Sf. Simeon Noul Teolog: despre nesimțire și simțirea Harului

„Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”.

Ce este această haină? Hristos.

Ce altceva este Hristos dacă nu Dumnezeu adevărat făcut om desăvârșit în chip adevărat.

Pentru ce S-a făcut Dumnezeu om? Negreșit…, ca să-L facă pe om dumnezeu.

Dar prin ce anume face aceasta? Prin trupul Său sau prin Dumnezeirea Lui? Desigur prin Dumnezeirea Lui. Deci, dacă prin Dumnezeirea Sa a îndumnezeit mai întâi trupul pe care l-a luat, atunci și pe noi toți ne face vii nu prin trupul stricăcios, ci prin trupul cel îndumnezeit, ca să nu-l mai cunoaștem nicidecum ca om, ci ca un Dumnezeu desăvârșit în două firi – căci Unul este Dumnezeu – întrucât ceea ce este stricăcios a fost absorbit de nestricăciune și trupul, fără să fie șters de ceea ce e netrupesc, a fost schimbat în întregime și, rămânând necontopit, se amestecă în chip de negrăit și se unește într-o unire neamestecată cu Dumnezeirea treimică, ca Un singur Dumnezeu să fie închinat în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și Treimea să subziste fără să primească vreun adaos la număr din Icomonia Întrupării, nici vreo pătimire în trup.

Deci ce este Hristos? Dumnezeu adevărat făcut cu adevărat om desăvârșit, de aceea făcându-se om, ceea ce mai înainte nu era, ca să facă pe om dumnezeu, ceea ce niciodată n-a fost, îndumnezeindu-ne adică pe noi, atât în trecut cât și acum prin Dumnezeirea Sa iar nu numai prin trupul Său; căci Acesta nu se împarte.

Deci: dacă aceia care se botează au îmbrăcat pe Hristos (Gal. 3:27), ce anume este ceea ce au îmbrăcat ei? Dumnezeu.

Deci cel ce a îmbrăcat pe Dumnezeu nu recunoaște cu mintea și nu vede ceea ce a îmbrăcat? Atunci când se îmbracă, cel gol la trup simte și vede haina cum este ea, dar cel care-L îmbracă pe Dumnezeu fiind gol la suflet, nu va cunoaște aceasta? Căci dacă cel ce-L îmbracă pe Dumnezeu nu simte ce anume a îmbrăcat, atunci după tine Dumnezeu nici nu este cândva ceva; căci dacă ar fi ceva, atunci cei care L-au îmbrăcat L-ar cunoaște. Căci dacă nu ne îmbrăcăm cu nimic nu simțim nimic, iar dacă ne îmbrăcăm cu ceva… simțim foarte bine aceasta, fără numa dacă nu avem simțurile vătămate; căci numai morții când sunt îmbrăcați nu simt aceasta, și mă tem că și cei ce spun acestea sunt cu adevărat morți și goi.

… Către cei care spun: „Cine ar îndrăzni să spună că L-a văzut pe Acesta sau că Acesta se vede în genere? Oprește-te! Căci pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, spune Scriptura (In. 1:18)…. Fiul, Cel Unul născut, Care este în sânul Tatălui, Acela ne-a spus”.

Adevărat grăiești și mărturia ta este adevărată, dar e împotriva sufletului tău. Căci dacă eu îți voi arăta pe Același Fiu al lui Dumnezeu, spunându-ți că acest lucru este cu putință, ce vei spune? Fiindcă spune: „Cel ce m-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”(In. 14:9). Aceasta a spus-o nu cu privire la vederea trupului Său, ci cu privire la descoperirea Dumnezeirii Lui.

Căci ne este cu putință a vedea pe Dumnezeu, pe cât stă în puterea omului, ascultă-L pe Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care zice iarăși: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. … negreșit, când va veni curăția, acesteia îi va urma și vederea.

(Fragment din sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice, Scrieri I, Editura Deisis)