Ascultați un cuvânt edificator al Pr. Josiah Trenham despre importanța modului în care propovăduim cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul internetului. Care sunt principiile propovăduirii ortodoxe pe internet și cine este îndreptățit să o facă?
Mulțumim doamnei M.A. pentru traducere.
După videoclip, aveți și podcastul.
Părintele Josiah Trenham este absolvent al Westminster Seminary California şi are un doctorat în teologie la Universitatea Durham, obţinut în 2004 sub îndrumarea lui Andrew Louth. A fost profesor la California Baptist University (2003-2010), iar în prezent este profesor la St. Katherine College, San Marcos, California. A publicat cărţile: Marriage and Virginity According to St. John Chrysostom (2013) şi Rock and Sand. An Orthodox Appraisal of the Protestant Reformers and Their Teaching (2016), ambele traduse la Editura Doxologia.
Cum să faci un blog sau podcast? Nu uita să fii smerit!
Dacă intenţionezi să faci un blog sau să faci un podcast prin care să promovezi Ortodoxia pe internet, este minunat! Dumnezeu să te binecuvânteze! Pe de altă parte, aş putea să ofer câteva sfaturi în această privinţă, dintre care, cel mai important este: ceea ce faci în viaţa să fie cu binecuvântare. Mai întâi, să ai încredinţarea că orice dorinţă pe care o ai în a-I sluji lui Hristos şi Bisericii este însoţită de rugăciune. Nu uita că principiul esenţial este dragostea. În al doilea rând, întreabă-ţi duhovnicul dacă este bine să faci un blog sau un podcast şi dacă duhovnicul îţi spune să faci ceva anume sau să te pregăteşti în acest sens sau doreşte să-i dai detalii despre ceea ce vrei să faci, ascultă-l şi pregăteşte-te! În al treilea rând, când propovăduieşti Ortodoxia, nu uita să fii smerit! Şi dacă iese ceva bun, nu uita că este prin harul Lui. Dă slavă lui Dumnezeu! Dacă faci greşeli şi este normal să se întâmple aşa, asumă-ţi şi încearcă să le corectezi, la fel cum se face în orice alt domeniu.
Să nu vorbeşti în numele Bisericii
Să fii atent să nu vorbeşti în numele Bisericii şi fii foarte, foarte atent să nu imiţi modele şi formate ale altor youtuberi sau ale altor podcasteri care folosesc standarde lumeşti! Nu ne batem joc de oameni şi nu râdem de ei, totodată nu folosim un limbaj vulgar. Sunt multe standarde de la care nu abdicăm şi care nu au nimic de-a face cu cei ce folosesc blogul sau podcastul ca şi format sau concept de promovare. Aşa că, fii convins că ceea ce faci, o faci privind la Domnul şi că vei da socoteală în faţa Lui. După cuvântul pe care L-a spus: „Vom da socoteală la judecată pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit în deşert”.
De multe ori acceptăm distanța şi ne păstrăm anonimatul, astfel încât să acţionăm într-un fel în care nu am face-o dacă am fi faţă în faţă cu persoana. Nu da voie anonimatului aparent să te determine să vorbeşti sau să acţionezi nepotrivit sau plin de mândrie sau într-un fel în care nu ai face-o dacă ar fi bunica ta lângă tine, de exemplu.
Dezbaterea ortodoxă
Dezbaterea are o istorie îndelungată în educaţia vestică şi aceasta se desfăşoară după nişte reguli cum ar fi: curtuoazia, latura succintă care totodată, încurajează schimbul de idei într-un mediu cultural corect. Ei bine, aceste reguli nu se mai folosesc acum, pentru că trăim într-o societate lipsită de politeţe şi deci, foarte des, dezabaterile degenerează într-un limbaj abuziv sau în ţipete. Asta nu înseamnă că dezbaterile autentice nu au loc, dar este foarte greu în vremurile noastre să existe o dezbatere care să promoveze învăţături morale şi intelectuale, aşa cum au existat în tecut.
Un exemplu pe care l-aş sugera pentru urmăritorii noştri este un podcast numit: „De Necrezut”. Este un podcast din Marea Britanie care este conceput să pună față în față intelectualii creştini cu intelectualii necreştini, adesea atei şi agnostici, folosind un schimb de idei şi totodată un discurs civilizat. Socotesc că acest podcast face o lucrare foarte bună, prin aceea că reactualizează dezbaterea tradiţională între participanţi, atât prin respectul mutual, cât şi prin faptul că participanţii ascultă înainte să vorbească. Am fost binecuvântat să particip la o astfel de dezbatere în Orange, între un matematician cunoscut la Oxford, John Lennox şi un tânăr influent pe scena politică de la noi, Reuben şi care a discutat cu profesorul Lennox probleme religioase majore într-un mod edificator. Cred, cu tărie, că aceasta este o mică parte din ceea ce înseamnă propovăduire.
„Propovăduirea începe mai întâi în inima noastră”
De altfel, evanghelizarea este lucrătoare în noi atunci când ne pasă de pelerini, de vecini, de străini. Nicio propovăduire nu poate rodi, dacă noi nu ne aplecăm asupra celor pe care nu îi cunoaştem. Desigur, acest lucru este firesc pentru credincioşi, pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor de străini, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care îi cuprinde în îmbrăţişarea Lui pe cei din afară şi îi primeşte pe cei ce nu sunt ai Lui, făcându-I ai Lui.
Deci, pentru noi propovăduirea începe mai întâi în inima noastră. Nu putem doar să mergem la Biserică, să ne rugăm şi apoi să plecăm la treburile noastre, pentru că asta înseamnă trădarea de la cele ce am fost chemaţi ca şi creştini. Şi dacă modul nostru de a fi, devine şi duhul parohiei, nu vom înainta duhovniceşte. Cei cei vor veni acolo, nu se vor simţi bineveniţi. În schimb, fiecare parohie ar trebui să aibă pe cineva desemnat să se ocupe de vizitatorii care vin acolo. Această persoană desemnată va trebui să urmărească pelerinii care vin prima dată sau a doua oară în biserică şi să iasă în întâmpinarea lor. Noi avem o masă pentru vizitatori în exteriorul nartexului, iar cei ce vin la biserică sunt întâmpinaţi şi întrebaţi dacă doresc să afle mai multe informaţii despre slujbele sau activităţile parohiei din acea săptămână. Astfel, obţinem adresa lor şi le trimitem o notificare în scris prin care îi invităm să revină la noi. De asemenea, avem şi o masă a vizitatorilor în sala unde avem agapa de după Liturghie şi acolo îi invităm să fie oaspeţii noştri şi să luăm prânzul împreună. Membrii parohiei ştiu că cei ce mănâncă la masa respectivă sunt vizitatori, de aceea mulţi merg şi se prezintă reciproc. Aici, începe lucrarea propovăduirii cu adevărat.
Totodată, ar trebui mereu să oferim posibilităţi oamenilor să vină şi să cerceteze credinţa noastră prin clasele pe care le avem. De asemenea, când organizăm festivaluri, ar trebui să introducem şi acest aspect dedicat acţiunilor de implicare în comunitate, astfel încât ei să ştie că sunt bineveniţi şi să ne dorim să vină la noi şi să devină membri ai parohiei noastre. De câte ori organizăm festivalul anual al bisericii îi însoţim pe tot parcursul zilei şi la sfârşit, personal, le spun celor aflaţi acolo că îmi doresc să devină membri ai parohiei şi să-i văd venind la biserică în fiecare duminică şi că ar fi o mare onoare pentru mine să fiu preotul lor.
Unii mă susţin, dar cred că mulţi nu ar face-o, dacă nu ar avea încredinţarea că aceasta este în duhul Bisericii şi că îi iubim cu adevărat chiar dacă nu îi cunoaştem bine, dar ne dorim să îi cunoaştem mai bine.
(Traducere de M.A.)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.