Sf. Evmenie despre Sf. Nichifor cel Lepros, Părintele său duhovnicesc

 

Între părintele Evmenie și Sf. Nichifor se va înfiripa o legătură duhovnicească puternică care va birui atât greutățile vieții, cât și hotarele morții. Tânărul ucenic care se va vindeca de boala leprei, îl va sluji cu multă dăruire pe Sf. Nichifor până la mutarea acestuia în locașurile cerești, primind în chip vădit încredințarea sfințeniei părintelui său duhovnicesc pe care acesta o dobândise prin atâta suferință: „Într-o seară, după ce l-a pregătit pe părintele Nichifor pentru culcare, părintele Evmenie s-a dus și el în chilia sa, ca să se odihnească, dar nu l-a luat somnul. Simțea o mare neliniște, se gândea că poate nu făcuse ceva cum trebuie, poate nu a închis cum trebuie portița la soba din chilia părintelui său, Nichifor. Acestea și altele treceau prin mintea lui și îl nelinișteau. S-a ridicat, deci și s-a îndreptat spre chilia bătrânului. Ca să nu-l deranjeze, în cazul în care părintele adormise, s-a gândit să deschidă ușa cu grijă, să nu spună nici măcar «Pentru rugăciunile...» sau să aștepte răspunsul «Amin», după cum fac monahii. A deschis încet, încet ușa și ce să vadă? Îl vedea pe Părintele Nichifor rugându-se cu mâinile ridicate spre cer și ridicat de la pământ mai mult de un metru. Chipul lui strălucea ca soarele. Îndată ce a conștientizat această vedere cutremurătoare, a închis cu grijă ușa și a alergat la chilia sa. Acolo a căzut cu fața la pământ și a început să plângă în hohote, poate l-a supărat pe părintele lui că nu a bătut la ușă și l-a surprins în această stare minunată. Plângea, însă și de bucurie pentru că a văzut cu ochii lui cât de mare și virtuos era părintele său duhovnicesc, părintele Nichifor. Dimineața când s-a dus, ca de obicei, să-l îngrijească, i-a făcut metanie mare și a cerut să-l ierte pentru îndrăzneala sa. Acela, cu un surâs ușor, l-a iertat îndată și i-a spus să nu descopere nimănui ceea ce a văzut cât timp va fi în viață”.

Pentru părintele Evmenie, chiar și după adormire, Sf. Nichifor va rămâne ocrotitorul vieții sale și ajutătorul lui în mâhniri și în necazuri. „Odată, când eram foarte mâhnit, am văzut cum s-a deschis ușa și a intrat părintele Nichifor. A stat în fața mea și mi-a spus: «Hai, binecuvântatule, nu te necăji și nu plânge!» și a început să mă mângâie pe cap. Cu cât continua să mă mângâie, cu atât simțeam mai intens ca o adiere care devenea tot mai puternică. Era adierea Duhului Sfânt care s-a întețit până m-am umplut cu totul de ea, inspirând mireasma care ieșea din mâna ce mă mângâia. Iar mâhnirea toată a dispărut”. Altă dată, încercat de dureri trupești mari, chiar de ziua adormirii Sfântului Nichifor, părintele Evmenie a fost cercetat și întărit duhovnicește de către părintele său, după cum i-a mărturisit unei credincioase: „Astăzi se sărbătorește Sfântul Nichifor și a venit să mă vadă și mi-a spus că mă iubește mult. A venit să mă mângâie în durerile mele”. În semn de recunoștință și de prețuire pentru povățuitorul său duhovnicesc, părintele Evmenie îi va alcătui un Cuvânt de laudă foarte mișcător și plin de har pe care îl obișnuia să-l citească an de an în ziua de 4 ianuarie, făcând pomenire Cuviosului Nichifor și oferind tuturor plăcinte și dulciuri.

Însă, cel mai mare ajutor primit din partea Sfântului Nichifor, de către părintele Evmenie a fost într-un moment de cumpănă al vieții sale când, vrând să scape de puzderia țânțarilor și insectelor din chilia lui, a golit în încăpere un tub întreg de otravă, după care a închis toate ușile și geamurile. În cartea sa dedicată Sfântului Evmenie, părintele Simon precizează: „Nu s-ar fi trezit niciodată, însă, dacă nu s-ar fi arătat părintele Nichifor, care l-a luat de mână și l-a scos afară din chilie. Înainte ca părintele Evmenie să-și dea seama ce s-a întâmplat de fapt, Cuviosul i-a spus: «Copilul meu, nu intra în chilia ta înainte să deschizi ușa și geamul ca să se aerisească bine!». Îndată s-a făcut nevăzut. După mult timp apoi, părintele Evmenie și-a venit în fire și a înțeles minunea care s-a întâmplat și a mulțumit din toată inima preaiubitului său părinte, care îl salvase de la o moarte sigură”.

(Preluat din Revista Atitudini, Nr. 75)

 

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura