CINE (ȘI DE CE) VREA DEMOLAREA LUI MIRCEA VULCĂNESCU? DE SERGIU OPREA

Din păcate am aflat că Liceul tehnologic „Mircea Vulcănescu”, din București, și-a schimbat denumirea, la presiunile politice. Oare Statul român a ajuns în incapacitatea de a-și apăra valorile naționale?

Pe 28 decembrie 2022, a avut loc o tentativă mârșavă de eliminare din conștiința națională a românilor, a unui scriitor, filosof, sociolog, om politic și, cel mai important, martir ortodox în temnițele comuniste – Mircea Vulcănescu. Așadar: „Cine și de ce vrea ștergerea acestui mare român din memoria noastră colectivă?

Atacul împotriva lui Vulcănescu a început de mai mult timp, dar cel din prezent împotriva bustului său din Piața Sfântul Ștefan a început pe 24 octombrie 2022, când Prefectul Municipiului București, Toni Greblă, i-a adresat o comunicare primarului Sectorului 2, Radu-Nicolae Mihaiu. În această comunicare, este invocată OUG 31/2002, privind interzicerea organizațiilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, în cadrul căreia prefectul cu nume de unealtă crede că Mircea Vulcănescu s-ar încadra, chiar dacă Vulcănescu nu a fost nici fascist, nici nu a făcut parte din Mișcarea Legionară, nici nu a fost rasist sau xenofob, iar despre un genocid împotriva umanității sau crime de război nici nu se poate pune problema, Vulcănescu fiind secretar de stat în Ministerul Finanțelor. Prin această comunicare i se cerea primarului să-i spună prefectului dacă „s-au luat măsurile necesare în vederea îndepărtării bustului Mircea Vulcănescu”, în caz contrar să precizeze ce măsuri va lua în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin prin actul normativ în materie. De fapt și de drept, nu îi revine nicio obligație deoarece Mircea Vulcănescu nu se poate încadra în infama Ordonanță de Urgență 31/2002. Totuși această comunicare a fost începutul asaltului, continuarea fiind reprezentată de un proiect de hotărâre al Consiliului Local al Sectorului 2.

Proiectul de hotărâre, înregistrat cu nr. 4852/07.12.2022, care ar fi trebuit să ducă la demolarea bustului a fost înaintat de către Feroiu Dumitru-Silviu, consilier local din partea PNL al Sectorului 2 București. Din declarația sa de avere din iunie 2022, reiese că liberalul este un om destul de „ocupat”, fiind în același timp programator IT la firma MIO IT Solution SRL și consilier local la Sectorul 2 al Capitalei. Salariul său de programator este de 144.000 de lei anual, deci cu siguranță nu lucrează part-time. Totuși, programul său epuizant de muncă de la firma IT și de la Consiliul Local al Sectorului 2 îi lasă destul timp și pentru alte metode de a obține bani. Conform aceleiași declarații, în ultimul an a obținut 20.000 de lei prin pariuri sportive.

Nu este totuși exclusă ipoteza conform căreia tânărul consilier să fi înaintat hotărârea la presiunea colegului său din PNL, deputatul Alexandru Muraru, fiind șeful PNL Iași și Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei. Deputatul cu un doctorat, două masterate și două licențe și-a făcut o carieră din studiul holocaustului, ținând nenumărate conferințe, scriind articole și cărți pe tema aceasta, după cum reiese din CV-ul său disponibil pe site-ul Guvernului României. Vizitele sale în Statele Unite, unde fratele său este ambasador, costă ciudat de mult: 17.000 de euro – desigur, decontați din bugetul Statului – pentru 3 săptămâni de ședere acolo, în contextul în care alți deputați cheltuiesc sume aproape de 10 ori mai mici pentru deplasările lor în străinătate. Parlamentarii sunt obligați să depună informări asupra plecărilor în afara țării, dar Muraru nu a efectuat nicio astfel de informare. Întrebat de o agenție de știri din Iași de ce nu există aceste informări, deputatul le-a spus să verifice pozele sale din călătorii postate pe conturile lui de pe rețelele sociale. De asemenea, lui Alexandru Muraru i se acordă din bugetul Statului burse pentru a studia la Institutul Holocaustului din New York și altă bursă pentru a studia la Colegiul New Europe pentru științe umaniste. Nu e greu de realizat că deputatul PNL este aliniat ideologic cu Institutul Elie Wiesel, institut care, printre altele, a încercat din răsputeri să distrugă tot ce este legat de numele și de memoria lui Mircea Vulcănescu.

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România – Elie Wiesel este un institut evreiesc finanțat din banii publici – adică ai noștri – și are o influență interesant de puternică asupra tuturor celorlalte instituții de Stat (de la învățământ până la Guvern sau Președinție) și nu numai. Nu avem nimic cu victimele antisemitismului, ci cu cei ce azi, în numele lor, își arogă niște drepturi nepermise. O dovadă incontestabilă a vastei influențe a acestui institut este contribuția lui decisivă în redactarea OUG 31/2002 și a completării acesteia, anume legea 217/2015, acte normative prin care se condamnă ideologii precum fascismul și legionarismul, dar nu se condamnă ideologia care, de departe, a făcut cel mai mult rău țării și neamului nostru: comunismul. Prin aceste legi, institutul a reușit să determine Statul Român să arunce la lada de gunoi a istoriei, persoane importante din istoria României din secolul al XX-lea, precum Nicolae Paulescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Mircea Vulcănescu, fiind etichetați fasciști, legionari, rasiști, xenofobi sau antisemiți. Au fost nenumărate cazuri în care s-au schimbat numele unor străzi, s-au dat jos busturi și s-au redenumit instituții, clădiri sau săli din cauza presiunilor Elie Wiesel.

Institutul a încercat de mai multe ori să-l atace pe Mircea Vulcănescu. Motivele sunt aberante: institutul invocă procesele Tribunalului „Poporului” care l-a condamnat pe Vulcănescu la 8 ani de închisoare, tribunal creat de comuniști pentru a elimina oponenții lor politici, miniștrii și parlamentarii care au ocupat funcții înainte de 23 august. Tribunalul „Poporului” a susținut că acuzatul Mircea Vulcănescu a continuat să rămână în Guvern și după data declarării războiului contra Uniunii Sovietice și să conlucreze cu acesta până la 23 august 1944, solidarizându-se cu Guvernul Antonescu. Cu alte cuvinte, „vina” lui este că a făcut parte din Guvernul care a declarat război bolșevismului. Toți miniștrii, secretarii și subsecretarii din acel guvern au fost condamnați fiindcă s-au solidarizat cu Antonescu. În țări unde au avut loc procese corecte, precum Franța, doar prim-ministrul care s-a solidarizat cu Puterile Axei a fost condamnat, nu întregul său guvern. Vulcănescu a mai fost condamnat și pentru „dezastrul țării” din domeniul în care lucra el – economia. Evident, aceasta era altă minciună comunistă. Băncile apărării, ca şi pupitrele magistraţilor, erau pline de zeci de dosare prin care Mircea Vulcănescu a dovedit nu numai că economia României nu a fost deficitară în raporturile cu Reichul, ci dimpotrivă, prospera. În mod ironic, în timpul arestului a fost contactat de comuniştii care îi pregăteau condamnarea ca să îi ajute cu expertiza sa în negocierile economice pe care aceştia le duceau la Paris, unde aveau loc tratativele de pace de după război. Deci, Mircea Vulcănescu este condamnat atât de comuniștii din anii ’40, cât și de comuniștii de azi din diverse institute, care uită de legea 221/2009, al cărei prim aliniat declară ca fiind condamnări politice orice condamnare între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989. Amintim încercările institutului de a demola bustul lui Mircea Vulcănescu în 2014 și de a schimba numele liceului economic în 2017.

Revenind în prezent, în ciuda presiunilor enorme din partea Institutului Elie Wiesel, ședința din 28 decembrie a avut un deznodământ fericit: din 26 de consilieri, 9 au votat pentru, 12 s-au abținut, iar 2 au găsit curajul de a vota împotrivă – Magda Catone (PNL) și Calotă Emilian (PSD). Lista celor ce au votat în favoarea demolării bustului este următoarea – de la USR: Andrei Panaitescu, Pellegrini Marius, Badea Anda, Croitoru Angel, Radu Nedelcuț și Alexandra Chirilă; iar din partea PNL: Feroiu Silviu (inițiatorul proiectului de hotărâre), Dinu Alexandru și Claudiu Săftoiu (fost director SIE și consilier al Președintelui Băsescu). Și de această dată, românii au dovedit că îl iubesc pe Mircea Vulcănescu și că nu îl vor uita prin proteste, petiții și intervenții în ședința cu pricina.

Privind aceste fapte, putem fi siguri că acesta nu a fost ultimul atac asupra memoriei lui Vulcănescu. Fie că au dorit să demoleze chiar acum acel bust sau că doar au testat reacția opiniei publice, care, din fericire, nu a uitat de martirul Vulcănescu – cert este că nu se vor opri din încercările lor vicioase de a ataca nu doar o simplă statuie sau numele unui liceu, ci memoria noastră colectivă și ființa noastră națională. Așa că, de câte ori vor mai încerca ei să șteargă cu buretele istoria noastră, numele marilor români sau identitatea noastră, noi suntem datori să stăm fermi pe poziții și să ne apărăm țara, neamul și credința.

(Articol publicat în Revista ATITUDINI NR. 78)