Pustnicul olandez Jozef van den Berg a trecut la Domnul

Cu întristare am aflat vestea că fostul actor și ucenic al Sf. Porfirie, pustnicul olandez Josef van den Berg, a trecut la Domnul, vineri, 13 octombrie, la vârsta de 74 de ani.

Despre convertirea spectaculoasă a pustnicului Jozef van den Berg am amintit și noi un articol în numărul 79 al Revistei Atitudini, pe care îl puteți citi și aici.

Canalul media vrtnws consemnează trecerea sa la Domnul astfel:

A murit actorul și dramaturgul olandez Jozef van den Berg. El s-a despărțit brusc de teatru și, după cariera sa pe scenă, a trăit în izolare timp de decenii ca și călugăr ortodox, într-o colibă din Olanda. Și-a petrecut ultimele zile într-o mănăstire din Grecia.
Jozef van den Berg, din provincia olandeză Brabantul de Nord, a fost o persoană foarte cunoscută în Olanda anilor 1970 și 1980. El a realizat spectacole emoționante, inclusiv cu păpuși, care trăiau într-un cufăr. El și-a încheiat brusc această carieră teatrală, pe scena din Anvers. Un moment remarcabil în istoria teatrului.
Jozef Van den Berg a murit în Mănăstirea ortodoxă Schimbarea la Față din Sochos, lângă Salonic, în Grecia. Se afla acolo din motive de sănătate. Tot acolo urmează să fie înmormântat marți (17 octombrie).

„Viața mea teatrală s-a încheiat”

La sfârșitul anilor 1980, Jozef Van den Berg a jucat ultima sa piesă, „Am așteptat destul”, pentru fratele său, care era grav bolnav și imobilizat într-un scaun cu rotile. Pe 14 septembrie 1989 urma să joace această piesă la De Singel din Anvers, dar atunci s-a întâmplat ceva foarte inedit.
„Nu mai pot spune lucruri care nu sunt adevărate pentru mine. Viața mea teatrală s-a încheiat.”
Înainte ca piesa să înceapă, Van den Berg s-a adresat publicului. El a anunțat că își ia adio de la teatru: „Pentru mine, s-a terminat. Sunt în căutarea realității. Nu mai pot spune lucruri care nu sunt adevărate pentru mine. Vă spun la revedere tuturor. Viața mea teatrală s-a terminat din acest punct de vedere. Eu plec. La revedere tuturor. Banii pe care i-ați plătit pot fi restituiți la casa de bilete. La revedere.”

Călugărul din magazia de biciclete

Jozef van den Berg s-a convertit la ortodoxie un an mai târziu. A lucrat în continuare la câteva piese de teatru, dar acestea nu au fost niciodată jucate. A trait retras în Olanda, mai întâi într-o fostă magazie de biciclete și mai târziu într-o colibă construită de el însuși. Acolo a dat sfaturi oamenilor care îl vizitau.
A fost intervievat în repetate rânduri despre credința sa. Friedl’ Lesage, de exemplu, a mers să-l vadă în Olanda pentru un lung interviu în cadrul emisiunii „Touché” de la Radio 1. Detaliu special: cufărul în care locuiau păpușile sale a devenit mai târziu altarul său.

Mărturia Părintelui Ambrozie Ghinescu

L-am intalnit pe părintele Jozef având în mâini două bidoane mari, mergând după apă. Ne aștepta. De cum ne-a văzut, le-a lăsat și ne-a întâmpinat ca un părinte care își reîntâlnește copiii.
Am rămas șocat când mi-am dat seama că scena aceasta nu se întâmpla în Athos sau într-o pustie, ci pe o strada dintr-un sat. Oricât de mult ai încerca, nu poți să-ți închipui că într-o „țară a făgăduinței” cum este Olanda, ai șansa să găsești un pustnic. Doar poți să simți sau să vezi că lumina credinței poate fi atât de vizibilă.
Părintele Jozef, un copil al Sfântului Porfirie, prin cuvânt și chip era mărturia cuvântului Domnului: „Eu sunt cu voi!” Trăia cu prezența părintelui său duhovnicesc, Sfântul Porfirie, încât credeai că îl ține ascuns în chiliuța sa, mica și simplă, asemenea unui coteț.

Am pășit și chilia lui parcă era pregătită de liturghie prin atâtea rugăciuni și sfâșieri ale inimi prin care a trecut un fost actor, devenit un pustnic ortodox. Se asemăna Sfântului Alexie care a petrecut la poarta părinților, necunoscut, disprețuit, dar o comoară ascunsă a trăirii prezenței lui Dumnezeu. Am plecat cu o mare nădejde că Dumnezeu și dragostea ne unește.

Înainte să plec Părintele mi-a mărturisit: „Mă gândeam ce o să ne spunem. Pentru că nu ne cunoșteam, dar acum mi-am dat seama că ne știm, ne cunoaștem înainte să ne fi întâlnit”.
A plecat ca un actor, grăbit doar să îi spună lui Dumnezeu cât de mult, noi cei de azi, avem nevoie de prezența Lui!

Veșnică să-i fie pomenirea! Dumnezeu să-l așeze cu sfinții întru Împărăția Sa și să avem parte de rugăciunile sale!