Sf. Paisie Aghioritul: Minuni și descoperiri dumnezeiești

Viața ascetică și mistică

„Lucram din greu la strung toată ziua, iar seara mergeam la arhondaric şi ajutam până la 10-11 noaptea. Nu-mi rămânea timp nici pentru cele duhovniceşti. De aceea, atunci când mergeam la chilie, nu mă culcam, ci doar mă întindeam, punând picioarele pe ceva mai înalt pentru a se odihni puţin şi pentru a coborî sângele care se aduna în ele după multe ore de stat în picioare. Apoi stăteam în picioare într-un lighean cu apă rece ca să nu mă ia somnul şi mă rugam cu Doamne Iisuse. Dormeam o jumătate de oră sau o oră şi apoi mergeam la biserică pentru a citi Miezonoptica”.

„Când mi s-au golit de tot bateriile, povestea Stareţul, am trăit următorul lucru: într-o noapte, în timp ce mă rugam în picioare, am simţit ceva coborând de sus şi cuprinzându-mă cu totul. Simţeam veselie, iar ochii îmi deveniseră ca două izvoare, din care curgeau în continuu lacrimi. Vedeam şi trăiam în chip simţit harul. Faptul acesta mi-a dăruit atâta putere duhovnicească, încât m-a întărit şi susţinut timp de aproape zece ani, până când, la Sinai, am trăit şi altfel de stări, mai înalte”.

Vedenia minunată

„Mă rugam în chilie când, dintr-odată, am simţit că nu mă mai pot mişca deloc. Îmi era cu neputinţă să mă ridic. O putere nevăzută mă ţinea nemişcat. Am înţeles că ceva se întâmplă. Am rămas aşa ţintuit aproape 2 ore şi jumătate. Puteam să mă rog, să cuget, dar nu puteam să mă mişc deloc. În timp ce mă aflam în această stare am văzut ca la televizor într-o parte Katunakia, iar în cealaltă parte Mănăstirea Stomiu din Koniţa. Atunci eu mi-am întors cu dorire ochii spre Katunkia, dar un glas – era al Maicii Domnului – mi-a spus limpede:

• Nu vei merge la Katunakia, ci vei merge la Mănăstirea Stomiu.
• Maica Domnului, eu ţi-am cerut pustie şi tu mă trimiţi în lume? i-am spus eu”.

Minunea construirii chiliei

„Când turnam placa, povestea Stareţul, au venit să ajute 70 de persoane. La un moment dat, meseriaşii mi-au spus: Mai trebuie 20 de saci de ciment. Ce puteam să fac? Mă aflam într-o situaţie dificilă. Să lăsăm placa pe jumătate nu se putea, să aducem alt ciment era foarte greu, deoarece trebuiau să meargă 4 ore şi jumătate cu catârii, dar aceia erau la ţarini. Atunci am alergat în biserică. Am aprins o lumânare, am îngenuncheat şi am rugat-o pe Maica Domnului să ne ajute. Apoi am mers la muncitori şi le-am spus să continue lucrul, punând cantitatea normală de ciment. Când au terminat, le-au rămas 5 saci de ciment!”

Pustia Sinaiului și dragostea de Dumnezeu

„Mâncarea mea, spunea Stareţul, era ceai cu posmag pe care-l făceam singur. Făceam turte şi le uscam la soare. Uneori fierbeam şi orez pisat într-o cutie de conservă, care era şi ibric şi cratiţă şi farfurie şi pahar. Aveam şi un rând de haine de corp groase, pentru că noaptea se făcea foarte frig. Nu aveam nici felinar, nici lanternă, ci numai o brichetă ca să văd puţin prin întuneric. O dată am pus în pământ un răsad de roşii, dar după aceea m-a mustrat conştiinţa şi le-am smuls. Mi se părea nepotrivit ca sărmanii beduini să nu aibă roşii, iar eu care eram călugăr, să am, fie şi numai un fir. Ziua rosteam Rugăciunea şi făceam lucru de mână. Rugăciune şi lucru. Acesta era tipicul meu. Noaptea făceam câteva ore metanii fără să le număr. Nu citeam pravilă, ci o înlocuiam cu Doamne Iisuse”.

Testamentul duhovnicesc al Stareţului

Atunci când eu, renumitul Paisie, m-am cercetat pe sine-mi, am văzut că toate poruncile Domnului le-am călcat şi toate păcatele le-am făcut.

Nu are importanţă dacă unele le-am făcut într-o măsură mai mică, deoarece nu am deloc circumstanţe atenuante.

Căci multe faceri de bine am primit de la Domnul.

Rugaţi-vă să mă miluiască Hristos. Iertaţi-mă şi iertaţi să fie toţi cei ce cred că m-au mâhnit.

Vă mulţumesc mult şi iarăşi rugaţi-vă!