Maica Gavrilia Papayannis a fost canonizată. Câteva sfaturi despre cum să ne comportăm cu iubire

Cu multă bucurie am aflat că Patriarhia Constantinopolului a canonizat-o pe Maica Gavrilia Papayannis, numită și „anahoreta dragostei”, o aleasă apostoliță a lui Hristos, care din multa ei iubire față de oameni, a călătorit până la marginile pământului să câștige pe cei aflați în suferință și în căutarea Mirelui.

Vă prezentăm câteva sfaturi de suflet ale maicii Gavrilia, traduse de monahia Dometiana, mănăstirea Paltin.

Detalii despre viața ei, de la harismatica psihoterapeută până la nevoințe în pustnicie pe muntele Himalaya, aflați și pe site-ul doxologia.

Adevărata Iubire se găseşte mereu pe Cruce 

Totuşi, draga mea M. , ajung la o concluzie. Poate ai făcut o gravă greşeală în ceea ce te priveşte. Poate iubeşti cu adevărat, precum Hristos vrea, sau te-nţelegi greşit. Cred că încercând să te analizezi nu faci decât să-ţi atribui defectele pe care nu le ai. Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi înlăture această nelinişte. Îl iubeşti aşa precum Îl simţi. El te iubeşte aşa cum eşti. O ştii foarte bine. Lasă-I ziua ta în mâinile Sale. Nu-i cere nimic mai mult. Spune-I numai: Mulţumesc. Fără niciun efort. El va face ce trebuie.

Maică, trebuie să aşteptăm ca celălalt să răspundă sentimentelor noastre?

 Da, în prietenie şi în iubire celălalt trebuie să răspundă. Nu e posibil altfel. Nu pentru Iubire. Iubirea, aşa cum ne-a învăţat Hristos se dăruieşte fără schimb. Aici e marea, imensa diferenţă. Pentru că în acest moment, E-ul încetează să existe, noi încetăm să existăm. Iubirea pe care o primim de la Dumnezeu o dăruim altuia fără să ne intereseze ce va face el. Aceasta e extraordinar.

Adică, precum Hristos!

 Exact. Şi cum o fac mulţi printre noi. Aşa iubesc oamenii lui Dumnezeu. Ei iubesc nu pentru că aşteaptă ceva în schimb, ci pentru că a nu mai iubi înseamnă a înceta să exişti. Cei care nu au simţit aceasta nu au simţit deloc bucuria lui Hristos, pentru că nu se preocupă decât de propria lor persoană… „Ai văzut, iubesc atât pe această persoană şi ea nu face nimic pentru mine! Am făcut atâtea sacrificii…” N-auzi decât aiureli asemănătoare! Aceasta n-are nimic de-a face cu Iubirea întru Hristos. Această Iubire vine de la Izvorul Iubirii, merge spre celălalt şi se întoarce la Izvor. De ce să aştepţi şi să ceri? „Mă iubeşte?” Nu mă iubeşte?! I-am dat inima noastră lui Dumnezeu? Acesta este scopul vieţii noastre!

Pentru… Iubirea care este pe Cruce

Crucea este simbolul sacrificiului de sine pentru/faţă de ceilalţi. Dar cel care se dăruieşte altora, îi iubeşte şi îi ajută, nu simte acest sacrificiu. Când această Iubire se dăruieşte, Iubirea dumnezeiască însăşi e cea care trece în inima celui ce dă, nu Omul e cel care dă. El nu simte niciun sacrificiu pentru că nu are conştiinţa acestuia. Pentru el este o atitudine firească – nimic nu se schimbă în viaţa sa, în sănătatea sa – dimpotrivă, se bucură încontinuu de aceasta pentru că este în acelaşi timp cel care dă şi cel care primeşte această dumnezeiască Iubire, această Forţă. Hristos ne-a dovedit-o prin Viaţa Sa, prin Învăţătura Sa. Răstignirea Sa şi Învierea Sa. De asemenea adevărata Iubire se găseşte mereu pe Cruce, dar se află în Lumina Învierii.

 Şi rămâne mereu pe Cruce? 

Mereu. Dar nu poate rămâne pe Cruce dacă nu ai dragoste. Pentru că în dragoste se află sămânţa sacrificiului. Nu este posibil să iubeşti şi să nu fii pregătit să dai. Nu-i aşa? Dusă până la capăt, jertfa devine Crucea. Adeseori, iubirea pe care o dăruieşti altora nu va fi înţeleasă de către ei. În acest moment, rămâi singur cu Dumnezeu. Dar El are întotdeauna pe aleşii Săi şi nu-i posibil să nu ţi-i trimită. Nu e posibil. Chiar de când te vei apropia de modul de viaţă pe care-l vrea El (Dumnezeu) pentru tine, aleşii Lui vor începe să vină îndată la tine… Ce să spun! Eu însămi am rămas perplexă…. Cândva trebuia să-mi aleg prietenii. „Cine ştie? Acest prieten, această prietenă se potriveşte cel mai bine gusturilor mele? Vieţii mele?” … etc. Astăzi, nu simt nevoia să fac aceasta. Cineva care va veni să-mi spună un simplu „bună ziua” va fi pentru mine trimisul lui Dumnezeu şi voi avea chiar impresia că încarnează un înger.

Mântuitorul îi alege pe cei pe care îi trimite.

(Tradus de monahia Dometiana, extras din Revista Atitudini)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura