DIN MINUNILE SFÂNTULUI NICHIFOR LEPROSUL

ARĂTĂRI MINUNATE ALE SF. NICHIFOR

Părintele Evmenie a povestit că într-o seară, după mulți ani de la adormirea părintelui Nichifor, pentru că avea mulți țânțari și alte insecte în chilie, s-a gândit că ar fi bine să închidă ușile și fereastra și să golească înăuntru o sticlă întreagă de insecticid puternic ca să le omoare. Apoi s-a întins să doarmă. Nu s-ar mai fi trezit niciodată dacă nu i s-ar fi arătat părintele Nichifor care l-a trezit, l-a luat de mână și l-a scos din chilie. Înainte ca părintele Evmenie să-și dea seama ce se petrecuse, acela i-a spus: „Copilul meu, să nu intri în chilie dacă mai întâi nu deschizi ușile și fereastra ca să se aerisească bine”. Îndată după aceea a dispărut. Când, după un oarecare timp, părintele Evmenie și-a revenit și a înțeles minunea, i-a mulțumit din toată inima părintelui său drag că îl scăpase de la moarte sigură[1].

Teodor Giannakis a povestit următoarea întâmplare minunată: „Aveam odată un proces important. Fusesem implicat într-o situație nefericită și m-au chemat la tribunal să plătesc o sumă uriașă, de zeci de milioane de drahme. Deși în primă instanță am fost condamnat, când procesul a ajuns la Curtea de Apel la 10 mai, i-am cerut părintelui Evmenie care avea moaștele părintelui Nichifor să îmi dea o părticică. I-am spus: „Eu, părinte, l-am îngrijit pe cuviosul Nichifor, l-am spălat, l-am îmbrăcat, i-am gătit, i-am curățat urechile, iar acum, când am atâta nevoie, vreau să-mi ajute”. Mi-a dat două părticele pe care le-am luat cu mine la tribunal. Înainte de a începe procesul, l-am rugat în taină pe părintele Nichifor să mă ajute în acel moment greu. Și – o minune! – procurorul a dispus ridicarea acuzației și am fost declarat nevinovat. Îi mulțumesc din adâncul inimii părintelui meu că și de această dată mi-a ajutat ca și atunci când trăia, deși au trecut atât de mulți ani de la adormirea sa”.

Cu puțin timp în urmă, am avut o adâncă dorință de a mă nevoi cu rugăciunea lui Iisus. Am înțeles, însă, că fără un povățuitor, nu puteam înainta sau înaintam greșit. Prima variantă era rea, iar a doua și mai rea. Am început deci să caut povățuitor. Citind că Sf. Nichifor era un adânc cunoscător al rugăciunii, mi-a rămas gândul la aceasta ca și când aș fi așteptat un sfat de la el. Într-o dimineață, înainte de a se lumina de ziuă, pe la ora cinci, cum eram culcat pe partea dreaptă, l-am simțit și l-am văzut cu ochii minții lângă mine pe Cuviosul Nichifor care m-a apucat întâi de o mână, iar apoi și de cealaltă și m-a ridicat. Ședeam acum pe marginea patului, cu picioarele pe podea. Așa m-a lăsat și a dispărut. Mă simțeam odihnit și vesel ca o pasăre. Am înțeles că mă îndemna să mă trezesc dimineața devreme și în această poziție să spun rugăciunea. Așa am și făcut pentru ceva vreme (Iorgu Katsos, profesor de economie).

Domnul Fanurie din Peristeri își dorea să meargă în Sf. Munte, dar nu i se dădea concediu de la serviciu. Deoarece citise de curând cartea despre Cuviosul Nichifor, l-a rugat o zi întreagă să îl ajute în această problemă. Noaptea l-a visat întocmai cum este zugrăvit în icoană că îi zicea: „Nu te necăji, copilul meu, te voi ajuta!”. A doua zi la serviciu l-au înștiințat că îi vor da zece zile de concediu, cu toate că înainte îl refuzaseră cu vehemență. Domnul Fanurie a mers pentru o săptămână în Sf. Munte, iar când s-a întors, i-a telefonat părintelui Simon și plângând i-a mărturisit ce a făcut Cuviosul Nichifor pentru el, nevrednicul și păcătosul (8 februarie 2005).

În luna iulie a anului 2006, am mers cu câțiva prieteni la Roma ca să vizităm catacombele și alte obiective. La întoarcere ne-am trezit în fața unei probleme foarte mari. Deși am ajuns din timp la aeroport și am intrat în rând ca să ne fie verificate biletele și bagajele, cei de la compania aeriană ne-au spus că avionul spre Atena era plin și că nu se putea să zburăm cu el, atât noi cât și alte 10-15 persoane. Era ceva neprevăzut, iar eu aveam a doua zi rezervare pe o insulă. Nu știam ce să facem, am strigat la ei, i-am rugat să rezolve problema. Eu le-am spus chiar că sunt polițist și că trebuia să plec pentru că aveam bilet rezervat pentru a doua zi, dar în zadar. Cineva din grupul nostru avea o iconiță a Sfântului Nichifor Leprosul și l-am rugat fierbinte să ne ajute în acel moment dificil.

Îndată după aceasta, un manager al companiei care la început fusese îndărătnic, și-a schimbat complet atitudinea. A venit la noi, ne-a luat biletele, a mers în birourile companiei și după un timp îndelungat, a trimis o angajată care ne-a luat și ne-a dus spre zona de plecări. Acolo se crease panică, deoarece vreo patruzeci de persoane venite de la Paris trebuiau să se îmbarce în același avion. Atunci a venit responsabilul companiei noastre, ne-a luat și conducându-ne la ușa avionului, le-a spus angajaților care făceau ultimul control: „Sunt oamenii mei și vor lua acest zbor”. În acest fel am decolat din Roma și când ne-am dat seama în avion, de grabnica mijlocire a Sfântului, i-am mulțumit din adâncul inimii (Kokkalis Asterios, teolog).

Vă voi povesti ceva ce s-a petrecut în familia mea. Vara trecută, fiul meu Anastasie a suferit un accident grav. Pe când făcea scufundări în mare s-a lovit la cap sub apă, și-a fisurat coloana cervicală și a rămas cu totul paralizat. L-am dus de urgență la spital, însă operația pe care i-au făcut-o doctorii n-a reușit. Neplăcutele vești au ajuns îndată la rudele, prietenii și clienții mei. Mergeam zilnic la spital. Într-o zi, mi-a telefonat o clientă, doamna Maria și mi-a spus: „Vreau să îl vizitez pe Anastasie și să îi aduc și sfintele moaște ale Cuviosului Nichifor Leprosul”. Am așteptat cu bucurie momentul vizitei ei căci o prețuiesc foarte mult. Când am intrat în camera lui Anastasie, doamna Maria l-a salutat și au vorbit despre accident. După câteva minute i-am spus că doamna Maria a adus și sfintele moaște ca să se închine și să îl roage pe sfânt să-l tămăduiască.

Când le-am apropiat de capul fiului meu ca să le sărute, s-a simțit o plăcută mireasmă. Cumnata mea, care stătea lângă mine în colțul camerei, m-a privit uimită în ochi, întrebându-mă: „Ai simțit vreo mireasmă?”. I-am răspuns că nu, iar ea m-a privit cu nedumerire. După ce s-a închinat Anastasie, ne-am închinat și noi. Doamna Maria ne-a spus că ne lasă sfintele moaște timp de trei zile. Le-am așezat la căpătâiul lui Tase și am ieșit, căci era epuizat și voia să doarmă. Eu intram des în cameră ca să văd ce face.

Într-una din zile, fiul meu a deschis ochii și m-a întrebat: „Tată, cine este acest părinte care îmi masează picioarele?”. Mirat, i-am răspuns: „Nu e nimeni. Dormi!”. Însă, el mi-a zis iarăși: „Uite, acolo este. Nu-l vezi?”, arătând spre picioarele lui. Apoi a adăugat: „Ah, a plecat”. M-au trecut fiori la auzul acestor cuvinte. Aceasta se petrecea în vara anului 2009, la începutul lunii iulie.

Faptul l-a confirmat și sora mea, care de câte ori citea Paraclisul Sfântului Nichifor pentru însănătoșirea lui Tase, simțea o puternică mireasmă izvorând din sfintele sale moaște.

Cu ajutorul Sfântului Nichifor, Tase al nostru s-a făcut bine, iar acum se află în Germania pentru fizioterapie. Întotdeauna voi mulțumi din inimă și voi da slavă Sfântului pentru marele bine pe care l-a făcut fiului meu (Arhimede Teodorodis).

Cândva, maica Evsevia, care se îndeletnicește cu zugrăvirea icoanelor, și-a fracturat radiusul mâinii drepte chiar atunci când am primit comanda să pictăm catapeteasma Bisericii Sf. Partenie din Lampsakos. Într-o seară din perioada în care a trebuit să stea cu mâna în ghips, a ascultat la postul de radio al Bisericii Pireului viața și minunile Sfântului Nichifor, după care cu zdrobire de inimă l-a rugat să o tămăduiască, făgăduindu-i că îi va picta icoana. În aceeași clipă și-a putut mișca degetele de la mână fără să simtă vreo durere. Apoi, cum a scos ghipsul, mâna i s-a tămăduit întru totul după numai două ședințe de fizioterapie și a început să picteze catapeteasma. Îndată după aceea și-a ținut și făgăduiala (monahia Agni, igumena mănăstirii Născătoarea de Dumnezeu, Eleusa).

[1] Fragmente selectate din Sf. Nichifor Leprosul, făcătorul de minuni de Simon Monahul, Ed. Iona, București, 2017, pp. 54, 55, 69, 73, 75, 86, 88-89.