Imagini cu Părintele Justin binecuvântând copiii din orfelinatul mănăstirii Paltin, înființat pe 1 octombrie

Căminul de bătrâni și de copii de la mănăstirea Paltin

Părintele Justin, un mare iubitor al copiilor acestui neam și al educației acestora, a înființat în mănăstirea Paltin, în anul 2001, un cămin pentru copii nevoiași, îngrijiți de maicile din mănăstire. Părintele a pus așezământul filantropic sub protecția Acoperământului Maicii Domnului și a Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, deoarece mănăstirea adăpostește și un centru pentru bătrâne, precum și cabinete medicale dotate cu aparatură necesară, cabinete ce oferă asistență medicală, nu doar seniorilor din azil, ci și oamenilor nevoiași din satele vecine.

Maica Mariami, administratora Centrului Filantropic al Fundației Justin Pârvu ne relatează următoarele: „Din dorinţa de a oferi un sprijin material şi moral unor persoane aflate în situaţii deosebite din pricina sărăciei, în 2001 am reuşit, prin mila şi ajutorul lui Dumnezeu, să construim un aşezământ pentru 20 de copii, aflaţi în nevoi materiale deosebite, lipsiţi de cele mai elementare mijloace de acces la educaţie.

În vederea susţinerii acestui ideal, ne-am angajat să asigurăm acoperirea tuturor nevoilor materiale, spirituale şi socio-umane, de care aceşti copii au nevoie ca cetăţeni şi buni creştini ai societăţii noastre româneşti.

Fundația Justin Pârvu

Iniţiativa înfiinţării şi susţinerii, sub toate aspectele, a acestui aşezământ pentru copii, a fost luată de Părintele Justin Pârvu, sfinţiei sale îi datorăm toată această jertfă. Tot Părintele Justin a fost acela care a hotărât ca acest aşezământ să fie închinat Maicii Domnului şi să se cheme „Acoperământul Maicii Domnului”. Noi, cu aşezământul nostru, am fost oarecum deschizători de drumuri în asistenţa socială patronată de Biserică”.

Ne amintim cu dor și drag cuvintele iubitoare ale Părintelui Justin, referitoare la lucrarea misionar filantropică a mănăstirii Paltin și Fundației ce îi poartă numele:

„Eu am iubit copiii de mic. De mic, i-am iubit foarte mult. Am fost de multe ori trimis la parohie, trimis în sărbători de Paști, de Crăciun și mi-au fost dragi, familia mi-a fost dragă. Eu, desigur, dacă m-am dus la mănăstire, n-am mai avut posibilitatea să am copii, dar când am avut un prilej de ajutorare, iată, îndată am făcut o clădire acolo pentru copiii orfani. La început ne-am găsit aici cu vreo șapte, opt copii săraci, necăjiți. Stăteau în timpul vacanței, stăteau de sărbători. Măi, dar copiii aceștia stau aici, așa, ai nimănui?

Ș-atunci m-am gândit: „Ia să fac eu o casă, să-i am eu aici pe copiii aceștia, să le dau o întreținere, să le fac o educație cu ajutorul lui Dumnezeu și să-i învăț oleacă de carte, după puterea lor”. Savant poate nu se va mai face dintr-înșii, dar niște oameni de omenie, poți să faci, că de când avem mulți savanți noi ne-am ruinat cu totul. Savantul zboară în aer, nu se mai oprește la cele de jos.

Așa că am făcut aici încă o clasă, încă o clasă și-am ajuns până la clasa a opta. I-am dus la școală, dar cu ce îi întrețin pe copiii aceștia? Și am avut la un moment dat vreo cinci, șase maici, trebuia să le dau de lucru. Iată, aveți copiii aceștia, îngrijiți-vă de ei! Și în felul acesta am făcut un schit de maici.

Dar mai aveam și vreo 5-6 șase femei bolnave grav, în cărucior. Am mai făcut acolo încă o căsuță. Și am pus tot măicuțe să le îngrijească și în felul acesta a ieșit și oleacă de azil. Și astfel am ajuns să-ndeplinesc o rânduială a vechilor mănăstiri, a Marelui Vasile, care a format spitale și cămin de copii pe lângă mănăstiri. M-au mai ciocănit cei mari că: „Bătrânul cela a luat-o razna acolo la Petru-Vodă”. Dar eu am mers înainte, pentru că duhul meu așa mi-a dictat, că am spus multă vreme că mi-au plăcut copiii.

Și via mea de abia la bătrânețe, a început să dea roadele cuvenite. Și în felul acesta s-a născut oarecum așezarea aceasta. Și așa s-au făcut lucrurile acestea și-mi dau seama, dragii mei, prin experiența asta că foarte mult face banul acesta al săracului. Nu trebuie sponsori cu miliarde, nu-ți trebuie oameni de ajutorare extraordinari, că nu ăștia dau sporul, ci banul curat. Jertfa curată, sănătoasă, aceea crește ca planta din apă”. (Preluat din vol IV, Ne vorbește Părintele Justin)

Dacă vrei să susții activitatea filantropică din așezământul social al Fundației Justin Pârvu, deservit de maicile din mănăstirea Paltin, o poți face donând aici:

Donații