Cum s-a realizat Filmul „Unde ești, Adame?” – Interviu cu ALEKSANDR PLYSKA, producătorul filmului

DE CE: „UNDE EȘTI, ADAME?”

Filmul pornește de la un verset din Biblie, când Adam a greșit și Dumnezeu merge prin rai și întreabă: ,,Adame, unde ești?”. Dumnezeu știe unde este Adam. Așa ca într-o familie, când vine părintele acasă și-și vede copilul că a greșit și s-a ascuns sub masă. Copilul de frică s-a ascuns sub masă. Intră și mama și zice: ,,Mihai unde ești?”. Ea așteaptă să lase frica și să iasă de sub masă.

Așa și Dumnezeu, plimbându-se prin rai, întreabă: ,,Adame, unde ești?”. Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”. Și Dumnezeu îl întreabă: ,,Oare ai mâncat din pom?”. Adam putea să spună două cuvinte: ,,Am mâncat, iartă-mă!”. Și toată viața omenirii ar fi fost alta. Dar Adam a răspuns, știu mai bine bărbații cum…

Bărbații spun răspunsul acesta de 2000 de ani în fiecare zi. Bărbații zic: ,,vinovată este femeia!”. Adam a zis și mai rău: ,,Femeia pe care mi-ai dat-o Tu, ea mi-a dat să mănânc”. L-a învinuit adică pe Dumnezeu.

Un film despre oamenii care nu se ascund de Dumnezeu

Noi am numit filmul așa pentru că este despre oamenii care nu se ascund de Dumnezeu. Călugărul își aduce toată viața ca jertfă lui Dumnezeu. Filmul acesta este imnul călugărilor.

Aici, în mănăstire la voi, eu trebuie să ascult, nu să vorbesc. De obicei monahii știu de ce au făcut pasul acesta, ei nu pot să renunțe la chemarea lor, la hotărârea lor, fiindcă este dragostea lui Dumnezeu în sufletul lor. Călugării vor numai să aibă inima curată. Nu vor să schimbe pe nimeni, nici președinte, nici deputat, se gândesc doar la ei în fața lui Dumnezeu. Dacă așa ar gândi toți oamenii despre curăția inimii, atunci ar fi pace și în familie și în mănăstire, și în lume, atunci când fiecare începe să se curețe întâi pe sine însuși.

O povestioară din Patmos

Vă spun o povestioară mică. În insula Patmos era o mănăstire de maici. Și un copil mic de 12 ani, îl chema Emanuil, tot timpul venea la mănăstirea asta de maici. Mănăstirea nu era de obște, era de sine. Și o maică adesea îi dădea lista cu ce să cumpere, îi dădea bani și îl ruga să-i cumpere. Magazinul era aproape, după o sută de metri și tot timpul îi mulțumea maica aceasta și el se mira: „De ce nu se duce singură să cumpere că doar e foarte aproape magazinul? De ce mă trimite pe mine?”.

Când a murit ea, vede în cimitirul ce se găsea după mănăstire pe duhovnicul ei, Părintele  Amfilohie Makris, și el trecut în rândul sfinților. Sfântul Amfilohie a fost duhovnicul starețului Grigorie, starețul ce apare în film, iar al doilea duhovnic este părintele Filothei Zervakos. Un duhovnic l-a tuns pe părintele în monahism, iar al doilea în schima mare.

Părintele Amfilohie, deasupra mormântului ucenicei sale, a zis: „Ea odată a intrat în mănăstire și acuma a ieșit din mănăstire”, adică toată viața ei n-a ieșit din mănăstire.

Are o carte ce se numește „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut”. Cartea aceasta este despre călugări mai puțin cunoscuți. Sunt de multe ori, în jurul nostru, oameni simpli, necunoscuți, oameni pe care mulți dintre noi nici măcar nu-i salutăm, dar poate că aceștia schimbă istoria.

 DE CE STAREȚUL MĂNĂSTIRII DOCHIARIU?

Starețul Grigorie nu își dorea să facă un film. Ideea filmului mi-a venit în 2008, dar starețul a blagoslovit să filmez doar în 2015. În 2014 am reușit să vorbesc cu starețul, astfel încât să ne înțelegem. I-am promis ceva. I-am promis că filmul nu va fi despre el, ,,chiar dacă o să fiți în rolul principal”.  Și atunci zis că „Da!”.

I-am zis că: „Sunteți primul om în mănăstire ca stareț și nu pot să vă ocolesc”. I-am zis că nu va fi reclama lui, a starețului, a Sfântului Munte, a mănăstirii. Filmul nu va fi o reclamă a călugărilor. Da, am zis că n-am să cosmetizez filmul, adică n-am să-l perii, o să-l las așa original cum este. Nu folosim pieptenele, părul n-o să fie pieptănat. Adică nu am îmbunătățit cu nimic. Totul este așa cum a fost adevărat, real.

Starețul Grigorie era un om extraordinar de smerit și acorda multă libertate ucenicilor săi, dorindu-și ca ceștia să asculte din dragoste, iar nu cu sila. De multe ori, era înjosit de alți stareți sau chiar de către ucenici săi, dar prin răbdare și simplitate, biruia și câștiga sufletele lor.

La înmormântarea sa nu a vrut să vină nimeni. În Sfântul Munte, este o întreagă procesiune. E o zi deosebită în Sfântul Munte. Vin reprezentanții altor mănăstiri la înmormântare, vin musafiri, dar la înmormântarea starețului Grigorie nimeni nu a venit. Niciun reprezentant, niciun musafir.

Asta a fost acum 5 ani în octombrie. Cu trei ore înainte de a muri, Starețul Grigorie a rugat să-l ridice (era într-un fotoliu), a ridicat mâinile și a zis: ,,cu frică de Dumnezeu”. Nu a mai vorbit, au fost ultimele cuvinte.

Înainte să își dea ultima suflare starețul Grigorie, locțiitorul lui a hotărât să se tragă clopotele, ca să se adune toți frații. Toți au venit la stăreție și au început să facă Sfântul Maslu. Interesant că Bătrânul pe toți i-a miruit cu mir. Chiar dacă nu sunt călugăr, m-am învrednicit să fiu acolo cu frații.

Ungerea cu mir a durat cam jumătate de oră. Imediat după aceasta Părintele și-a dat duhul. Era la ora 11 seara. Ucenicul și urmașul său a transmis dorința și mesajul starețului: ,,Starețul Grigorie mi-a zis să închidem toate telefoanele, să nu spunem nimănui de moartea sa până după înmormântare. În noaptea aceea nimeni nu a dormit, toți s-au rugat. La ora 10 dimineața a fost înmormântarea. A rugat să nu fie nicio predică după înmormântare, niciun cuvânt. Aceasta era inima smerită a starețului.

CUM S-A REALIZAT FILMUL?

Vorbim despre un film documentar. Ce înseamnă film documentar? Nu este un scenariu scris, nu sunt eroi, nimeni nu joacă roluri. Aici în film nimeni n-a jucat, totul a fost adevărat. Au fost zece sesiuni de filmări. Cea mai interesantă a fost a treia sesiune. În a treia sesiune n-am filmat absolut nimic, pentru că operatorul nostru n-a luat camera video cu el. A făcut-o intenționat. N-o să vedem nimic din a treia expediție, dar tot ce o să simțiți o să fie a treia expediție. Ce a făcut în a treia expediție? A urmărit cum trăiesc eroii lui.

Ne vedem unii cu alții atunci când nu ne fotografiem, când nu ne scriem. Noi ne vedem atunci când nu ne deranjează telefonul. Noi trebuia să înțelegem ce voiam să vă arătăm. În a treia expediție am înțeles că noi nimic nu vrem să vă zicem. Pentru noi a fost important ca fiecare să aibă libertatea, trăirea lui, emoțiile lui personale.

Filmul nu a avut sponsori. I-am căutat, jumătate de an am plâns. Dacă am calcula o sută de mii de euro, nu ar fi ajuns pentru toată filmarea. Nu știu cum de am făcut rost de bani, noi oameni simpli fiind. Dar au venit oameni simpli care dădeau câte puțin, banul văduvei. N-am avut niciun salariu. Nici acuma nu avem. Am arătat filmul acesta în douăzeci de țări. Noi facem toate acestea din jertfa pe care o aruncăm în cutia milei.

Notă:

Cei ce doresc să susțină acest film și difuzarea lui, o pot face prin următoarele contacte:

email:plyska74@gmail.com

Oleksandr Plyska

BIC код: TRWIBEB1XXX

IBAN: BE48 9674 8061 2027

Адрес Wise: Avenue Louise 54, Room S52

Brussels, 1050, Belgium

(Extras din Revista Atitudini Nr. 82)

 

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura