Cum a demontat Sf. Atanasie acuzațiile de desfrânare și crimă

Aflați cum marele Sfânt Atanasie, atletul Bisericii lui Hristos, luptător împotriva ereziilor, mai cu seamă arianismul,a pătimit grele defăimări, chiar acuzații de desfrânare și crimă, din partea ereticilor vicleni și fără Dumnezeu. Însă sfântul, înzestrat de Dumnezeu cu o înțelepciunea mai presus de fire, ce biruia pe toți filosofii și ritorii de atunci, a demontat și demascat vicleniile acuzatorilor săi. Cum a demontat Sf. Atanasie cel Mare acuzațiile de desfrânare și crimă?

Marele Atanasie, spaima arienilor

După ce minunatul episcop Alexandru, care combătuse blasfemia lui Arie, s-a săvârșit din viață, la cinci luni după sinodul de la Niceea, a urmat la conducerea Bisericii alexandrinilor Atanasie, bărbat îndrumat încă din copilărie în Sfintele Scripturi și care a devenit vrednic de admirat în fiecare însărcinare din funcțiile bisericești în care a fost.
Atanasie a dus lupte în marele Sinod pentru dogmele apostolice și era lăudat ca apărător al Adevărului, iar pentru adversari era ca un luptător de temut și înverșunat.
În timpul episcopului Alexandru, cel vestit, Atanasie, tânăr fiind, conduce tagma diaconilor. Fiindcă au cunoscut această ardoare a lui pentru Adevăr, cei care s-au hotărât să lupte contra lui Dumnezeu Unul-Născut (arienii), când au aflat că i s-a încredințat conducerea Bisericii alexandrinilor au bănuit că autoritatea (conducerea) acestuia va însemna distrugerea lor. Pentru aceasta au pus la cale orice răutate.

Complotul arienilor împotriva Sf. Atanasie cel Mare

Un oarecare Arsenie era episcop al celor în comuniune cu Meletie din Egipt. Cei din ceata acestuia l-au ascuns și au hotărât să stea așa ascunși multă vreme. Apoi au tăiat mâna dreaptă a corpului unui mort, au mânjit-o și au pus-o într-o cutie de lemn, iar după aceea o purtau peste tot, spunând că Arsenie a fost tăiat și strigând tare că Atanasie este ucigașul.
Însă Ochiul care vede toate n-a îngăduit ca Arsenie să mai stea ascuns multă vreme. Căci, mai întâi în Egipt și apoi în Tebaida, s-a aflat că el trăiește. Apoi l-au adus la Tir, unde mâna cea mult căinată era înfățișată judecătorilor.
Prietenii lui Atanasie l-au prins pe Arsenie, l-au adus și l-au silit să stea ascuns mult timp într-o groapă.

Acuzații de desfrânare. Sfântul Atanasie și desfrânata

Când însă marele Atanasie a venit la ședința sinodului, dis-de-dimineață, mai întâi a fost introdusă o femeie ușoară, care trăise în destrăbălare. Aceasta striga fără rușine, spunând că ea făcuse făgăduință de feciorie, dar că Atanasie, primind-o ca oaspete, a necinstit-o, fără voia ei.
După ce această femeie depravată a declarat acestea, a intrat și acuzatul (Atanasie), însoțit de un preot demn de toată lauda, care se numea Timotei. Când judecătorii au cerut lui Atanasie ca să răspundă la acuzația ce i se aducea, el a tăcut ca și când n-ar fie el Atanasie, iar Timotei a zis către femeie: „Oare eu, o femeie, am avut vreodată vreo legătură cu tine și am intrat în casa ta?”. Dar această femeie a strigat cu mare nerușinare, repezindu-se la Timotei și ridicând mâna îl arăta cu degetul spunând: „Tu mi-ai răpit fecioria, tu m-ai dezbrăcat de puritatea virginală”. Și alte atâtea vorbe, câte obișnuiesc să spună cei care nu au rușine pentru că nu-și stăpânesc destrăbălarea.
Astfel, după ce au fost dați de rușine cei care puseseră la cale această dramă, și s-au înroșit judecătorii, care erau complici, femeia depravată a fost scoasă afară.
Atunci marele Atanasie a zis că nu trebuie ca această femeie să fie izgonită, ci să fie cercetată ca să spună pe cei care au născocit acestea. Însă judecătorii strigau că mai sunt și alte acuzații mai grave, care nu pot fi nicidecum acoperite prin nici un meșteșug sau dibăcie…

Acuzațiile de crimă. Falsa crimă

După ce au spus acestea au arătat acea frumoasă cutie și au desfăcut mâna cea mânjită. Toți cei care erau de față au strigat cu glas tare, unii crezând că e adevărată crimă, iar alții văzând înșelătoria, dar socotind că este încă ascuns Arsenie.
După ce s-a făcut cu mare greutate liniște, cel acuzat (Atanasie) a întrebat pe judecători dacă este vreunul din ei care cunoaște pe Arsenie. Fiindcă mulți au spus că îl cunosc pe acest bărbat, el a cerut ca acesta să fie adus.
Apoi iarăși a întrebat dacă acesta este acel Arsenie pe care el l-ar fi omorât și pe lângă aceasta l-ar fi chinuit, iar după masacrare l-ar fi necinstit și i-ar fi tăiat mâna dreaptă? Apoi, pentru că toți au mărturisit că acesta era Arsenie, dezbrăcându-l de pallium, Atanasie a arătat ambele mâini ale lui, atât dreapta cât și stânga și a zis: „Nimeni să nu mai caute o altă mână, căci fiecare om a primit de la Creatorul tuturor numai două mâini!”.
După ce astfel au fost date pe față aceste fapte urâte, ar fi trebuit ca acuzatorii și complicii judecătorilor să se rușineze și să se roage ca pământul să se despice în fața lor. Dar ei au umplut adunarea de zgomot și de vuiet, numindu-l pe Atanasie vrăjitor și zicând că înșeală cu vrăjitorii vederea oamenilor.
Cei care cu puțin înainte îl acuzaseră încercau acum să-l sfâșie și să-l spânzure, însă cei rânduiți de împărat cu păstrarea ordinii au împiedicat uciderea lui Atanasie. Ei l-au smuls pe acest învingător și, pregătind ca să-l urce pe o corabie, au obținut astfel salvarea lui.

Astfel a demontat Sf. Atanasie cel Mare acuzațiile de desfrânare și crimă

(Extras din PSB 44, Teodoret, Episcopul Cirului)