„Uitându-vă la film, n-o să știți ce a vrut autorul să zică. Am păstrat liniștea, am tăcut”. Interviu cu realizatorul filmului „Unde ești, Adame?” – Aleksandru Plyska

Fragment dintr-un interviu cu Aleksandru Plyska, acordat maicilor de la mănăstirea Paltin, unde s-a proiectat filmul documentar: „Unde ești, Adame?”

Despre frumusețea firescului, naturii și vieții private. Unde ești, Adame?

Mă numesc Alexandru, sunt producătorul filmului. Înaintea voastră o să aveți un film documentar, un scurt istoric. Avem un film documentar adevărat, filmat din viața de zi cu zi a monahilor din muntele Athos. Nu sunt texte scrise sau actori care joacă roluri. Dacă am chema pe pictorul Rembrandt, van Gogh, Leonardo da Vinci să ne picteze pe noi, pictorul nu ne-ar fi ales să picteze pe cineva dintre noi. Pe el nu l-ar fi interesat ce formă are nasul, ce culoare au ochii sau părul sau ce înălțime aveți, câți ani aveți, câte riduri aveți. El ar fi zis: „Sunt gata să pictez pe oricare cum îmi ziceți.”

Ce desenau pictorii van Gogh și ceilalți? Desenau oamenii care erau în jurul lui sau natura care îi înconjura. Ei nu se duceau departe în alte țări, să caute oameni sau peisaje spectaculoase. Viața adevărată este aceea care ne înconjoară pe noi. El nu și-a propus ca scop să facă ceva fantastic, nemaivăzut, spectaculos. Nu încercau să dovedească cuiva ceva. Van Gogh desena, fiindcă nu putea să nu deseneze.

Are un tablou care se numește „Floarea Soarelui”. Ce vrea să arate prin florile acestea? Când vă duceți la muzeu nu aveți o descriere sau o noțiune pentru tabloul acesta. Nu a lăsat nicio descriere cum să înțelegeți tabloul lui. El nimic nu voia de la oamenii cei care se uitau, priveau. El pur și simplu nu putea să nu deseneze. Asta era din plinătatea emoțiilor, sentimentelor care-l înconjurau pe el. Atât voia să zică: ,,Uitați-vă ce frumoasă este Floarea-soarelui! Uitați-vă ce oameni frumoși vă înconjoară pe voi! Ce natură frumoasă avem în jurul nostru!

Cea mai frumoasă și spectaculoasă viață pe care ați văzut-o văzut-o vreodată în viața voastră este viața voastră personală și în viața voastră nimic nu ați avut mai important decât ceea ce trăiți voi. Așa cum și Hristos zice că esența vieții noastre este sufletul, este trăirea. Poți să cucerești toată planeta, dar dacă nu-ți desăvârșești viața, nicio bogăție nu poate să-ți răscumpere sufletul tău.

Filmări incognito

La filmul acesta am lucrat patru ani. Am avut optzeci de ore de peliculă filmată. Cu oamenii aceștia sunt cunoscut de șaptesprezece ani, cunoscut înseamnă că am petrecut cu ei câte o perioadă în fiecare an. Starețul nu își dorea să facă un film. Ideea filmului mi-a venit în 2008, dar starețul a blagoslovit să filmez doar în 2015. În 2014 am reușit să vorbesc cu starețul, astfel încât să ne înțelegem. I-am promis ceva. I-am promis că filmul nu va fi despre el, ,,chiar dacă o să fiți în rolul principal”.  Și atunci zis că „Da!”. I-am zis că: „Sunteți primul om în mănăstire ca stareț și nu pot să vă ocolesc”. I-am zis că nu va fi reclama lui, a starețului, a Sfântului Munte, a mănăstirii. Filmul nu va fi o reclamă a călugărilor. Da, am zis că n-am să cosmetizez filmul, adică n-am să-l perii, o să-l las așa original cum este. Nu folosim pieptenele, părul n-o să fie pieptănat. Adică nu am îmbunătățit cu nimic. Totul este așa cum a fost adevărat, real.

Au fost zece expediții. Cea mai interesantă a fost a treia expediție. În a treia expediție n-am filmat absolut nimic, pentru că operatorul nostru n-a luat camera video cu el. A făcut-o intenționat. N-o să vedem nimica din a treia expediție, dar tot ce o să simțiți o să fie a treia expediție. Ce a făcut în a treia expediție? A urmărit cum trăiesc eroii lui. Ne vedem unii cu alții atuncea când nu ne fotografiem, nu ne scriem. Noi ne vedem atunci când nu ne deranjează telefonul. Noi trebuia să înțelegem ce voiam să vă arătăm. În a treia expediție am înțeles că noi nimic nu vrem să vă zicem. Pentru noi a fost important ca fiecare să aibă libertatea, trăirea lui, emoțiile lui personale. Aleksandru Plysk

„N-avem scopul să ne amestecăm în inimile voastre. Nu vrem nimic de la voi. Nu vă lăsăm nicio educație”

Acolo nu este ideea noastră sau vederea noastră și n-avem scopul să ne amestecăm în inimile voastre. Nu vrem nimic de la voi. Nu vă lăsăm nicio educație. Nu vă educăm, nu vă povestim nimic. Credem că Dumnezeu va vorbi fiecăruia, de aceea păstrăm cu atât mai mult tăcerea. Noi o să păstrăm liniștea și o să aveți fiecare șansa să auziți vocea Domnului. Vă invităm în excursie. E întâlnirea voastră personală: e un scenariu propriu, un sfârșit propriu.

Vă mulțumesc că mă aflu aici. Sunteți prima mănăstire din România care vizionează filmul acesta. Am rămas impresionat de România, că aveți o oază atât de fierbinte în credință. În doi ani de zile am văzut foarte multe țări, dar nicăieri nu am văzut atâta credință ca în România. Vă mulțumesc pentru că m-ați invitat, este o onoare să fiu aici. Apreciez și stimez foarte mult călugării și haina monahală.

(Continuarea în ultimul număr al revistei Atitudini)

Mai multe informații despre film și cum îl puteți viziona, găsiți aici: basilica

Filmul a fost realizat cu mari sacrificii financiare și împrumuturi, fără sponsori. Dacă vrei să contribui financiar, susținând filmul, o poți face și așa:

email:[email protected]
Oleksandr Plyska
BIC код: TRWIBEB1XXX
IBAN: BE48 9674 8061 2027
Адрес Wise: Avenue Louise 54, Room S52
Brussels
1050
Belgium