Sf. Paisie Aghioritul și Sf. Isaac Sirul. Video

Alături de Sfântul Neofit [din Cipru], care ne este cunoscut și prin numeroasele minuni pe care le face, avem și numeroasele prăznuiri din fiecare biserică a Ciprului și sfintele lui icoane se găsesc peste tot.
Astăzi vreau să vă prezint, dacă-mi îngăduiți, un Sfânt care a fost numit de marele Sfânt modern Paisie drept „Sfântul mult nedreptățit al Bisericii”. Vorbesc despre un Sfânt și mai de demult al Bisericii noastre, un Sfânt, un ascet din Siria, de aici și numele său — Sf. Isaac Sirul — care a trăit în secolul al VII-lea în zona Mesopotamiei.

El a trăit și s-a nevoit acolo și ne-a lăsat așa cum am spus și scris într-o carte. „Doctoratul (dacă ne este permisă folosirea termenului)
ascetic al fiecărui creștin ortodox nevoitor”. Nu există nimic mai superior de recomandat cuiva să citească, indiferent că este un începător în viața ascetică sau este într-o stare de mijloc sau de iluminare, decât scrierile Sfântului Isaac Sirul.
Sfântul Paisie, care îl prețuia, ne spunea nouă și multora care îl vizitau că:
„Valoarea cărții „Cuvinte Ascetice” a Sfântului Isaac Sirul este egală ca valoare cu zece biblioteci pline de cărți patristice”. Această carte a fost scrisă în limba siriacă în timpul secolului al IX-lea.
Doi călugări ai mănăstirii Sfântul Sava cel Sfințit din Palestina, care cunoșteau bine limba siriacă și greacă, au tradus această carte în limba greacă. De atunci nu a încetat să fie tradusă în toate limbile lumii, ba chiar a fost tradusă în japoneză.

Dar noi, fiind prinși de patima modernă a lenei și a „mediocrității”, așa cum ne spunea Sfântul Porfirie pentru noi grecii moderni, nu cei vechi. Noi, cei de azi, care am fost corupți de consumismul și cuvintele atee ale Europei. „Aceste două lucruri țes giulgiul neamului [grec]”, [spunea Sfântul Porfirie]. Cine poate citi acum frumoasa limbă [greaca veche]?
Cu toate acestea, vă voi citi doar o pagină ca să vă puteți da seama cât înțeles are această limbă, limba noastră, greacă. Și ce nelegiurire comit așa-zisele ministere moderne ale Educației pentru ca această limbă nu este predată – așa cum ar trebui –
la toate clasele… Ar trebui să începem de la școala primară și până să ajungem la gimnaziu ar fi trebuit să ajungem măcar la nivelul de cunoștințe necesar pentru studiul limbii originale a Evangheliei [greaca veche]. Dar aceasta este o problemă pentru altă dată.
Înainte să merg mai departe și să-mi termin omilia, sper că cel puțin unul sau doi dintre voi veți pleca de aici cu
dorința de a studia aceste cărți, fie laici, fie clerici…

Sfântul Paisie îmi spunea personal: „Tu, printre multele defecte pe care le ai, un defect al tău este că ești un șoarece de bibliotecă.”
Acesta nu este un lucru bun. Nu îți lași mult timp pentru rugăciune.
Întotdeauna preferi să citești. Acest lucru va deveni evident o problemă mai târziu. În acest moment nu poți să-ți dai seama, chiar crezi că este un avantaj. „Acele cărți, fiul meu, ale Sfinților Părinți, trebuie citite puțin câte puțin, dar în fiecare zi. Și când spun „puțin”, zic: două capitole din Sfânta Evanghelie, trei catisme din Psaltire și două pagini din Sfântul Isaac!”.
Sfântul Paisie avea o icoană în chilie, o icoană de hârtie… nu ca acestea aristocratice ale noastre…
O icoană de hârtie în care îl vedem pe Sf. Isaac cum își scrie „Cuvintele Ascetice” cu o pană, neavând stilouri la acea vreme. Oamenii vremii obișnuiau să scrie cu o pană de pasăre mare și cu cerneală. Sfântul Neofit și toți Sfinții, așa și-au scris scrierile, cu pana.
Vă spun asta pentru că este important și este o narațiune veselă, așa că vă pot ajuta să vă odihniți puțin.
Sfântul Paisie a fost atât de încântat de aceste scrieri ascetice ale Sfântului Isaac Sirul și în timp ce privea această icoană de hârtie a Sfântului care ședea și scria, se întoarce către el și îi spune:

„Sfinte Isaac, îmi place să subliniez în cărțile tale, dă-mi penița ta ca sa pot sublinia întreaga carte! Nu există niciun cuvânt fără valoare!
Dă-mi penița ta ca să pot sublinia întreaga carte.” Și nu numai că a avut acest gând, ci și l-a notat pe cartea sa, astfel încât astăzi există cartea pe care o citea cu cuvintele: „Sfântul meu dă-mi penița ta ca să pot sublinia toată cartea”.
Aceasta a fost valoarea pe care a descoperit-o și hrana duhovnicească pentru sufletul său! Mi-a mai spus:
„Oriunde ai merge, orice ai face, vei avea o carte deschisă pe birou, cea a Sfântului Isaac Sirul. Nu-l termina niciodată [adică citește cartea din nou și din nou]! indiferent de câți ani trăiești”.
Dacă intrați în biroul meu, chiar dacă toate celelalte cărți sunt închise, Sfântul Isaac este mereu deschis.

Sf. Paisie mi-a mai spus: „Citește-l, încetul cu încetul, este atât de „bogat în vitamine” încât nu poți citi mai mult de două pagini și să le înțelegi. Apoi întoarce-te, întoarce-te și să nu spui niciodată „L-am terminat pe Sfântul Isaac”.
Sfârșitul celor desăvârșiți este nesfârșit. Iar Sfântul Isaac Sirul este unul dintre desăvârșiți, dintre marii Sfinți!”.

Așadar, citesc în fiecare zi una sau două pagini din Sfântul Isaac și le subliniez.
Într-o zi, când eram în Evrychou, am fost atât de entuziasmat de ceea ce citeam, încât mi-am amintit de acea pană!
Și zic „Sfântul meu Isaac, Sfântul Paisie a avut dreptate! Fiecare cuvânt al tău este aur și trebuie subliniat! Sfinte Paisie, trimite-mi o pană ca să subliniez toată cartea”.

Peste câteva zile, adică patru-cinci zile, un fiu duhovnicesc de-al nostru și un prieten foarte apropiat al părintelui Iakovos [arhimandritul nostru] sosește la Mitropolia de Morphou în vizită.
Vassilis din Salonic intră în biroul nostru și îmi spune: „Mitropolite, ți-am adus un cadou. Nu sunt sigur dacă o să-ți placă, dar din moment ce știu că ești mereu în fața unei cărți… m-am gândit să-ți aduc un dar pe care savanții antici, cei educați l-au avut mereu în mână.
Am crezut că trebuie să-mi fi adus un pix Parker… Deschid, o cutie dreptunghiulară, și ce crezi că era în ea, Marios?
O pană! Eu zic: „Doamne miluiește, Sfinții ne aud până și glumele!”
În această carte pe care am publicat-o, am adăugat fotografia penei. Iat-o! Am scris sub poză: „Pana trimisă de Sfântul Paisie
pentru a sublinia Cuvintele Ascetice ale Sfântului nostru preferat Isaac Sirul. De atunci i-am făcut și  o frumoasă icoană, cea pe care o cinstiți aici. El poartă acest „sarikion” oriental pe cap.
Acum, în rezumat și pentru a trece la cei șase psalmi [„Exapsalmos”] vă voi citi o pagină.

În greacă, așa cum a fost tradus de către părinți în secolul al IX-lea, astfel încât să vă puteți da seama de profunzimea Duhului Sfânt.
Pentru că toate aceste scrieri nu sunt ale Sfântului Isaac, ele sunt rezultatul iluminării Duhului Sfânt.
Înainte de asta, îngăduiți-mi să vă spun de ce Sfântul Paisie obișnuia să vorbească despre Sfântul Isaac ca fiind „nedreptățit”.
În sinaxare și în cărțile liturgice nu era menționat Sfântul.
Câțiva evlavioși, în mare parte călugări, conștienți de valoarea sa ascetică, teologică, neptică, terapeutică, obișnuiau să-l cinstească alături de celălalt — tot mare scriitor din Siria — Sfântul Efrem Sirul, care este comemorat la 28 ianuarie. Iar ei au zis: „și părintele nostru Sfânt și purtător de Dumnezeu… Isaac Sirul”.
Nu avea nici Tropar, nici Condac, nici Mărimuri, nici Slujbă. De ce această nedreptate?
Pentru că unii îl acuzau pe Sfântul Isaac că este „un pic” nestorian, deoarece trăia în Mesopotamia printre ereticii nestorieni.
Pentru aceasta, el nu este numărat printre Sfinți. Imaginați-vă cât de stricți erau bizantinii…

Dar, deși a trăit într-un mediu eretic, Sfântul nu a săvârșit nici o dată Liturghia cu ereticii.
Este atât de important, părinților mei, să fim atenți cu cine slujim Liturghia.
Au trecut anii și veacurile și Sfântul Isaac, marele „necunoscut”, fără a fi pomenit, fără să i se dea vreo cinste, „un Sfânt nedreptățit”. Sfântul Paisie avea acest dar, „deținea un televizor” și putea vedea atât cele cerești, cât și cele pământești ca la toți Sfinții mari!

Într-o zi, Sfântul Paisie se afla într-o mănăstire și a auzit un călugăr vorbind împotriva Sfântului Isaac: „Ce carte mare este aceasta!
Dar acest Sfânt a fost eretic, a avut o credință greșită…”. Sfântul Paisie nu a spus nimic, dar s-a întristat!
„Am început să mă întorc la chilia mea și m-am întristat pentru aceste cuvinte rostite împotriva Sfântului Isaac. Pentru că în fiecare rând din cartea lui pe care o citeam, simțeam măreția acestui Sfânt!”.
„Pe de altă parte, eram confuz… Cum să nu se fi scris măcar un tropar pentru el? Atâția neomucenici cu propriul lor tropar… să fie ceva în neregulă cu viața Sfântului?

Așa că „un mic semn de întrebare” i-a trecut prin minte Sfântului Paisie. În timp urca să meargă la chilia lui… chiar în mijlocul drumului… în fața lui s-a deschis un „ecran” mare… Și toți Sfinții au început să vină în fața lui… ce scenă! Mai întâi, Sfântul Antonie, apoi Sfântul Pahomie, Sfântul Ilarion… toți Sfinții treceau chiar prin fața lui. Și s-a închinat înaintea lor și ei îl binecuvântau.
La un moment dat, Sfântul Isaac a trecut, s-a oprit și i-a vorbit: „Părintele Paisie, nu te întrista. Aud astfel de cuvinte împotriva mea ani de zile acolo, în slava lui Dumnezeu în care locuiesc. Părinte, am trăit în Mesopotamia printre eretici nestorieni, dar niciodată nu am săvârșit Liturghia cu ei! Dimpotrivă, încercam să-i aduc în credința ortodoxă. Poți să mă cinstești cu o icoană și să-mi scrii o slujbă.”
A doua zi, Sf. Paisie a pornit și unde crezi ca s-a dus, Marios? Către Gherasim Microaghianitul, marele imnograf, la Schitul Sf. Ana Mică [Mt. Athos].

Cu lacrimi, i-a povestit bunului părinte Gherasim despre vedenia pe care a avut-o, iar el, părintele Gherasim, a scris Slujba pe care o cântă psalții noștri astăzi. Această Slujbă pe care o cântați este după rânduiala Sfântului Paisie și a fost scrisă de și sfințitul imnograf Gherasim Microaghianitul.
Vedeți cum „un sfânt este cunoscut de un sfânt”. Și cât de important este să-i cinstim pe Sfinții noștri și mai ales pe acești mari Sfinți!
Să știți că atunci când celălalt Sfânt, Sfântul Neofit și-a scris scrierile în pustie timp de 40 de ani, a ținut cont de scrierile Sfântului Isaac. Sfântul avea o memorie incredibilă, își putea aminti cărți întregi pe de rost, dar înainte de a trăi izolat în Egkleistra, știți ce a făcut?
A vizitat toate mănăstirile din Cipru și a cumpărat cărți teologice și a creat o mare bibliotecă. Și a studiat. Sfântul Neofit a fost un Sfânt cu adevărat studios și cu harul Duhului Sfânt și-a scris propriile lucrări. Se pare că una dintre scrierile pe care le avea, a aparținut Sfântului Isaac.

Îmi aduc aminte de un vers care mi-a plăcut foarte mult chiar și din anii de facultate. O să vi-l spun și o să termin ca să-i putem pune împreună pe cei doi Sfinți.

Ce dată a ales Sfântul Paisie pentru prăznuirea Sfântului Isaac „cel nedreptățit”? A separat sărbătoarea de 28 ianuarie și a sugerat 28 septembrie ca dată de sărbătoare. De aceea, noi, ciprioții, avem marea binecuvântare de a-l sărbători pe marele Sfânt al Ciprului în aceeași dată cu marele Sfânt, nu numai al Siriei ortodoxe, care există, ci al întregii ortodoxii. Sfinți ecumenici, amândoi. Sfantul Isaac nemaipomenit de mare, Sfantul Neofit mare.
Și acum că scrierile sale au fost publicate de manastirea Egkleistra din Paphos veti vedea ca incetul cu incetul citirea scrierilor Sfantului Neofit il va conduce intr-o pozitie demna pentru el in scrierile teologice, doxologice, ascetice, terapeutice.

Închei cu versetul care este menționat în scrierile Sfântului Neofit și probabil aparține Sfântului Isaac pentru că l-am găsit și în Sfântul Isaac.
După cum spuneam, unul e Sfânt al secolului al VII-lea, celălalt Sfânt a adormit la începutul secolului al XIII-lea, 1221.
Sfântul Neofit spune: „Sunt lut”, „Am nevoie de un olar”, „Fii olarul meu pentru că în înțelepciune Tu ai zidit totul”. Marele Artist care a zidit totul „bine foarte” [Facere 1, 31] pentru ca omul să se poată bucura de ele. „Și fă-mă vasul tău potrivit”.