SFINȚII ÎNCHISORILOR ȘI TEZA DE DOCTORAT

„Sfântul a ridicat capul din icoană și m-a privit”... Sfinții închisorilor, martirii temnițelor comuniste, devin din ce în ce mai prezenți în viețile și suferințele celor ce aleargă la ajutorul lor. Aflați mărturia unei tinere din Timișoara, care a primit un semn minunat din partea sfinților martiri din icoana ce străjuiește osuarul mănăstirii din Aiud.

SFINȚII ÎNCHISORILOR ȘI TEZA DE DOCTORAT. MINUNI ALE SFINȚILOR DIN AIUD

Era în luna februarie a anului acestuia. M-a cuprins un dor mare, în urma rugăciunilor pentru adormiții familiei, de a merge, pentru prima oară în viața mea, la Sfinții mărturisitori de la Aiud. Nu era nici foarte departe. Însă este și poate cel mai renumit loc în privința sfintelor moaște ale mărturisitorilor din temnițele comuniste românești.

Soțul meu mi-a auzit rugămințile și a propus să plecăm chiar a doua zi. Zis și făcut. Am trimis mesaj părintelui duhovnic, rugându-l să ne poarte în rugăciuni pentru micul nostru pelerinaj de o zi. Am ajuns și am îngenuncheat, printre altele, în fața sfintei icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care acoperă cu cinstitul ei Acoperământ mucenicii din închisorile comuniste românești. Pictați unul lângă celălalt, în șir indian, cu fața înspre lateral, cu capetele rase și plecate, îmbrăcați în uniformă de deținuți.

Sfântul din icoană a ridicat capul

În tăcerea aceea de taină, în biserica înălțată printre alte morminte ale creștinilor îngropați din Aiud, mărturisesc că deținutul pictat în mijloc a ridicat capul. S-a uitat la mine, mi-a zâmbit. După care l-a aplecat înapoi, în cea mai adâncă smerenie a chinurilor iadului pe care le-a îndurat, cu bucurie și supunere deplină, pentru Hristos.

M-am rugat, împreună cu soțul, pentru de toate. Pentru familie, sănătate, serviciu, examene, învățătură, adormiți, dar și pentru doctorat. Îl finalizasem, cu mila Domnului și cu sprijinul necondiționat al familiei, dar trebuia să mă încadrez în termen de doi ani de la data primirii ordinului de ministru pentru publicarea tezei doctorale sau a unor părți din lucrare.

Rugăciunea pentru teza de doctorat și Valeriu Gafencu

În seara zilei când m-am întors sau a doua zi, aveam să aflu un prim lucru minunat. Deși nu am reținut inițial știrea citită, cel care m-a chemat la Aiud era, printre altele, alături de adormiții familiei, însuși Sfântul Închisorilor, Valeriu Gafencu. Citisem știrea că se prăznuia mutarea sa întru Domnul în data de 18 februarie. Iar mie, la două zile după praznic, mi s-a împlinit visul de a mă închina la Sfintele Moaște de la Aiud.

Un al doilea lucru minunat era legat de publicarea tezei de doctorat. După finalizarea tezei, din cauza diferitelor probleme iminente, nu am mai avut timp să mi-o revizuiesc în privința greșelilor minore (de pildă, diacritice ori litere greșite). De aceea, a rânduit Dumnezeu să reușesc să îmi public, până la pelerinajul amintit, părți din lucrare. Deși, nu știam la vremea publicării lor că mă vor ajuta.

Sfinții închisorilor mi-au ascultat rugăciunea

A doua zi de dimineață, după pelerinaj, cu multă teamă, am sunat la sediul departamentului de studii doctorale. Mi-au spus că nu este nevoie să mă deplasez personal și că trebuie doar să trimit documentele publicate prin email. Zis și făcut. La aproximativ o oră primesc răspuns prin email, cum că documentele au fost acceptate și transmise către București. Respectiv că procedura de finalizare a publicării doctoratului (care expira peste câteva luni, iar eu eram disperată că nu reușisem nici măcar să încep corectura întregii teze) sau a unor părți din ea, este finalizată.

Nădăjduim din suflet ca martirii din temnițele comuniste să fie cât mai curând canonizați! Există atât de multe mărturii cutremurătoare în privința ajutorului oferit de către ei…

Slavă Preasfintei Treimi, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfinților Mărturisitori de la Aiud în veci! Amin!

(Cella, Timișoara, 2 noiembrie 2023)

Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 82