MARIN RĂDUCĂ: Dacă diavolul ar ști că încercările acestea sunt spre folosul nostru, nu le-ar mai întrebuința

Ispitele și rugăciunea

„Avem nevoie de rugăciune și, cum zic Sf. Părinți, să o spui ca pe o respirație, așa de des să o rostești. Adică, să-L ai mereu pe Hristos în inima ta. Să nu ne întristăm pentru tulburările noastre interioare pentru că ele trebuie să ne ducă la rugăciune. Dacă diavolul ar ști că încercările acestea sunt spre folosul nostru, nu le-ar mai întrebuința.

Să ne gândim mai mult la ce a spus Hristos: «Frații mei, surorile mele, mama mea sunt cei care fac voia lui Dumnezeu». În rest, orice abatere de la drum, e păcat”, erau îndemnurile lui Marin Răducă, prin care vedea viața creștinului o permanentă strădanie de a-L purta neîncetat pe Hristos în minte și în inimă:

„Trebuie să fii mereu trezvitor și să duci o viață de atenție permanentă la tine însuți. Dacă nu am această discernere, această luminare lăuntrică, ușor cazi și zici: «Eu știu, care o fi voia lui Dumnezeu?». În spatele poruncilor Lui, stă voia lui Dumnezeu. Trebuie să ai râvnă cu adevărat pentru Hristos și toate câte ți se întâmplă în viață, să nu le raportezi la aproapele tău, ci raportează-te permanent la Hristos. Râvna aceasta, cred că vine tot de la Dumnezeu, de la harul Duhului Sfânt.

Lupta cu încercările vieții

Și să nu ne lăsăm furați! Să ne preocupe permanent păcatele noastre, cum să ne lepădăm de omul cel vechi ca să ne îndumnezeim. Să fim exigenți cu păcatul din noi! Să iertăm, să ne rugăm, să ne păstrăm sufletele curate și să luptăm împotriva a tot ceea ce ne duce la necurăție! Să-L ținem pe Hristos mai mult în mintea noastră! Vrei să te desăvârșești? Caută să-L ai pe Hristos permanent! Conștientizează această prezență permanentă în tine a lui Dumnezeu. Tu nu-L vezi, dar El te vede în fiecare clipă”.

Calea pe care trebuie să o urmăm ca să ajungem la Hristos nu este alta decât cea a deșertării de sine și a curățirii de puhoiul gândurilor rele: „Și toate au la bază jertfa, renunțarea la sinele tău, la orgoliul tău. Gândurile păcătoase nu pleacă că le-am spovedit. Ele se anulează în mine, se omoară printr-o permanentă trezvie, atenție, supraveghere. Dacă am părtășie cu gândurile rele, nu mai ajung la Hristos, la unirea cu El. Acesta este țelul nostru. Să nu credeți că sfințenia se obține peste noapte și să știți că nimeni nu s-a născut sfânt. Sfințenia se cucerește, se obține prin strădanie, cum spune Mântuitorul că: «Împărăția cerurilor se ia cu sila». Toate sunt posibile cu și în Hristos”.

Să nu ne preocupe atât ce va fi, cum va fi viitorul nostru, când va veni antihristul. Pe antihrist l-am simțit cum m-a zdrobit în generația și în lupta pe care am dus-o. Ce va fi și ce forme va mai lua în viitor, nu știm. Să nu creem singuri spaime! Să nu ne angajăm în lucruri de care nu suntem noi răspunzători! Dacă Dumnezeu ar fi lăsat lucrurile pe mâinile diavolului, nimeni, nici măcar cei aleși n-ar fi putut să reziste! Așa că, să avem încredere în mila lui Dumnezeu cu noi! Drumul pe care ni l-a croit Mântuitorul și care este strâmt, e greu și spinos, îl putem parcurge numai cu ajutorul Lui”.

De unde vine frica?

Nu există om fără frică. Eu nu pot, eu sunt slab, nu am putere, dar ce am? Îl am pe Dumnezeu, Îl am pe Hristos. Nu eu sunt biruitorul, nu eu sunt cel care am rezistat, nu mă bat cu pumnul în piept. A fost altcineva care m-a apărat și dacă nu păstrezi această legătură permanentă cu Dumnezeu, nici nu te întărești. „Cheamă-Mă în necazul tău”, roagă-te: „Maica Domnului, nu mă lăsa, ajută-mă!”. Asta e, adică avem ceea ce nu are niciun fel de altă credință sau mișcare în lumea asta: pocăința. Dar trebuie să-L dorești pe Dumnezeu. Și așa scăpăm și de păcat și așa scăpăm de multe. De ce legionarii erau neînfricați să primească moartea? Și au fost arși de vii și fete și femei, băgați în crematoriu, mii de morminte sunt! Și diavolii nu i-au lăsat. De acolo unde au fost înmormântați, au fost furați peste noapte și nimeni nu știe ce au făcut comuniștii cu ei. Însă, acum lupta se duce altfel, că diavolul are o mie și o sută de metode. De aceea, nu trebuie să ne dezlipim de Dumnezeu. Să-L ai mereu permanent în fața ta în tot ceea ce faci, că și aceea e o rugăciune. Rugăciunea nu e numaidecât ca să spun eu cu vorba ca să mă audă. Pot să spun și în gând și gândul meu care este permanent la Dumnezeu și aceea e o rugăciune. Și așa trecem prin viața asta și așa ne-o sfințim. Dar cum v-am spus mai înainte, nimeni nu se naște sfânt. Nu se moștenește sfințenia, ea se cucerește prin luptă, prin străduință, prin atenție, prin rugăciune, răbdare și chiar dacă este să mor, omul e muritor. Dar nu-i totuna să mori în brațele diavolului sau în brațele lui Hristos. Trebuie fiecare să-și dea seama de locul pe care stă, atât duhovnicul, cât și mireanul sau monahul. Pe Hristos nu-L găsim în distracții, în plăceri, ci în suferință, acolo Îl găsim.

(Preluat din Revista Atitudini Nr. 72)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura