„RADU GYR MI-A SALVAT NOTA LA SEMIOLOGIE”. DE ANDRADA ALMAGHE

DIN CATEGORIA: MINUNILE SFINȚILOR DIN ÎNCHISORI

„ÎN SUFLETUL MEU MĂ RUGAM SĂ IAU 10”

Povestioara mea cu Radu Gyr nu este una specială, însă, pot spune că pentru mine a devenit foarte importantă, întrucât este momentul în care am făcut și eu cunoștință cu Sfântul și de atunci o să-l păstrez mereu în inima mea.

Sunt studentă la Medicină în anul III și în acest an cea mai importantă materie este Semiologia. Este foarte grea, dar și foarte frumoasă, ai foarte mult de învățat, trebuie să știi toate semnele și simptomele bolilor și practic, îți pune bazele care îți vor trebui în anii clinici. Este o temelie indispensabilă pentru un student la Medicină, pe care trebuie să ți-o construiești foarte bine și de aceea, este cel mai important examen din anul III, care valorează cel mai mult.

Am învățat foarte mult pentru acest examen, pe de o parte pentru că era și cel mai important, pe de altă parte pentru că mi-a plăcut și materia foarte mult. Când am ieșit de la examen, știam că am greșit interpretarea exactă a unui EKG și după calculele mele eram între notele 9 și 10. Când au venit notele, am văzut că am luat 9. Am rămas puțin dezamăgită. În sufletul meu mă rugam să iau 10, pentru că știam că am muncit mult și avea să mă ajute mult la medie, acest examen.

Așa că, am decis să-i dau mesaj profesoarei și să o întreb dacă pot să vin la contestație să îmi văd lucrarea. Mi-a zis că pot, însă, toate lucrările au fost corectate de trei ori, inclusiv de șeful de secție din spital și sunt șanse mici să se schimbe nota. Atunci m-am gândit: „Are rost să mă duc să bat drumul degeaba, din moment ce sunt în sesiune și am cinci zile până la următorul examen? Dacă nu o să mi se schimbe nota?”. Însă, ceva m-a făcut să nu mă dau bătută, așa că i-am dat mesaj profesoarei și i-am zis că aș vrea totuși să-mi văd lucrarea. Mi-a zis că sunt singura care vine la contestație și că a vorbit cu șeful secției să mă primească în următoarea zi.

„DOAMNE, DOAR TU MAI POȚI SĂ FACI O MINUNE!”

Când am plecat, cumva eram pregătită mental să fiu dezamăgită și să bat drumul de pomană, însă sufletul meu se ruga nonstop să fie bine. Când am plecat de acasă, m-am uitat la icoană și am zis: „Doamne, doar Tu mai poți să faci o minune!”, m-am închinat și am plecat. Pe drumul spre spital, mi-am pus un acatist ca să îl ascult cât timp conduceam și m-am rugat tot drumul și către sfinții din închisori. Toată familia mea are evlavie mare la Sfinții închisorilor și mă rugam și lor să fie bine.

Când am ajuns, i-am dat mesaj profesoarei să îi spun că sunt în spital și că aștept, doar că timp de 30 de minute nu mi-a răspuns. După o lungă așteptare, mi-a dat mesaj că șeful secției mă aștepta demult, însă, a realizat că e vina ei că a uitat să specifice unde să mă întâlnesc cu el. M-am dus cu și mai multe emoții spre cabinetul dânsului, mă gândeam că după ce că sunt singura persoană care vine să-și vadă lucrarea și îi iau din timp, crede că nu sunt punctuală și vin și cu o întârziere de 40 de minute, ceea ce sigur o să-l enerveze. În capul meu, șansele mele de a-mi schimba nota s-au diminuat drastic.

Când am intrat în cabinet însă, domnul profesor m-a primit cu mult calm și răbdare. Mi-a arătat lucrarea și mi-a zis și el din nou că toate lucrările au fost corectate de trei ori, inclusiv el s-a uitat peste ele. Mă gândeam atunci: „Mai are rost să mă uit pe ea?”. Însă, am zis că dacă tot am bătut atâta drum măcar să încerc. Oricât de puține șanse are un om în viață, dacă Îl are pe Dumnezeu în suflet, niciodată nu va înceta să spere. Aveam opt pagini scrise și știam că pe ultima pagină era o rezolvare pe care aveam șanse să mi-o puncteze și să îmi crească nota.

„TU ȘTII CINE E RADU GYR?”

Așa că, am început să citesc lucrarea și când ajung la a treia pagină, îl aud pe domnul profesor că mă întreabă: „Tu știi cine e Radu Gyr?”. M-am uitat la el confuză și atunci mi-am dat seama. Îmi luasem cu mine o traistă de bumbac pe care aveam scrisă o poezie de Radu Gyr. I-am răspuns: „Da” și mai mult nu am apucat să îi zic, pentru că îmi și spune domnul profesor: „Hai, că m-ai prins în ziua mea cea bună, îți dau 10”. Mă uitam la el și nu îmi venea să cred, imposibilul devenise posibil. Am făcut ochii mari, i-am mulțumit din suflet și am ieșit repede din cabinet. Îmi era frică că dacă stau mai mult avea să se răzgândească.

Eram în șoc, nici măcar nu apucasem să îi zic de rezolvarea de pe ultima pagină, nici măcar nu apucasem să ajung la ultima pagină, că într-o secundă domnul profesor și-a schimbat mentalitatea de la faptul că „lucrarea a fost corectată de trei ori și nota e bună” la „totuși, este o lucrare bună și îi dau 10”.

Atunci am realizat că Radu Gyr mi-a salvat nota la Semiologie și că doar minunea lui l-a făcut pe domnul profesor să se răzgândească.

De atunci, pot spune că i-am făcut un loc în inima mea, pentru că acel moment a fost ca și cum aș face cunoștință cu el și cumva am simțit că m-a luat sub aripa lui protectoare. Deci, o să-i mulțumesc toată viața și o să am și mai multă evlavie la Sfinții închisorilor!

(Preluat din revista Atitudini Nr. 81)