 70 de km depărtare. Aceasta a fost una dintre experiențele minunate.

(Întregul interviu îl puteți citi în ultimul număr al Revistei Atitudini Nr. 84)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura