Aflați povestea Sfintei Xenia de Petersburg, ce a determinat-o să își schimbe viața și să pornească pe o așa cale anevoiasă? Cum a ajuns Sf. Xenia nebună pentru Hristos? După articol, aveți și Sinaxarul video al zilei.
Dragostea pentru soțul ei
Numai că Xenia se întrista mai mult nu pentru sine, ci pentru soțul ei iubit, care murise fără o pregătire creștină corespunzătoare. Ea se gândea astfel: cu lacrimile oricum nu-l voi ajuta în necazul în care se află. Să încerce prin rugăciune să ceară de la Dumnezeu iertarea păcatelor soțului?
Într-adevăr, ar fi un lucru bun. Dar cum să facă aceasta? Să meargă la biserică și să pună cea mai groasă lumânare în fața icoanei Preasfintei Treimi? Dar Dumnezeu nu de lumânări are nevoie de la om – El oricum stăpânește lumea întreagă. Dumnezeu are nevoie din partea omului numai de un singur lucru: o viață curată, trăită după poruncile lui Hristos.
Un lucru nemaiauzit
Și astfel s-a hotărât Xenia să facă un lucru nemaiauzit. În ziua înmormântării, a îmbrăcat costumul soțului decedat: pantalonii, mantaua de militară și șapca.
Iar când rudele și vecinii au început să o consoleze, s-a uitat la ei cu uimire și le-a spus: „De ce vă îngrijorați așa? Andrei Teodorovici este viu. Iată-mă, stau în fața voastră. Sărmana mea soție, Xenia, a murit!” Din acea zi, niciodată nu a mai răspuns la numele de Xenia. În schimb, la chemarea „Andrei Teodorovici” răspundea cu mulțumire. În acest mod ciudat ea hotărî să-și trăiască restul vieții, de dragul soțului iubit care decedase. Și nu pur și simplu să trăiască, ci să trăiască o viață curate”.
Asceza mai presus de fire
„Dar unde înnopta, rămăsese un mister pentru o lungă perioadă de timp. De acest lucru începuseră să se intereseze nu numai locuitorii Petersburgului, ci și poliția locală. „Ce ciudățenii mai sunt și acestea: omul rătăcește prin oraș, dar nu se știe unde doarme? Nu este în regulă!”, a hotărât conducerea Poliției. Aceasta a trimis detective să urmărească în taină unde își petrece nopțile „Andrei Teodorovici”. (…)
Însă Xenia a trecut și de ultimele case și a ieșit în câmp. Oare unde mergea? Doar acolo, în câmp, nu mai există nici un adăpost pe o distanță de multe, multe verste în jur! Detectivii, mirați, se furișau după ea aproape târându-se și ascunzându-se în spatele tufișurilor. În cele din urmă, Xenia s-a oprit, a îngenuncheat și a început…să se roage! Până în zori s-a închinat în câmp spre toate cele patru laturi ale lumii. Iar dimineața a plecat înapoi, în oraș.
Harismele Sfintei
Toți începuseră să observe că în orice familie care era vizitată de „Andrei Teodorovici”, întotdeauna se sălășluia o pace harică, o fericire deosebită. Uneori, ea intra în prăvălie și își lua un lucru oarecare din cele care se vindeau: o nucă, o turtă dulce. Imediat, vânzările în acea prăvălie creșteau uimitor, pentru că oamenii se grăbeau să cumpere ceva exact de acolo unde a intrat plăcuta lui Dumnezeu.
Vizitiii și-au dat seama că, dacă cineva dintre ei reușea măcar câțiva pași să o ducă pe fericita, toată ziua după aceea nu mai avea odihnă datorită numărului mare de pasageri. De aceea, vizitiii, văzând-o încă de departe, grăbeau către ea, întrecându-se cu trăsurile lor.
Darul înainte-vederii
Dar s-a întâmplat ca darul înainte-vederii Xeniei să fie descoperit oamenilor și în alt mod, însă atât de minunat, încât nu știai dacă să râzi sau să plângi de la o asemenea întâmplare.
Odată, înainte de prânz, fericita Xenia a vizitat-o pe o cunoscută de-a sa, Evdochia Denisovna Gaidukova. Gazda, bucuroasă, îndată s-a grăbit să pună masa. Doar că gustarea servită în acea zi nu era una foartă bogată: un castron cu supă de varză fără carne și un ceai fără plăcinte. „Să nu mă judeci, dragă Andrei Teodorovici, nu am altceva cu ce să te servesc. N-am gătit nimic astăzi”, a spus gazda. „Mulțumesc, mătușă, mulțumesc pentru servire”, a răspuns Xenia, „Că doar ți-a fost teamă să-mi oferi friptura de rață!”.
Cum a ajuns Sf. Xenia nebună pentru Hristos?
Odată, ea, i-a spus Paraschevei Antonova, celei căreia îi dăruise casa: „Iată, tu stai aici și cârpești ciorapii și nu știi că Dumnezeu ți-a trimis un copil! Du-te mai repede la cimitirul Smolensk!”. Antonova, care o cunoștea pe Xenia de tânără, îndată a crezut că s-a întâmplat cu adevărat ceva deosebit. Ea a alergat din toate puterile la cimitirul Smolensk, lângă care a văzut o mulțime mare de oameni.
Antonova s-a apropiat pentru a afla ce s-a întâmplat. S-a dovedit că un vizitiu călcase o femeie însărcinată. Sărmana a născut chiar acolo în stradă un băiețel și apoi ea a murit. Parascheva Antonova îndată a luat copilul la ea acasă.
În ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să afle cine a fost mama lui decedată, nici cine a fost tatăl lui. Copilul a rămas să trăiască la Antonova. Ulterior, el a devenit un funcționar important și până la moarte și-a îngrijit mama adoptive.
(Extras din „Viața Fericitei Xenia din Sankt Petersburg povestită copiilor”, de Alexandru Tkacenko).
Sf. Xenia a devenit foarte populară și iubită de creștinii ortodocși, care i-au închinat multe locașuri de cult, biserici și mănăstiri. Despre Schitul Sf. Xenia din America, aflați și în Revista Atitudini.
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.