Sf. Roman Melodul : Imnul Condac la Denia Canonului cel Mare

În a cincea săptămână de Post Condac de pocăință când se cântă Canonul cel Mare purtând acrostihul A smeritului Roman Laudă

Proimion

Suflete al meu, suflete al meu trezește-te, pentru ce dormi?

Sfârșitul este aproape și te vei tulbura

Priveghează, dar, ca să te cruțe Hristos Dumnezeu

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

1.Spitalul lui Hristos văzându-l deschis

și sănătate din acesta izvorând lui Adam,

diavolul pătimi și se răni

și, ca unul care se primejduia, se tânguia

și prietenilor săi striga:

Ce voi face Fiului Mariei?

Mă ucide pe mine Betleemitul

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

2

Lumea întreagă s-a umplut de tămăduiri

Și eu pe dinlăuntru mă chinuiesc, mai cu seamă auzind

că în dar se tămăduiesc .

Unul lepra a lepădat

altuia și pupilele ochilor i le-a dat

Altul, luându-și patul pe umere

dănțuiește strigând: M-a ridicat pe mine

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

3

Acum dar voi prieteni ai fierbințelii și vrăjmași ai liniștii

Ce mă sfătuiți să fac Unuia ca Acesta?

Dați un gând minții mele

Căci eu sunt zăpăcit, pierdut

nimic nu-mi vine-n minte, căci nu am putere

rănitu-s-a , înnegritu-mi-s-a cugetul

căci dintr-odată m-a uimit

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

4

Unele ca aceste grăindu-le atunci către ai lui înșelătorul

îndat-aude de la ei: „Veliar, nu te teme,

îndrăznește, întărește-ți cugetul,

de ostenelile dintâi îți amintește,

Cele din Rai le reînnoiește,

de cele-ale lui Cain iarăși, de te vei lipi,

Ca Abel va pieri prin vicleșug

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

5

Sunt încă în lume aceia din sămânța ucigașului

preoți și cărturari, Iuda și Caiafa,

pentru ce dar te împuținezi ca unul fără apărare

Irod, prietenul tău înflăcărat

Pilat și mai mult te slujește

Așadar, pe vechii tăi miniștri aflându-i

Nu plânge, strigând: m-a nimicit

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

6

Toată lumea e plină de multele tale fapte

din neam în neam se spune puterea ta.

Cum atunci pe tine te nefericești?

Cei potopiți de ape

și cei aprinși de foc pe tine te cunosc [1].

Cum toți au gustat din lucrările tale

la fel și Acesta se va bucura de ele

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

7

Îndată auzind acestea diavolul pricepu

și bucurându-se, a zis celor ai lui: Bucuratu-m-am, o, prieteni,

că mă sprijiniți întru cele ale mele,

pentru aceea cu îndrăznire mă voi duce

și mă voi întâlni la sfat cu iudeii,

ca pe aceia să-i atârn la ale mele

să-i învăț să strige: „Să fie răstignit”

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

8

Iată că văd sinedriul iudeilor

foarte absorbit să discute în sine

Pare-se că vor ceea ce și eu socot.

Apropiindu-mă deci, le voi spune: Îmbărbătați-vă,

că sfatului meu ați luat-o înainte.

Fiindcă sunteți mai plini de râvnă,

ce spuneți acum, ca să pătimească

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

9

Noaptea nopții vestește întunecată știință

Lui satana iudeii și-arată planurile lor

zicând: „leapădă-ți grija

cele ce aveai de plinit, noi deja le-am săvârșit

de nimic nu te-ngriji, fii fără grijă

trădat a fost și lepădat Iisus

legat, este dat lui Pilat

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

10

Iudei, nu am venit să iau aminte la niște trândavi

mi-e cunoscută bine râvna voastră cu privire la acestea

Mi-aduc aminte bine de faptele voastre dintâi

cum mană mâncând, v-ați lepădat

și lapte bând, cum ați trădat.

Voi, care ați preferat lui Dumnezeu, vițelul

Ce voiți acum, ca să pătimească

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

11

Despre voi, eu înaintea oștirii mele vă iau apărarea

că ai noștri sunteți din tot cugetul

numai cu gura mă urâți

iar eu de-asemenea purtare mă bucur

căci pe mulți dintre oameni i-ați răpit prin aceasta

pentru ca eu să fiu urât numai prin cuvinte,

dar El cu faptele mă urăște

Cel ce pretutindenea este și toate le plinește.

12

Spusele legii lui Moise văd că le țineți la literă

dar nu le strângeți pe acestea înlăuntrul cugetului

cu limba, iar nu în cuget purtați-vă împrejur

luați în mână Scripturile

dar de cugetul lor nicidecum nu v-atingeți

citind, dar necunoscând Scripturile

Să vă cheme și să vă conducă pe voi

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

13

Cum îi întărea pe aceștia fără de lege prin aceste cuvinte Amăgitorul

Și cum a pus temelia lor pe nisip,

a alergat să scoale și moartea

de care apropiindu-se, zise: „Ridică-te

și de cele ce-ți vestesc bucură-te

trădat și lepădat este Iisus

legat, este dat lui Pilat

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

14

Cu multă plăcere îmi spui mie aceasta o, diavole,

Dar eu numai ce te-am văzut, m-am și umplut de chin

cu frică gândind la cele ce urmează.

Căci Cel ce tăcu la judecată

poate la-nmormântare să mă reducă la tăcere.

Dacă lui Pilat nu i-a grăit nici un cuvânt,

Grăbește, ca să cutremure cele din adânc

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

15

Auzind acestea demonul s-a umflat de râs

Și privind la moartea-nfricoșată răspunse:

Te știu pe tine nenorocită și că deja te-ai pierdut cu firea

de la povestea cu Lazăr

și cu toți ceilalți care ți-au fost răpiți

că tremuri și la numele de Iisus

și că te are pe tine ca pe o roabă fără de folos

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

16

Acum batjocorindu-mă îmi spui ceea ce spui, o, diavole,

dar eu pe tine te știu încă mai mult înspăimântat și tremur

căci te știu tremurând și îngrozindu-te.

Au nu te-a izgonit din morminte?

Și dintr-a Canaaneencei fiică nu te-a alungat?

Și dup-acestea de cel surd și mut

nu te-a făcut străin

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește?

17

De cele ce grăiești nu sunt neștiutor, știu că, mai presus de înțelegere,

Hristos e neînfrânt în firea biruită

Totuși din luptă nu mă opresc

Căci deja am deschis lupta în arenă

Dacă fug, voi fi rușinat.

Să se-ntărească iudeii la cerbice

Pe care nici odinioară, nici acum n-a frânt-o

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

18

Mă duc acum la aceia care pe toate le-ndrăznesc

și purtând drept platoșă învârtoșarea lor

voi înfrunta pe Cel din Betleem

Pururea Betleem îmi stă-mpotrivă

odrasla lui pururea mă vatămă

Căci de acolo David și Cel din David

a fugit și m-a făcut fugar

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

19

Când cel amarnic a plecat spre cei mai răi ca el

A ridicat glas mare moartea și a zis:

Vezi-mi ce faci, cel plin de vicleșuguri,

la mine, moartea, ia aminte!

căci nu-s părtașă îndrăznelii ,

dacă îmi face semn, mă voi apropia de cruce

iar de nu vrea, nu va muri

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

20

Văzând acestea diavolul, frica morții,

apropiindu-se de iudei, află ceea ce căuta

căci l-au luat pe el și îi slujeau

strigând: „vino și vezi

pe Cel ce pe tine și lumea întreagă a tulburat.

Cu ocări, cu biciuiri multe

ca o trâmbiță pe lemn zace

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește

21

Altă veste află, mai mult vei avea a râde

unul dintre tâlhari dintre cei cu El pe drept răstigniți

strigă Lui: „Pomenește-mă Doamne!”

Auzind acestea, diavolul a tresărit

și plecând capul a strigat:

„Dacă pe cruce hirotonește ucenici

în mormânt va face învățători”

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

22

Așadar cu nimic nu S-a vătămat Iisus prin Patimă

Ci mie însumi mi-am înmulțit plânsul,

Moarte, bine ai făcut că nu m-ai încuviințat

Dar și mai bine-ai face dacă m-ai cruța

și m-ai lua jos și m-ai învăța

căci nu pot suferi rușinea multă

ce mie mi-a adus-o de la lemn

Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește.

23

Mântuitorul tuturor oamenilor sau mai degrabă al celor credincioși

că de voie ai fost răstignit și cu îngăduința Ta ai fost omorât

o zic cei fără de lege fără să vrea,

Căci zdrobind tâlharilor fluierele picioarelor,

pe ale Tale nu le-au zdrobit, ca să afle

că nu ai fost între cei morți fără de voie

ci de voie ți-ai dat duhul pe cruce

Cel ce pretutindenea ești și pe toate le plinești.

[1] Aluzie la cei ce au pierit în potop și în Sodoma.