P. EFREM VATOPEDINUL DESPRE HARISMELE P. IOAN GUȚU

 

În contextul vizitei preacuvioșiei voastre în Mitropolia Moldovei, prilej de mare bucurie, întrucât ați adus și o parte din moaștele Cuviosului părinte Dionisie de la Colciu, vă mulțumim și noi că ați acceptat să ne oferiți câteva răspunsuri la întrebări și sfaturi pentru folosul multor monahi și credincioși.

Având în vedere că astăzi se împlinesc 26 de ani de la mutarea la Domnul a părintelui Ioan Guțu și socotim că însuși părintele a mijlocit pentru această întâlnire, am dori să începem prin a vă ruga să ne creionați în câteva cuvinte, chipul duhovnicesc al acestui mare ascet, basarabean de origine, care s-a nevoit la Chilia „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, Colciu, chilie aflată în grija duhovnicească și administrativă a mănăstirii Vatoped, pe care o păstoriți.

Da, Papa[1] Ianis, cum îi spunem noi, era un om foarte smerit, un mare ascet și iubitor de sărăcie. Viețuia într-o sărăcie desăvârșită aflată la limita celor strict necesare pentru existență. Am fost de câteva ori în chilia lui și am văzut că nu avea mai nimic. Când l-am cunoscut se nevoia de unul singur la chilia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, Colciu, deja de foarte mulți ani. Aproape patru decenii a fost singurul viețuitor al chiliei. La scurt timp după ce l-am cunoscut, i-a venit un ascultător, care i-a creat multe greutăți părintelui Ioan, dar căruia i-a răspuns cu multă răbdare. Ceea ce m-a impresionat pe mine în mod deosebit, au fost simplitatea și smerenia cu care părintele Ioan s-a făcut ascultător desăvârșit în fața unui începător. Deși, acest tânăr ascultător se purta de multe ori cu obrăznicie, părintele Ioan întotdeauna răspundea cu multă înțelepciune și așezare duhovnicească.

Odată a venit la mănăstirea noastră un episcop grec și pentru că auzise de Papa Ianis, dorea mult să-l vadă și l-am trimis împreună cu un monah de la noi la părintele, ca să vorbească. Eh bine, când au ajuns, înainte ca acesta să spună ceva, părintele Ioan i-a vorbit primul. A spus lucruri concrete din viața Preasfințitului și l-a atenționat cu multă exactitate asupra unor persoane și situații de care trebuia să aibă grijă. Conversația, din câte mi-a povestit mai apoi episcopul, a fost învăluită de darul înainte-vederii și vlădica s-a folosit mult. Mi-a povestit recent și părintele Dionisie, actualul egumen al chiliei alăturate (Sf. Gheorghe), urmașul lui Papa Dionisie, multe întâmplări minunate legate de părintele Ioan în care se vădea în mod limpede darul înainte-vederii al acestuia. Se pare că părintele a spus multor monahi și închinători, cu mult timp înainte, lucruri ce urmau să se întâmple. Prin urmare, am putea să spunem că aceste daruri le dobândise pentru viața lui virtuoasă și plină de nevoință.

Atunci când se întâmpla să vină la mănăstire ca să ceară ceva pentru nevoile vieții, se purta cu foarte multă smerenie. Era un om despre care înțelegeai cu ușurință că-L iubește mult pe Dumnezeu. Ca sfătuitor duhovnicesc, îl avea pe Papa Dionisie. Erau apropiați și nedespărțiți ca frații gemeni. Pentru orice nevoie duhovnicească sau practică, Papa Ianis mergea la Papa Dionisie. Îi plăcea mult să se supună. Nu făcea nimic fără sfat. Pe toate le făcea în duhul ascultării. În ultima parte a vieții, părintele Ioan era foarte bolnav. Avea probleme grele de sănătate, care necesitau o îngrijire medicală deosebită, dar el refuza cu desăvârșire să fie îngrijit tocmai pentru ași spori suferința pentru Dumnezeu, pe care Îl iubea. Ajunsese aproape paralizat. Se mișca foarte greu, era încovoiat de spate și cu o șchiopătare vizibilă. Nu mai putea să slujească ca preot, dar cu toate astea era nelipsit de la slujbele ce se făceau la Chilia alăturată, la „Sf. Gheorghe”. Să avem rugăciunile lui!

[1] „Papa” este o formă populară, o prescurtare pe care o folosesc grecii pentru a se adresa preotului laic sau monah.

(Fragment dintr-un interviu acordat pentru Revista Atitudini Nr. 78)

 

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura