Pr. Peter Heers: Cuvânt despre Gheronda Efrem din Arizona
“Binecuvântaţi părinte, puteţi să ne povestiţi astăzi despre Stareţul Efrem, înainte să încheiem sesiunea?”
Desigur, nu vreau să vorbesc din perspectiva experienţei pe care alţii au trăit-o, pentru că s-ar putea să fiu interpretat greşit, ci voi vorbi doar din din propria experienţă.
Am povestit adesea felul cum l-am întâlnit (părintele Efrem) pentru prima dată şi ce impresie a lăsat asupra mea.
În decursul anilor, am tot venit la părintele, din 1994 până când a trecut la Domnul în 2019, deci cinsprezece ani. Nu, nu, sunt douăzeci şi cinci de ani. Deci, l-am văzut de vreo câteva zeci de ori, nici nu mai mai ştiu… L-am întâlnit la Sf Munte, în America de multe ori,
dar întotdeauna ne-a sprijinit în lucrarea pe care o facem.
Voi spune doar experienţa pe care am trăit-o atunci când am venit la el, nu mai ştiu exact când, cred că prin 2008 sau 2009, nu-mi mai amintesc exact. Dar ştiu că lucrăm la “Mărturisirea de Credinţă Împotriva Ecumenismului”. Era un text foarte important şi care s-a bucurat de mult succes. Cred că au fost vreo 40,000 de semnatari ortodocşi din toată lumea, printre care zeci de episcopi, sute de preoţi şi călugări. Era un document foarte important la vremea respectivă, care mărturisea Credinţa în raport cu erezia ecumenistă.
Cred că, simultan cu acest document sau după, am venit la părintele (Efrem) şi i-am spus: că vreau să vin în America, vreau să mă întorc. Deja vorbisem cu părintele de câteva ori despre asta. Iar părintele mi-a spus: „Nu, nu, trebuie să rămâi în Grecia şi să continui ceea ce faci”. …Alături de părintele Georgios Metalinos, alături de părinţii atoniti, să stau acolo şi să continui să mărturisesc credinţa.
Şi i-a numit pe aceşti părinţi (Τάγμα κρούσεως) în greacă, ceea ce s-ar traduce cu “prima linie” sau “şepcile verzi”, aşa s-ar putea traduce în engleză.
Întotdeauna am fost recunoscător Domnului pentru că am avut binecuvântarea lui pentru acest demers. Pentru că este un demers foarte dificil şi din pricina căruia eşti expus la multe abuzuri, la multe învinuiri şi respingere (excludere), și toate celelalte.
Ce înseamnă sprijinul unui sfânt
Și dacă nu ai rugăciunea unui sfânt, dacă nu ai încurajarea unui sfânt, te poți clătina. Începi să te îndoieşti de rostul acestei lucrări.
Este exact ce am văzut de-a lungul timpului. Unii care s-au ridicat, au vorbit cu curaj şi care au fost pulverizaţi de lume.
Și contrar a ceea ce spun unii despre el, te sprijinea foarte mult.
Și cred că este foarte important asta, pentru că râvnim “calea împărătească”. Trebuie să mergem pe “calea împărătească”.
Să fim pe calea împărătească smeriţi, dar să mărturisim credinţa cu curaj, la fel precum dragostea, răbdarea şi smerenia în Biserică.
Și așa să „mergi pe sârmă”. Or acel mers pe sârmă este extrem de dificil.
Tocmai sprijinul pe care l-am avut de la părinte de-a lungul anilor a fost crucial pentru mine. Sunt convins că şi pentru mulţi alţii.
Suferințe de la demoni dar și de la oameni
Dar sunt multe de spus. Cartea care va apărea peste câteva luni: “ Minuni fără sfârşit” şi din care aş putea să vă relatez câteva lucruri scrise acolo, dar mai bine o citiți atunci…
Deci în câteva luni va apărea şi aveţi acolo două volume din viaţa stareţului sfânt Efrem. Veţi găsi acolo câteva din scrierile sale precum şi minuni pe care le-a făcut şi de care mulţi s-au făcut martori. Toate aceste lucruri adunate vor fi publicate poate în februarie.
Şi veţi putea citi singuri despre viaţa miraculoasă şi minunată şi uimitoare pe care a avut-o şi cât de mult s-a ostenit de dragul comunităţii. Cât de mult a suferit – lumea nu-şi dă seama cât de mult a suferit, din pricina câtorva clerici care nu au fost cinstiţi şi nici nu l-au sprijinit.
A suferit bătaie de la diavoli în toiul nopţii, a suferit din pricina clevetirii. Și a trecut printr-o perioadă când a fost trădat de fraţi de la Muntele Athos, care socoteau că a căzut în înşelare.
Deci sunt multe aspecte din viaţa părintelui pe care oamenii nu le cunosc.
Iar răbdarea şi perseverenţa lui ca aceste mănăstiri să fie fondate în America, precum şi în Grecia, sunt de neimaginat.
Adică, o viaţă nemaiîntâlnită, cu alte cuvinte, dacă e să ne referim la modul cum a construit aceste mănăstiri. Chiar nu există comparaţie în Istoria Bisericii cu Gheronda Efrem.
Dacă luăm în calcul numărul mare de mănăstiri, de monahi şi de monahii care şi-au dedicat viaţa lui Hristos datorită exemplului părintelui, a învăţăturilor sale şi a influenţei lui, asupra probabil a mii de suflete – nu ştiu exact numărul.
Cred că e vorba de vreo treizeci de mănăstiri sau pe aproape, în total. 19 în Statele Unite, 7, 8 în Grecia, deci aproape 30.
Și fiecare mănăstire are aproximativ 30 (monahi/monahii), nu sunt sigur. Deci cât înseamnă? 1000? Aproape 1000: 30×30 adică vreo 900. Dar, câte zeci de mii de fii duhovniceşti, preoţi?!
Calea împărătească
Acesta este modul în care lucrează Domnul. Reînnoiește şi aduce adevărata schimbare la faţă a fiilor Săi, atunci când sunt pe punctul de a apostazia, or a cădea în înşelare.
Este prin suferinţă, prin purtarea crucii, prin mărturisirea credinţei, prin jertfă şi dragostea totală a robilor Săi. El lucrează prin ei şi, astfel, întăreşte Biserica.
Ştiţi, mă cutremur la gândul că dacă nu ar fi venit în Statele Unite, ce s-ar fi ales de Arhiepiscopia Greacă (din America)?
E greu de imaginat. Şi asta pentru că nu exista viaţa monahală în America, nu exista niciun fel de drum bătătorit. Nu existau pilde de urmat în cele mai multe situaţii, afară de câteva exemple pe ici şi colo. Dar în marea majoritate, nu au existat modele. Deci, golul duhovnicesc era imens, şi afecta profund ortodoxia greacă din America.
Deci, în orice caz, acestea sunt câteva gânduri despre sfântul Efrem.
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.