Părintele Lavrentie de la Frăsinei – un mare nevoitor și rugător pentru oameni

Îi strălucea fața de Har

Când se umplea de har, îl trădau strălucirea feței și modificarea glasului. Fața i se lumina într-un zâmbet de bucurie, iar vorbirea i se transforma într-o șoaptă dulce.

După ce termina de citit rugăciunile în astfel de stări, părintele începea să împartă binecuvântări cu nemiluita celor care îl înconjurau” (Pr. Stoica Toma).

Deși uimea pe toți cei din jurul său cu nevoințele lui mai presus de fire, nu înceta să se osândească pentru orice neputință omenească neînsemnată pe care o simțea ca pe o piatră de poticnire pe calea mântuirii sale: „L-am adus odată pe părintele la mănăstire de la un Maslu și l-am însoțit până la chilie. Când a intrat în chilie la ora două noaptea, după două Masluri, s-a umplut de mulțumire sufletească și el și chilia care-l primea. Era mulțumit ca un ostaș care-și îndeplinise cu brio misiunea nu tocmai ușoară. A doua zi dimineața, când ieșea spre a merge la biserică, îl auzeai pe părintele Lavrentie vorbind cu el însuși: «Mă, sunt un leneș fără pereche! Mă, nu mai scap de lenea asta, am plimbat-o prin toată țara și tot se ține după mine! N-am făcut nimic!». Când se întâlnea după slujbă cu câte un creștin, începea să se «laude». «Am două mari daruri: sunt leneș și bătrân»”.

Nu avea inima alipită de cele materiale. Mare ascet

Aidoma tuturor părinților cu viață sfântă, nu avea inima alipită nici de bani, nici de vreun lucru pământesc, făcând milostenie cu tot ceea ce primea: „Bani mulți treceau prin buzunarele părintelui, dar nu rămâneau acolo. În chilia părintelui de 2,30 / 2,30 m. era o sărăcie lucie și un aspect de talcioc.

Nemăturată cu anii, gunoiul în straturi pe jos, pardoseala nelăcuită s-a murdărit de câți ani era călcată în picioare. O sobă, o masă încărcată cu acatiste, iconițe, cărticele și scrisori de la creștini, un perete cu icoane și candele. Patul părintelui era ocupat cu hainele date de creștini pentru Sf. Maslu.

Când se odihnea, părintele se întindea puțin pe marginea patului. În afară de două rase mai bune, părintele mai avea vreo câteva cârpite și zdrențuite pentru uz intern (în chilie și în curtea bisericii). Aceste rase, ca și încălțămintea de altfel, erau primite de la creștini, de pomană” (Pr. Stoica Toma).

(Mai multe mărturii despre viața minunată a Părintelui Lavrentie de la Frăsinei și cum venea acesta în ajutorul celor necăjiți, aflați în ultimul număr al Revistei Atitudini, Nr. 83).

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

1 thoughts on “Părintele Lavrentie de la Frăsinei – un mare nevoitor și rugător pentru oameni

  1. Apa trece, pietrele rămân says:

    Despre limitarea plăților în numerar

    Observ că România se conformează în ritm alert în ce privește limitarea plăților în numerar. Chiar și înaintea Americii! De ce atâta grabă? I-a întrebat cineva pe români dacă își doresc așa ceva?
    Ce se va intâmpla cu bătrânii care nu știu să folosească tehnologia?
    Ce se va întâmpla cu creștinii care refuză cardurile din motive religioase? Ne aflăm într-o țară creștină, totuși!
    În loc să-i apere pe creștini, unii ierarhi ne spun că digitalizarea nu implică probleme de conștiință religioasă!!! Cum să nu implice? Atunci părintele Iustin Pârvu de ce s-a opus primirii documentelor electronice și mai ales a cardurilor de sănătate? Capitolele 13 și 14 din Apocalipsă sunt foarte clare în acastă privință. Demnitarii care nu au conștiință religioasă nu au ce căuta în fruntea unui popor ortodox. Și nici ierarhii! Cum să se accepte plăți cu cardul la pangare? Cum să se accepte codul QR pe Catedrala Mântuirii Neamului? Câtă sfidare a ortodocșilor care au contribuit la zidirea acesteia!
    Aflu că domnul Ciolacu s-a dus și în Athos!!! Cu ce scop? Sper să nu se facă presiuni și asupra monahilor pentru acceptarea banilor electronici… Acceptarea unui numar al cărui semn este 666 pentru a putea vinde și a cumpăra este o problemă care se bate cap în cap cu viețuirea creștină. Hristos trebuie să fie la cârma vieții noastre, nu Inteligența artificială!
    Sinodul Bisericii Ortodoxe Române își asumă decreștinarea acestui neam? Văd că a devenit destul de permisiv cu păcatul… Tot ce contează este să se conformeze directivelor UE? De ce atâta slugărnicie? De ce se teme? Mai dorește acest sinod mântuirea românilor? Dacă da, să demonstreze acest lucru și să fie alături de români! Îi așteptăm pe ierarhi să-și facă datoria și să apere credința ortodoxă! Îi așteptăm pe cât mai mulți creștini să conștientizeze că digitalizarea are efecte asupra mântuirii lor.
    Deja se pune problema marginalizării românilor ortodocși care au de efectuat plăți mai mari de 5000 de lei. Se pune problema să facem alegere: crucea sau pâinea! Crucea orodoxă, crucea mântuirii, nu crucea malteză, crucea răsturnată ori crucea lui Baphomet, pe care unii clerici le-au ales deja…
    Și totuși mai sperăm la un dram de omenie din partea guvernanților și a Patriarhiei!
    Dumnezeu să ne ajute să ne apărăm credința ortodoxă!

    Sora Pelaghia

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura