De ce trebuie să ținem dogmele și sinoadele Bisericii?

de Ioan Vlăducă

Într-o lume a sincretismului, păstrarea dogmelor și a tradițiilor Ortodoxe par pentru unii un moft sau o îndoctrinare „medievală”. Citind însă învățăturile Părinților Bisericii, celor îndumnezeiți, observăm că linia Bisericii, chiar dacă este strâmtă, este una și clară dintotdeauna. Profesorul și teologul Ioan Vlăducă ne explică pe scurt și pe înțelesul tuturor importanța dogmelor și canoanelor în Biserica Ortodoxă și cum să ne raportăm la ele. De ce trebuie să ținem dogmele și sinoadele Bisericii?

Întrebare: De ce Sfinţii Părinţi erau atât de atenţi la amănuntele dogmatice?

Răspuns: Sfinţii Părinţi erau foarte atenţi la amănuntele dogmatice deoarece ştiau că o mică abatere de la formularea dogmei poate duce la apariţia unei erezii. Sfinţii Părinţi nu se limitau la atenţia faţă de formulările dogmatice. Ei mărturiseau dreapta credinţă cu preţul vieţii lor.
„Oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, n-au vrut să trădeze credinţa şi legea creştină nici măcar cu o iotă. Iar dacă se va fi întâmplat cândva, din viclenia prigonitorilor să săvârşească vreo trădare, cu cuvântul sau cu fapta, au fost gata să-şi şteargă păcatul supunându-se la chinuri. Iată cât de straşnic ţineau sfinţii dreapta mărturisire. Dar creştinii de astăzi, cum sunt? – Trestii clătinate de vânt”. (Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică şi Cultul divin ortodox, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 80).

Întrebare: Unii spun că Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice au fost bune la vremea lor, dar acum nu mai sunt valabile, fiindcă s-au învechit. Este posibilă o astfel de învechire?

Răspuns: Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice nu au fost luate după înţelepciunea omenească. Ele nu sunt ca teoriile ştiinţifice care se învechesc şi sunt înlocuite de altele noi. Prin Sfinţii Părinţi a grăit Sfântul Duh. De aceea nu este posibilă învechirea Hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice.

Întrebare: Care este învăţătura ortodoxă despre cei ce se împotrivesc Sfintelor Sinoade Ecumenice?

Răspuns: „Nimenea poate a se împotrivi Sinoadelor celor Ecumenice, rămânând binecinstitor şi dreptslăvitor; ci de Obşte şi fără osebire fiecare este dator a se supune lor. Că cel ce se împotriveşte lor, se împotriveşte Duhului celui Sfânt, Celui ce grăieşte prin Sinoadele cele Ecumenice, şi se face eretic şi anatematesit.”Pidalion, Prolegomena despre Sfântul şi Ecumenicul întâiul Sinod, nota 113, p. 140.

Întrebare: Există sfinţi în afara Bisericii Ortodoxe?

Răspuns: „Nici o mărturisire a credinţei creştine, afară de cea ortodoxă, nu-l poate duce pe creştin la desăvârşirea vieţii creştine sau la sfinţenie şi la curăţirea desăvârşită de păcate şi la nestricăciune, pentru că celelalte confesiuni neortodoxe ţin nedreptatea drept adevăr (Romani 1, 18), amestecă deşarta cugetare şi minciuna cu adevărul şi nu au acele mijloace dăruite de Dumnezeu pentru curăţire, sfinţire, naştere din nou, înnoire pe care le are Biserica Ortodoxă. Experienţa veacurilor sau istoria Bisericii Ortodoxe şi a altor Biserici au demonstrat şi demonstrează aceasta cu o extraordinară evidenţă. Aduceţi-vă aminte de mulţimea sfinţilor Bisericii noastre, din vremurile vechi şi din cele de astăzi – şi de lipsa lor, dacă ne raportăm la alte biserici neortodoxe, catolică, luterană, anglicană.” Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, p. 47.
„Biserica romano-catolică nici un sfânt nu a mai avut din momentul despărţirii de cea din Răsărit, iar Biserica Ortodoxă întotdeauna a avut şi are mulţi sfinţi proslăviţi de Dumnezeu în ea.”

Întrebare: Cum se explică existenţa unor moaşte la romano-catolici?

Răspuns: Pe teritoriul romano-catolic au rămas unele Sfinte Moaşte ale Sfinţilor ortodocşi din vechime. Iar moaştele de după Schismă sunt fabricate de papistaşi. Sfântul Ioan din Kronstadt arată că, din recunoaşterea papei drept cap al Bisericii, provin dogmele false şi „modul de fabricare a sfinţilor în biserica apuseană şi a unor moaşte inexistente, care nu au fost proslăvite de Dumnezeu”.
„Veniţi la noi, voi cei ce vă numiţi catolici şi pe noi ne-aţi poreclit schismatici, să ne lămurim; să privim fără părtinire, după dreptatea lui Dumnezeu, după criteriile lui Dumnezeu, la sfinţii voştri glorificaţi de papa, nu de Dumnezeu, şi să-i comparăm cu sfinţii noştri, pentru care dă mărturie Dumnezeu Însuşi, prin nenumărate minuni, vindecări şi felurite mângâieri pentru dreptmăritorii creştini care au alergat la ei cu credinţă! Ce deosebire! Cum străluceşte adevărul credinţei noastre şi lumina ei o umbreşte pe a voastră întunecată de erezii şi de mincinoasă înţelepciune.”Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, p. 83-84.

Întrebare: Se spune că între romano-catolicism şi Ortodoxie ar exista diferenţe minore. Care sunt aceste diferenţe?

Răspuns: Diferenţele nu sunt minore. Papistaşii au născocit multe erezii, dintre care cele mai cunoscute sunt următoarele:
1. Filioque. Ei spun că Duhul Sfânt purcede „de la Tatăl şi de la Fiul”, nu doar de la Tatăl.
2. Graţia creată. Ei consideră că harul este creat. Noi ştim de la Sfinţii Părinţi că harul este necreat.
3. Teoria satisfacţiei substitutive. Ei reduc iconomia mântuirii la o simplă satisfacere, prin jertfa lui Hristos, a onoarei lezate a Tatălui.
4. Supremaţia papală. Papa este considerat de ei capul Bisericii, locţiitorul lui Hristos pe pământ.
5. Infailibilitatea papală. Ei spun că papa nu poate greşi în cele referitoare la credinţă.
6. Purgatoriul. Ei cred că între iad şi rai ar fi un loc unde stă sufletul un timp şi se purifică prin foc. Ei mai cred că papa poate scoate sufletele din purgatoriu.
7. Imaculata concepţie. Ei consideră că Maica Domnului s-ar fi născut fără păcatul strămoşesc, în chip suprafiresc.
8. Darul supraadăugat. Ei spun că în urma căderii, firea lui Adam nu s-a vătămat, ci a pierdut doar un har supraadăugat.
9. Indulgenţele papale. S-a considerat că dezlegarea de orice păcat se poate realiza în schimbul unei sume de bani.
10. Meritele prisositoare. Ei consideră că există merite prisositoare, detaşabile de persoană, care se depun în tezaurul meritelor prisositoare aflat la dispoziţia papei; acesta poate să le ia şi să le dea altei persoane.
Mai sunt şi alte rătăciri ale papistaşilor: botezul prin stropire, folosirea azimei la împărtăşanie, lipsa epiclezei.

Întrebare: Sunt grave aceste concepţii ale papistaşilor?

Răspuns: Da. Sunt foarte grave. Ele sunt erezii, adică blasfemii împotriva Sfântului Duh, deoarece contrazic învăţătura pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Sfânta Scriptură şi prin Sfinţii Părinţi.
Filioque. Papistaşii spun că Duhul Sfânt purcede „de la Tatăl şi de la Fiul”, nu doar de la Tatăl. Ei introduc astfel două principii (cauze) în Sfânta Treime, împotriva Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii.
Graţia creată. Această erezie a fost combătută de Sfântul Ierarh Grigorie Palama. Dacă harul ar fi creat, sfinţii nu s-ar îndumnezei mai presus de fire. Dacă Dumnezeu ar crea în sfinţi sfinţenia, ce nevoie mai era de Hristos? Dacă energia dumnezeiască ar fi din rândul zidirilor, înseamnă că a existat un moment când Dumnezeu nu avea această energie. Însă energia Sa este veşnică.
Teoria satisfacţiei substitutive. Ei reduc iconomia mântuirii la o simplă satisfacere, prin jertfa lui Hristos, a onoarei lezate a Tatălui. Consideră că Adam l-a jignit pe Dumnezeu, iar Hristos a plătit pentru această jignire. Aceasta este o concepţie de tip juridic. Ei nu pun accent pe restaurarea firii omeneşti prin Întruparea, Jertfa şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Supremaţia papală. Papistaşii consideră că papa este capul Bisericii. Dar noi ştim că Domnul Hristos este Capul Bisericii. Papistaşii au născocit un cap nou, înjosind astfel Capul unic şi real al Bisericii, pe Hristos.

Cauza tuturor falsurilor papistăşeşti este trufia şi recunoaşterea papei drept capul efectiv al Bisericii şi încă unul infailibil. De aici vine tot caracterul opresiv al bisericii apusene (papale).
Infailibilitatea papală. Despre aceasta, Sfântul Ioan din Kronstadt spune că „marea greşeală constă tocmai în dogma infailibilităţii, fiindcă papa este un om păcătos şi nemernic, dacă el crede despre sine că este infailibil. Să ne gândim câte erori colosale, fatale pentru sufletele omeneşti a născocit biserica catolică papală, în dogme, în rituri, în dreptul canonic, în slujbele dumnezeieşti, în relaţiile ostile dintre catolici şi ortodocşi, în ponegririle şi calomniile la adresa Bisericii Ortodoxe, în injuriile aduse Bisericii Ortodoxe şi creştinilor ortodocşi! Şi de toate vinovat este papa, pasă-mi-te infailibil şi doctrina iezuiţilor lui, duhul falsităţii şi duplicităţii lor.”
Purgatoriul. Ei spun că între iad şi rai ar fi un loc unde stă sufletul un timp şi se purifică prin foc. Aceasta este o curăţire impersonală, automată. Ei mai consideră că papa poate scoate sufletele din purgatoriu. Au nevoie de această dogmă pentru a da mai multă putere papei.

Alte dogme greșite ale catolicilor

Imaculata concepţie. Sfântul Ierarh Ioan Maximovici arată că prin această rătăcire, papistaşii tăgăduiesc toate virtuţile Maicii Domnului, aceştia considerând că Dumnezeu a păzit-o de tot păcatul, fără contribuţia ei.
Darul supraadăugat. Papistaşii spun că în urma căderii, firea lui Adam nu s-a vătămat, ci a pierdut doar un har supraadăugat. Ei nu au o înţelegere fiinţială a căderii, ci una juridică. În plus, dacă firea omenească nu ar fi vătămată, asceza ar fi inutilă.
Indulgenţele papale. Ei consideră că dezlegarea de orice păcat se poate realiza în schimbul unei sume de bani. Această învăţătură trădează tot o înţelegere juridică a mântuirii. Ea este născocită pentru a creşte puterea şi autoritatea papei.
Meritele prisositoare. Ei consideră că există merite prisositoare, detaşabile de persoană, care se depun în tezaurul meritelor prisositoare aflat la dispoziţia papei; acesta poate să le ia şi să le dea altei persoane. Este contrazisă astfel învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi.
„Papii romani timp de o mie de ani şi ceva au lucrat în folosul mândriei lor şi al minciunii, nu al lui Hristos, nu al Bisericii Lui, născocind o mulţime de învăţături false – despre primatul papal în biserică, despre infailibilitatea papală, despre azime la Liturghie, despre împărtăşirea numai cu Trupul, nu şi cu sângele lui Hristos, despre purgatoriu şi altele; au îngrămădit atâtea dogme noi, nemaiauzite, încât este cu neputinţă ca cineva să se mântuiască, dar ei cred că este cu putinţă – pentru cel ce mărturiseşte credinţa catolică şi minciuna catolică o socoteşte adevăr.”

 Am învăţat că Sfânta Tradiţie Ortodoxă are un caracter dinamic. De ce nu se admit atunci dogme noi?

Răspuns: Revelaţia (Descoperirea) dumnezeiască se păstrează în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Amândouă sunt de la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine. Dogmele noi nu pot contrazice dogmele stabilite mai înainte. Sfântul Duh a grăit prin Sfinţii Părinţi la Sfintele Sinoade, îmbogăţind Ortodoxia cu dogme. La aceasta se referă caracterul dinamic al Sfintei Tradiţii nu la adăugarea unor dogme eretice născocite de oameni.

(Articol publicat în revista Atitudini Nr. 7)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura