CUM ÎNȚELEGEM DEPRESIA? DE PSIHO-ONCOLOG ANDREEA FODOR

CUM ESTE SĂ FII VIU PE DINAFARĂ DAR STINS PE DINĂUNTRU?

Omul cel mai în măsură să ne vorbească despre depresie este depresivul însuși.

Doar el ne poate ajuta să înțelegem cum se simte să fii în ochiul unei tornade din care nici soarele, nici liniștea zilei nu se mai văd.

Chiar așa, oare cum este să fii viu pe dinafară dar stins pe dinăuntru? Oare cum se simte să trăiești fără ca sufletul să mai participe la bucuria acestui dar care este viața? Cel deprimat ne va spune că a trăi este un chin greu de imaginat celui care nu l-a simțit; că oricât ar încerca să iasă din acest tăvălug al amărăciunii, nicio putere nu îl mai ajută să obțină, fie și pentru puțin timp, marile comori: sensul, împlinirea, bucuria, speranța. Dacă ar fi să pictăm adâncul depresiei, ar fi o foaie albă transformată treptat, prin nuanțe cenușii, într-o coală neagră ce nu mai lasă loc niciunei alte culori sau umbre.

Din afară, pare de neînțeles multora însă, dinăuntrul depresiei, durerea lipsei de viață este fără margini. Adevărul este că fiecare își trăiește depresia în felul său și pentru fiecare întunericul se poate simți altfel.

DEPRESIE SAU TRISTEȚE?

În limbajul comun, depresia este un cuvânt folosit cu lejeritate pentru a descrie stări variate de tristețe sau de disconfort emoțional. Tristețea, această emoție neplăcută la simțire, nu înseamnă depresie. Până și Iisus S-a întristat la vederea lui Lazăr. Tristețea este o emoție naturală, având utilitate și fiind constructivă în viața unui om. Tristețea ne ajută să revizităm trecutul și să învățăm din el acele lecții care ne vor fi de folos în viitor.

Atunci când pierdem pe cineva drag, tristețea este cea mai sănătoasă și umană reacție emoțională.

Cum am reuși să fim empatici față de un om aflat în suferință dacă nu am simți tristețea? Cum am putea plânge cu cel care plânge dacă nu am simți noi înșine durerea lacrimilor? Ce ne interesează, în schimb, este ce se întâmplă pe drumul de la tristețe la depresie clinică și cum ar putea cineva să se salveze la timp, dacă este posibil, din această strânsoare. 

În cabinetul specialistului în sănătate mentală, depresia începe să aibă formă când, timp de cel puțin două săptămâni consecutiv, o persoană are o parte dintre simptomele asociate acestei tulburări. În sens larg, o persoană cu depresie resimte o stare afectivă modificată în toate planurile existenței sale. Tristețea devine o amprentă care fie îl împiedică să facă activitățile pe care le făcea înainte (activitățile casnice, îngrijire corporală, îndatoriri profesionale, relații sociale, etc.), fie îi vine mult mai greu să facă ceea înainte făcea cu ușurință.

Simptomele depresiei pot varia de la ușoare la simptome severe și ating următoarele aspecte:

Sentimente de tristețe accentuată;

Afectarea interesului sau a plăcerii în activitățile care înainte erau considerate plăcute;

Modificări ale apetitului (modificări ale greutății corporale);

Modificări ale somnului (insomnie sau hipersomnie);

Lipsa energiei sau stare accentuată de oboseală;

Lentoare fizică și/sau modificări ale vorbirii;

Sentimente de neajutorare și/sau de vinovăție;

Dificultăți în gândire, afectarea concentrării sau a procesului de luare a deciziilor;

Gânduri recurente despre moarte sau gânduri suicidare sau gânduri de auto-vatămare.

Este nevoie să știm că prezența acestor simptome poate avea și cauze biologice, motiv pentru care specialistul le va exclude, mai întâi, pe acestea. Pentru a complica și mai mult tabloul clinic, depresia nu vine doar cu simptomele menționate mai sus ci se întâlnește frecvent alături de anxietate și fobii.

Știind toate acestea, ne întrebăm, firesc, de ce nu toți oamenii dezvoltă depresie de-a lungul vieții. Deși nu se cunosc precis cauzele acestei tulburări, cercetările arată că pot exista predispoziții genetice și că escaladarea acestei stări poate depinde de factori biologici, personologici și de mediu. Dintre acești factori, mediul are avantajul că poate fi modificat mult mai ușor decât biologia sau personalitatea persoanei. Asta înseamnă că schimbările în contextul exterior de viață pot fi un bun aliat în lupta împotriva depresiei, acestea fiind adaptate la nevoile imediate ale persoanei.

 DEPRESIA LATENTĂ

O formă mai puțin discutată a acestei tulburări este depresia latentă sau mascată. Deși statisticile internaționale sugerează că 1 din 15 persoane suferă de depresie, incidența diagnosticului poate fi măsurată doar în cazurile depresiei manifeste. Forma sa latentă face ca depresia să fie dificil de identificat și de tratat, tocmai pentru că persoana nu recunoaște ca fiind depresie starea de fond care îi alimentează acțiunile. Depresia latentă poate fi mascată sub cele mai diverse forme:  preferințe culinare atipice, plăceri exagerate, manifestări excentrice, consum de substanțe, dependență de muncă, dureri fără cauze medicale, etc.

În măsura în care această stare este inconștientă, intervenția asupra ei nu poate parcurge aceleași etape ca în cazul celei evidente.

„ANTIDOTUL TRISTEȚII ESTE IUBIREA”

Dacă în depresia manifestată prin simptome specifice tristețea este o componentă conștientă, în forma mascată persoana încearcă, inconștient, tot ce este posibil pentru a evita simțirea tristeții.

Din nefericire, în spectru comportamentelor alimentate de depresie este și actul suprem al deznădejdii – suicidul – acest abis de necuprins al rupturii definitive; acest îngrozitor act al unui liber arbitru întunecat prin stingerea speranței. Fiecare situație în care o persoană arată semnele unei dorințe autolitice este o urgență psihiatrică care trebuie adresată în cel mai scurt timp.

Indiferent de forma și intensitatea pe care le ia, depresia nu este omul însuși, ci o stare pe care acesta, cu suportul potrivit, o poate depăși pas cu pas. Ajutorul și susținerea unei persoane în astfel de perioade se bazează nu doar pe echipa psihiatru-psihoterapeut-duhovnic (acolo unde credința permite prezența duhovnicului), ci și pe oamenii apropiați pacientului.

Poate fi dureros să vedem o persoană dragă prinsă în plasa depresiei clinice însă ajutorul fiecăruia contribuie la recuperarea acesteia. Vă întrebați, probabil, cum poate cineva să ajute în astfel de situații. Ei bine, antidotul tristeții este iubirea, dar nu e ușor lucru să iubești coborând alături de cel drag în prăpastia în care se găsește. Îmi vine acum în gând cea mai frumoasă definiție a iubirii, pe care o cunosc: „a iubi un om înseamnă a-l vedea așa cum l-a intenționat Dumnezeu”. Acest adevăr îl spunea Dostoievski și exact așa este nevoie să îl iubim pe cel deprimat. Coborând alături de el în întuneric, ne ridicăm împreună acceptându-l necondiționat așa cum este, nutrind speranță cât pentru amândoi, fiind prezent și constant în realitatea lui dureroasă și receptiv la nevoile sale sufletești.

Aceeași definiție a iubirii ne oferă și cheia prevenției în depresie pentru că primul om pe care avem nevoie să îl vedem așa cum l-a intenționat Dumnezeu este propria persoană. De aici începe construcția unei existențe sănătoase, capabilă să susțină și să conțină marile tristeți prin care, inevitabil, fiecare va trece. Doar iubindu-mă și, deci, văzându-mă pe mine însămi/însumi așa cum m-a intenționat Dumnezeu, pot aduce în lume iubirea care îl vindecă pe aproapele. Astfel, pot spera că prezența proprie are destulă forță pentru a-l ridica pe celălalt, fie el copilul, soțul/soția, un prieten sau chiar eu însămi/însumi…

(Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 81)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura