CUM SĂ RĂMÂI CREȘTIN ÎNTR-O LUME AROGANTĂ? VIDEO

Ascultați-l pe Părintele Spiridon Bailey care încurajează pe creștini să nu renunțe la crucea smereniei și a iubirii de vrăjmași, într-o societate opusă Evangheliei, care zeifică mândria și aroganța. Cum să rămâi creștin într-o lume arogantă?

Cum devenim puternici prin smerenia învățăturii lui Hristos? După video, aveți și transcriptul.

Evanghelia lui Hristos nu poate fi în comuniune cu logica seculară

În capitolul VI a Evangheliei după Luca citim că Hristos ne poruncește să facem altora ceea ce vrem ca alții să ne facă nouă:să iubim pe vrăjmași.
Să înțelegem, mai întâi, contextul acestei învățături a lui Hristos.
Acele mulțimi, care L-au ascultat vorbind pe Hristos, știau vechea zicală rabinică potrivit căreia NU face altora ceea ce NU vrei ca ei să-ți facă.
Hristos pornește de la acest concept negativ, să NU facem rău. Și ne dă o poruncă și mai grea.
Nu numai că NU trebuie să facem rău cuiva, ci trebuie să facem binele. Să facem binele, concret, celorlalți.
Haideți să analizăm cu discernământ.

Să faci bine fără să aștepți nimic

Nicăieri nu ne-a cerut Hristos să facem binele in nădejdea că vom avea parte de bine în schimb.
Dimpotrivă, ne spune răspicat că trebuie să facem binele, să iubim, fără să așteptăm nimic în schimb.
Trebuie să facem binele exact acelora de la care nu așteptăm nimic. Adică, acelora care nu ne iubesc.
Această poruncă vine în conflict cu toate principiile lumești. Ne face vulnerabili să se profite de noi, să fim inșelați lume, de șmecheri.
Înseamnă să respingi orice judecată lumească atunci când vine vorba de felul cum îi tratăm pe ceilalți sau îi judecăm pentru ceea ce sunt.
Trebuie să respingem felul cum lumea ne învață să ne apărăm în acest sens. Înseamnă să-i iubim pe ceilalți chiar dacă ne răstignesc.
Pentru că asta este exact ceea ce Domnul nostru a făcut. Nu este, pur și simplu, o dragoste în aceea că faci binele altora știind că există riscul să fii răstignit ci, îi iubești pe ceilalți asteptându-te să fii răstignit. Nu neapărat fizic.
Poate că, acea persecuție pe care o răbdăm nu este neapărat fizică si brutală.

Lumea potrivnică virtuții

Dar, lumea se va împotrivi celor care lucrează virtutea dragostei. Lumea va căuta să profite de cei ce iubesc precum a iubit Hristos.
Când ne ațintim privirea către Hristos pe cruce, aceasta este esența dragostei pe care ne cheamă Hristos să o dăruim.
Și, spune mai departe Hristos că, trebuie să fim milostivi precum Tatăl nostru din cer milostiv este.
Trebuie să arătăm aceeași milă, precum Dumnezeu ne-a miluit. Desigur, nu avem aceeași milă și dragoste infinită precum Domnul. Suntem neputincioși.
Dragostea noastră, mila noastră, nu poate egala vreodată pe cea a lui Dumnezeu.
Dar, la măsura noastră mică, trebuie sa fim motivați de dragostea lui Dumnezeu. Și, din oceanul nesfârșit de milă și dragoste a lui Dumnezeu, putem să ne împărtășim, cel puțin, de câteva picături.

Câteva picături de milă, din mila lui Dumnezeu.

Într-o lume în care diavolul aduce atâta durere și nefericire, la ce ne cheamă Domnul?
Cum să răspundem la atâta durere în jurul nostru? Cum să arătăm, cu adevărat, această DRAGOSTE, această MILĂ la care ne cheamă Hristos?
Mai întâi, să nu uităm că Dumnezeu nu încetează să ne iubească mereu. Indiferent cât de mult păcătuim,
când ne pocăim, ne primește.
Când ne întoarcem la El, ne îmbrațișează. Și dacă Dumnezeul perfect, care este fără de păcat, ne arată atâta milă și iertare. Arată această milă și iertare păcătoșilor, cum putem noi, care suntem păcătoși, care suntem partași la răutate. Suntem părtași la PĂCATUL celor pe care căutăm să îi judecăm. Cum putem să avem îndrăzneala, ca păcătoși ce suntem, să respingem pe cineva?!
Cum putem să fim mai drastici și mai judecători decât Însuși Dumnezeu?!
Pentru că și noi păcătuim la fel ca și ei.
Cumva, în sufletul nostru, ne simțim altfel, mai buni decât PĂCĂTOȘII pe care îi respingem și îi judecăm?!
Suntem precum fariseii care disprețuiau pe vameși…
Nu contează cât de căzute sau cât de păcătoase le sunt faptele, cât de păcătoși pot părea pe dinafară, chipul lui Dumnezeu este în ei.
Chipul lui Dumnezeu este în fiecare om Dumnezeu știe puterea noastră de a ne schimba. Puterea noastră de ne lăsa modelați.
Dacă îi respingem pe ceilalți, dacă îi judecăm, atunci negăm puterea pocăinței. Dacă ne vedem păcatul, și știm că Dumnezeu este gata să ne ierte. Învățăm și noi cum trebuie să iertăm pe ceilalți,
când recunoaștem cu sinceritate cum am fost și noi iertați.
Desigur, dacă alegem să fim mândri, închipuindu-ne că suntem mai buni ca alții, dacă nu am început să simțim mila lui Dumnezeu, este pentru că, încă, nu am ajuns la stadiul să înțelegem nevoia noastră de iertare.
Această mândrie ne va împiedica să simțim mila și iertarea.
Și ne va împiedica să o arătăm și altora.
Desigur, această poruncă poate părea amenințătoare pentru unii, Va părea primejdioasă pentru lume.
Pentru că ar crea impresia ca vom deveni vulnerabili, expuși celor făra scrupule.
Deoarece citim această poruncă cu mintea aplecată spre cele lumești
Gândirea seculară ne ține orbi față de adevărul învățăturilor lui Hristos.
Câta vreme vom citi și vom interpreta orice ne spune Hristos cu logica seculară lumeasca, vom rămane orbi în fața Adevărului.
Cugetarea lumească face ca înțelegerea duhovnicească să fie obtuză.
Vederea noastră duhovnicească, puterea duhovnicească, este slăbită de cugetarea lumească.
Tocmai de aceea trebuie să urmăm învățătura Părinților Bisericii.
Părinții Bisericii care ne deslușesc înțelesurile Sfintei Scripturi.
Ei, cei ce sunt luminați de Duhul lui Dumnezeu, datorită curăției lor, care i-a eliberat de zăpăceala acestei lumi
și de părerile proprii.
Dumnezeu ne-a dăruit Parinții Bisericii, Sfinții Bisericii, să ne explice Sfânta Scriptură.
Sfânta Scriptură nu are părtășie cu gândirea seculară.
Evanghelia creștină nu poate fi unită cu logica seculară.
Evanghelia ne poruncește să iubim în pofida amenințărilor lumești.
Judecând dinafară, nu știm nimic despre viața și lupta interioară a celorlalți.
Dar Dumnezeu vede și Dumnezeu este milostiv.
Să avem nădejde.
Dacă Hristos ne cheamă pe noi, cei slabi și păcătoși, să fim milostivi, ce ne trebuie mai mult să știm, să fim siguri
că Dumnezeu este milostiv cu cei ce se pocăiesc?!
Ce ne lipsește să nădăjduim în Dumnezeu?!
Dacă Hristos ne cheamă, pe mine și pe tine, să arătăm astfel de milă
Noi, care suntem atât de neputincioși, atât de păcătoși,
ce ne trebuie mai mult decât să nădăjduim în infinita dragoste și milă a Dumnezeului perfect?!
Dacă învățăm să trăim în credință, convinși fiind că Dumnezeu ne poartă de grijă,
nu ne vom teme de lume și de ceea ce ne poate face ea.
Și, când suntem vindecați, suntem feriți de aceste temeri,
doar atunci putem arăta mila pe care ne-o poruncește Hristos.
Niciodată să nu confundați omul, creat după chipul lui Dumnezeu cu răul care zace in el, pentru că răul nu este decât o întâmplare nefericită, o boală, înrâurire demonică, pe care a primit-o. Cea mai profundă esență a omului este chipul lui Dumnezeu. Şi acesta rămane, în ciuda oricărei desfigurări- Sf Ioan de Kronstadt

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura