Sinuciderea Occidentului prin îndepărtarea de Ortodoxie

Aflați convertirea minunată a medicului spaniol EMILIO MONTIANO JORGE la Ortodoxie. Harul pe care l-a simțit în Biserica Ortodoxă și cum marele Nicolae Steinhartd i-a schimbat viața. Totodată aflați de ce este atâta deznădejde și sinucidere în Occidentul apostat. Dacă astăzi ni se prezintă ortodocși, uneori din rangurile cele mai înalte, care se simt nesiguri pe credința milenară a Bisericii și aleg să se împărtășească din fructele sterpe ale catolicismului… Acest om ne rușinează, amintindu-ne nouă, ortodocșilor, de ce bogăție a Harului suntem înconjurați, apa cea vie și curată. Trebuie să ne deschidem doar ochii cei duhovnicești ai sufletului, prin păstrarea tradiției Părinților îndumnezeiți. Sinuciderea Occidentului prin îndepărtarea de Ortodoxie. Convertiri

DE LA „JURNALUL FERICIRII” LA JURNALUL CONVERTIRII MEDICULUI SPANIOL, EMILIO MONTIANO JORGE

Motto: „Degeaba suferi dacă ești în afara Bisericii. Nu ți-e de niciun folos. Câți eretici n-au riscat moartea? Câți nu au dorit-o și care acum ard în foc? Diavolul are și el martirii lui”(Nicolae Steinhardt).

Gândurile de o franchețe năucitoare, consemnate de părintele Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii, cartea tradusă în opt limbi de circulație universală care convertește și astăzi în chip tainic, sufletele celor aflați în căutarea Adevărului din toate colțurile lumii, au zguduit cu puțin timp în urmă, adâncul ființei medicului erudit spaniol, Jorge Emilio Montiano. Cu siguranță, orice experiență de viață care te apropie de Hristos, împărtășită altora, lucrează în chip nevăzut și neștiut în inimile celor care o primesc înlăuntrul lor, îmbogățindu-i în tainele Duhului Sfânt.
Scriitorul și filosoful evreu, convertit la Ortodoxie, Nicolae Steinhardt, după grele încercări și suferințe îndurate în iadul temnițelor comuniste, a aflat în creștinism „bucurie și rețeta fericirii”. Cu dragoste și dăruire, le-a încredințat și semenilor săi. „Cine a fost creștinat de mic copil, nu are de unde să știe și nu poate bănui ce-nseamnă botezul. Asupra mea se zoresc, clipă de clipă tot mai adesea salturi ale fericirii. Va să zică este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există sfintele taine. Altminteri, fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge n-ar putea fi atât de neînchipuit de minunată și deplină”.
Pentru spaniolul, Jorge Emilio Montiano, lectura testamentului literar al monahului Nicolae de la Rohia, Jurnalul fericirii, a fost cheia care i-a deschis comorile Ortodoxiei. Nu a mai zăbovit prea mult pe gânduri și aidoma părintelui Steinhardt s-a descătușat din lanțurile datum-ului existențial ca să guste din libertatea convertirii pe calea adevăratei trăiri și cunoașteri.

DE LA CRIZA EXISTENȚIALĂ LA ADEVĂRATA CREDINȚĂ

Originar din Bilbao, Emilio Montiano s-a născut în anul 1954 într-o familie de creștini catolici practicanți. Cu anii, apropierea de Dumnezeu pe care o trăise în copilărie, a devenit tot mai estompată, așa cum el însuși mărturisește: „Am trăit într-o familie creștină, în care am simțit prezența lui Dumnezeu fără fisură. Mai târziu, în Facultate, m-am îndepărtat de Dumnezeu. Dar am avut totuși o lumină care mi-a fost alături și am încercat să păstrez acea lumină în viața mea, chiar dacă relația mea cu Dumnezeu s-a răcit. Și toate acestea au fost până în urmă cu 6 ani. Atunci m-am trezit și am cugetat că eram de fapt în mijlocul a nimic, a unei vieți fără sens. Am avut o criză existențială. În acel moment am simțit că am nevoie să mă întorc la rădăcini, la credință”.

Dumnezeu nu a întârziat să-i iasă în întâmpinare, oferindu-i răspunsurile la întrebările care îl măcinau printr-o experiență vie. Cea a periplului pe calea credinței a mentorului spiritual de la mănăstirea Rohia, locul unde sufletul lui Steinhardt și-a găsit liniștea mult râvnită. „Aici mi-am găsit eu ceea ce căutam de-o viață întreagă. Aici simt că este capătul drumului meu”.
Întâlnirea cu Dumnezeu a medicului Jorge Emilio Montiano, prin intermediul filelor Jurnalului fericirii, i-a adus în suflet același simțământ de pace deplină. Însă, până să ajungă la acest liman al liniștirii, a avut parte de mult zbucium lăuntric și de un parcurs tumultuos al vieții.

MEDIC ȘI PE FRONT

Absolvent al prestigioasei universități spaniole din Valladolid, aflată în topul primelor 10 din lume, merge să lucreze în Mauritania, în anul 1980. Se întoarce apoi în Spania, profesând într-un spital de leproși, după care pleacă în Peru, în Cuzco. Revine în Spania pentru a studia medicina tropicală. Și se reîntoarce pe meleagurile africane, având numeroase misiuni în Capul Verde, Camerun și în multe alte țări.

Pentru implicarea lui activă în misiunile din Africa, este numit medic coordonator în cadrul organizației ,,Medici fără frontiere”, din Nicaragua. Experiențele de viață trăite pe pământul african l-au adus adeseori, în apropierea morții. Într-una dintre întâmplările limită de care a avut parte, a fost amenințat chiar cu moartea.

,,Am fost alături de 30.000 de persoane care s-au deplasat în Honduras, prin junglă. Erau refugiați. Într-o zi, m-au chemat în spital, pentru că erau doi oameni răniți care fuseseră împușcați. Am mers întâi la oficiali și împreună cu ei, ne-am dus la spital. Acolo, nu mai erau alți medici sau asistente, era doar o infirmieră. Unul dintre ei avea un glonț intrat prin ceafă și ieșit prin partea de sus a capului și celălalt era împușcat în abdomen. Amândoi erau încă vii. Eram foarte departe de civilizație, la 700 de km în junglă. Atunci a fost prima dată când mi s-a pus un pistol în piept, ca să mă ucidă, pentru că populația credea că doctorii de la «Medici fără frontiere» erau comuniști. Era un paradox, pentru că nu am fost comunist niciodată”. În final, a scăpat de moarte și el, și cei doi pacienți care au fost trimiși cu elicopterele în Honduras și au fost salvați .

REVELAȚIA. Îndepărtarea de dreapta credință

Despre calvarul trăit de popoarele ortodoxe în timpul regimului comunist, avea să afle mai multe, tot din destăinuirile părintelui Nicolae Steinhardt. „Am găsit Jurnalul fericirii, la o parohie din Salamanca, într-o ediție tipărită în 2000 de exemplare, care s-a vândut în Spania, ca pâinea caldă. Citisem referințe bibliografice despre Jurnalul fericirii. Am căutat-o și am citit-o. Ce m-a impresionat? Toată cartea m-a impresionat. Mi-a plăcut profunzimea scrierii, curajul și rezistența cu care părintele Nicolae a înfruntat brutalitatea regimului comunist și condițiile din închisoare”.

A fost momentul de har în care Emilio s-a hotărât să-L reprimească pe Dumnezeu în viața și în sufletul lui. ,,În Spania, după ce am citit cartea părintelui Nicolae, am zis că, orice ar fi, eu trebuie să mă întorc la Dumnezeu. Era imposibil să fac acest lucru în biserica catolică, pentru că aceasta a suferit un proces de protestantism și desacralizare. E o opinie personală. Am căutat Biserica ortodoxă rusă din Madrid. Am avut mai multe discuții cu părintele paroh de acolo. Dar locuind în Insulele Canare, în Fuerteventura, nu puteam merge la Madrid foarte des, așa că părintele m-a îndreptat spre Biserica ortodoxă română din Insulele Canare. Așa am ajuns la părintele Daniel Tătăran din Gran Canaria”.

Inspirația Maramureșului ortodox

Întâlnirea cu preotul român, originar din județul Satu Mare și absolvent al Facultății de Teologie din Baia Mare, a făcut și ea parte din planul dumnezeiesc al convertirii sale. Ajutat de părintele Daniel, Emilio a ajuns pe plaiurile maramureșene, pe urmele îndrumătorului său spiritual. „În Maramureș, am simțit prezența lui Dumnezeu, a religiei creștin-ortodoxe și credința oamenilor, care sunt foarte evidente, aici. M-am bucurat foarte mult de cinstea primită, de ierarhul și de părinții de la Rohia, care au fost atât de calzi cu mine”.
Ziua mărturisirii credinței ortodoxe a fost 1 iulie a.c., de prăznuirea Sfinților Mucenici și Doctori fără arginți, Cosma și Damian. Iar locul ales a fost paraclisul cu hramul Izvorul Tămăduirii, în care pe 16 august 1980, părintele Serafim Man l-a tuns în monahism pe Nicolae Steinhardt.

Purtând o cămașă tradițională maramureșeană dăruită de P.S. Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Emilio Montiano a făcut mărturisirea de credință ortodoxă și a primit taina mirungerii din mâinile arhiereului, și el fost ucenic al părintelui Nicolae Steinhardt. ,,A fost foarte onorant pentru mine să fiu primit în Ortodoxie de Episcopul Iustin”, mărturisește într-un interviu, medicul spaniol. „Cred că Dumnezeu apare în viața fiecărui om la momentul potrivit. Doar că, atunci când simți că ai nevoie de Dumnezeu, trebuie să ai curaj să răspunzi chemării cu sinceritate. Tot ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme, în ultimii ani a fost un miracol”.

SINUCIDEREA OCCIDENTULUI

La Rohia, Emilio Montiano și-a scris în suflet, propriul Jurnal al fericirii. Evocând gândurile părintelui Nicolae Steinhardt despre ,,sinuciderea occidentului” din pricina desacralizării și a îndepărtării de Ortodoxie, Emilio e îngrijorat de frenezia sexualității, a transsexualității și a libertății unor legi. Legi prost înțelese care au devenit o veritabilă ,,pestă” ce a îmbolnăvit Spania și restul țărilor occidentale. ,,În acest moment, Europa și-a pierdut busola. Ceea ce se întâmplă azi în Europa, vine din America, din universitățile californiene. Așa-numita cultură woke este de origine anglo-saxonă, iar legile care sunt în vigoare, în special în Franța, în Spania, sunt de nedescris.

Eu sper ca România, Biserica Ortodoxă Română să reziste la aceste influențe care vin din partea Europei. Și ca banii Europei de la Bruxelles să nu-i facă pe români să piardă totul. Să veghem și să ne rugăm pentru că dușmanul este foarte aproape! E un pachet complet, cu sexualitate, hipersexualitate, droguri și cu acestea, tineretul este pierdut. Și este doar începutul care se află ascuns în spatele acestor legi. Să vă gândiți la ceea ce spune Ecleziastul: «Tot ce a fost, va mai fi, tot ceea ce s-a întâmplat se va petrece iarăși, căci nu este nimic nou sub soare». Să aveți ochii foarte deschiși și să vă ajute Dumnezeu să rezistați!”.
La cei 69 de ani ai săi, medicul spaniol, Emilio Montiano, își dorește să ajungă în Muntele Athos ca să-și continue urcușul duhovnicesc pe scara despătimirii lăuntrice. Încercând să pătrundă cu propria simțire, adâncul cuvintelor lui Steinhardt. „Creștinismul e și asumare a durerii. Toate le putem afla, toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai suferința, nu. Iar curajul e taina finală; învinge acela care este dispus să moară”.

(Sinuciderea Occidentului prin îndepărtarea de Ortodoxie. Convertiri, Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 81)