PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU DESPRE SINCRETISM ȘI PĂCATELE ÎMPOTRIVA FIRII

Dragul meu, este vorba despre viața noastră care a decăzut așa de puternic și înainte nu erau așa păcate, de toate nuanțele, nici măcar în dicționar nu exista terminologia aceasta mizeră care e acuma, de homo, lesbianism, nu se știa de unde vin toate lucrurile acestea.

Dar întrucât ortodoxia noastră este obiectivul numărul unu, este ținta numărul unu pentru detronarea sa din înălțimea în care se găsește, ne-au acaparat și pe noi. Foarte mult rău a venit în casele oamenilor prin televizor. Aici a pierdut autoritatea părintească. Copilul dacă stă la televizor împreună cu tata și cu mama, cu bunica, nu se mai poate dezmetici, nu mai are de ce să se sperie. „Copile, vino la ora asta acasă, nu mai bea, nu mai fuma, nu mai face rele, vino și te gospodorește aici în casa noastră!”, cum era scopul unui tânăr de altă dată. Nu mai ai cu cine vorbi acum. Era de nouăsprezece, douăzeci de ani, se profila în armată. „Măi, vreau să intru în rândul oamenilor, să intru în rândul lumii”. Ce însemna? Să facă armata, că nici fetele nu te acceptau altfel. Era considerat, precum un cuvânt care se spunea pe atunci: „un feteleu care nu are armată făcută” și nu merge după el o fată bună. Își termina armata, își făcea, în sfârșit, o gospodărioară și apoi trebuia să se însoare. Și mergea mai departe în viața normală, obișnuită: să fie și el de acum gospodar, să aibă copii și așa mai departe. Deci acesta era un lucru foarte interesant și frumos. În felul acesta prospera societatea, mergea în sfârșit din om în om, din gospodărie în gospodărie; mai era în sat un învățător bun care se ocupa de sat și de oameni.

Ei bine, acuma pe un tânăr îl întrebi la 27 de ani: „Măi, ce faci, nu te-ai însurat?”. „A, păi mai târziu. Acuma să mă însor?”. Da. Într-adevăr că nu a găsit pe cineva, dar nici nu caută sa iasă din această stare deloc. Se căsătorește la treizeci de ani, treizeci si cinci de ani. Ce viață, în sfârșit, mai duce omul acesta când el este epuizat cu prietena lui de la optsprezece ani? Ce copii mai ies, ce societate mai iese din treaba aceasta?

Nu mai este dacul de altădată, nu mai este românul, nu mai este creștinul. Aceasta este și roada sincretismului de azi. Iată unde ne aduce acest sincretism: în dezastru social, moral și politic.

(Fragment din Revista Atitudini Nr. 81, în curs de apariție)