Tache Rodas și Țurcanu. Torturi inimaginabile din temnițele comuniste

„Doi ţineau şi doi băteau cu funiile peste cap”

În închisoare mâncam în genunchi cu mâinile la spate. Seara doi ţigani te băteau la tălpi, două ore. Doi ţineau şi doi băteau cu funiile peste cap şi te rugai să nu mai dea că înnebuneşti. Dar n-am înnebunit, sunt sănătos. Maica Domnului m-a salvat până la urmă de am ieşit teafăr. Ţurcanu, la camera 4 a zis unuia, la un moment dat: „Ăsta ne-a dus pe toţi”. „Nu eu, Maica Domnului”.

Într-o duminică, comitetul ăsta al nostru – poate aţi aflat în ce poziţie stăteam noi ziua, cu mâinile pe genunchi şi cu faţa în jos, ca să nu vezi pe nimeni – şi într-o zi vine Ţurcanu şi zice: „Să cânte fiecare câte un cântec!”. A cântat fiecare, iar când mi-a venit rândul am zis: „Nu cânt! N-am voce. N-am voce de cântat, nu ştiu să cânt.” „Cântă, mă!”.

Şi am început să cânt, cu substrat pentru el, deşi atunci n-am gândit: „Te aştept pe acelaşi drum de altădat’”. Erau patru rânduri. Şi ce a urmat… „M-a botezat”, vorba cântecului. Şi dă-i pe el… M-a snopit, dar nu m-a durut niciodată, nu am simţit durere niciodată. E de neînţeles. Şi nu am vrut să fac pe grozavul.

Dar să spună ceilalţi care te auzeau ţipând cum era când jucau pe tine câte o sârbă din asta moldovenească…Şi odată mi-a întors capul aşa. Aveam paturi din acestea de spital, ca să zic aşa şi mi se ordonă: „Treci, de şterge cimentul pe sub paturi!” În spatele meu, un altul: „Tache, să nu spui nimic.” Eu zic: „Nu spun nimic, mai bine mor”. Şi tocmai el m-a turnat.

 „O noapte și o zi am fost în dansul lui Țurcanu”

Nu v-a fost teamă că vă pierdeți puterea?

Niciodată. O dată m-am temut la Gherla, dar și de acolo m-a scos Maica Domnului nevătămat. Erau vreo două sute de deținuți izolați și nu aveai voie să vorbești cu nimeni.

Într-o zi ne-au scos în curte să tăiem legume. În timpul ăsta vin niște condamnați de la Pitești, care făcuseră reeducarea; nu aveai voie să șoptești ceva despre reeducare; ăștia erau veniți de la Pitești să introducă și la Gherla reeducarea. Și am vorbit cu unul despre acest pericol și el, amenințat, m-a turnat.

Seara, vine Țurcanu: „Vino încoace! Ce ai vorbit?”. „Nimic!” „Vino încoace!”.  Și a început bătaia: cu pumnii, cu picioarele, avea o coadă de mătură din aia de lemn. Seara a adus un pat și l-a pus în ușă cu o saltea, ca să nu se audă zgomot de afară. Dar nu am țipat niciodată. O noapte și o zi am fost în dansul lui.

„Tot corpul îmi era lovit cu ciomagul, eu nu țipam deloc și el înnebunea de ciudă”

M-a durut până la un moment dat, până când nu am mai simțit nimic, cu acoperământul Maicii Domnului. Tot corpul îmi era lovit cu ciomagul, eu nu țipam deloc și el înnebunea de ciudă. Încercări am avut destule, dar Maica Domnului m-a salvat, de necrezut. În noaptea aceea nu am mai simțit nicio durere, dădea și nu mă durea. Țurcanu se uita la mine dacă nu țipam, se uita la capul meu că nu plâng, nu râd și se temea să nu fi murit.

Raiul ascuns în temniță

Dar în suflet ce simțeați în acele momente?

M-am simțit bine, ca în rai! (râde). Nu m-a durut deloc. Bătaia este ruptă din rai. Știi ce frumos te uiți în Rai? Te uiți de sus în jos. Știi ce bine era acolo?… Să vă rugați mai mult la Maica Domnului!

De asta înnebuneau ei, că nu țip. Doi mă țineau așa și Țurcanu dansa pe mine. O singură dată am țipat la Jilava, când niște gardieni au jucat pe icoana Maicii Domnului. „Maica Domnului nu pot să fac nimic!?”. Și am țipat, gardienii s-au oprit: „O, țipă Rodas!”. Și am scăpat și eu și pe Maica Domnului de la bătaie.

Bătaia la tălpi

Ei dansau pe mine și eu nu simțeam nimic. Uite (ne arată două coaste din față), aici m-au călcat în picioare și s-au rupt coastele. Dar în timp s-au sudat așa singure și trăiesc și merg și acum. Totul în viața mea a fost Maica Domnului.

Mai era și bătaia la tălpi. La picioare doi mă țineau și alți doi mă băteau. De aceea merg foarte bine acum. Se umfla piciorul ca o pernă și aduceau un preș ud să mergi pe el, ca să ne revenim. Te durea de parcă îți bătea cuie în talpă. Pentru că așa era dispoziție, ca în două ore să revii la normal. „Acum ești ca nou, du-te și te culcă!”.

(Preluat din cartea: „Sfinții închisorilor”, Mănăstirea Paltin)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura