Ioan Vlăducă: Predică la Sfânta Cruce

În crucea noastră este o parte din crucea aproapelui.

Domnul nostru Iisus Hristos ne spune astăzi: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie”(Mc. 8, 34). Spune oricine voieşte, fiindcă Dumnezeu nu-i sileşte pe oameni, ci îi învaţă spre bine şi îi îndeamnă spre bine. Dumnezeu i-a creat pe oameni, înzestrându-i cu libertate, cu liberă alegere, şi El Însuşi le respectă libertatea cu care i-a înzestrat. Prin aceasta, Dumnezeu a creat spaţiu de existenţă pentru iubire, fiindcă nu poate exista iubire fără libertate. Părinţii nu-i ţin pe copii legaţi cu funia de casă, ci copiii rămân în casa părintească, de bunăvoie, din dragoste faţă de părinţi.

Domnul spune: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine. Ce înseamnă să ne lepădăm de noi înşine? Înseamnă să ne lepădăm de egoism, să ne lepădăm de sinele cel mincinos.

Egoismul este o îngustare a spaţiului nostru de comuniune cu semenii. Egoistul are impresia că poate fi fericit limitându-se numai la sine şi rupând legătura cu ceilalţi. Însă adevărata fericire – care începe în această lume şi se continuă în veşnicie – este comuniunea cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinţii şi cu toţi creştinii din Biserica cea adevărată, din Biserica Ortodoxă.

A ne lepăda de noi înşine înseamnă a ne lepăda de egoism, a ne lepăda de voia noastră cea rea, pentru a face voia lui Dumnezeu, precum ne şi rugăm: Tatăl nostru Care eşti ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Ce ne mai spune Domnul să facem dacă voim să venim după Dânsul, dacă voim să-L urmăm pe calea iubirii şi a fericirii celei veşnice? Ne spune aşa: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.

sfanta cruceCe înseamnă să ne luăm crucea? Înseamnă să primim de bunăvoie, din mâna lui Dumnezeu, orice mijloc de tămăduire a sufletului, oricât de amar ar fi.

Problema care apare este următoarea: cum să primim de bunăvoie, fără cârtire, orice îngăduie Dumnezeu să vină asupra noastră? Cum să primim de bunăvoie, cu bucurie, orice necaz, orice boală, orice strâmtorare, orice suferinţă? Cheia rezolvării acestei probleme este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.

Dacă vine la noi cineva, pe care nu-l iubim, şi ne roagă să-l ajutăm, ni se pare foarte greu, chiar dacă ne roagă ceva uşor. Invers, dacă vine la noi cineva pe care îl iubim, şi ne roagă să-l ajutăm, ni se pare foarte uşor, chiar dacă ne roagă ceva greu.

Ce învăţăm de aici? De aici învăţăm că lucrurile (acţiunile) nu sunt grele sau uşoare în ele însele, ci sunt grele sau uşoare în funcţie de starea noastră lăuntrică. Dacă lucrăm faptele bune fără iubire, ele sunt grele. Dacă lucrăm faptele bune cu iubirea cea adevărată, ele sunt uşoare.

În crucea noastră este o parte din crucea aproapelui. Cunoaşteţi monumentul martirilor de la Aiud. Aţi văzut crucile duble care susţin împreună Crucea cea mare a lui Hristos. Aceste cruci duble simbolizează tocmai faptul că în crucea noastră este o parte din crucea aproapelui. Din dragoste sinceră şi curată faţă de aproapele, luăm asupra noastră o parte din crucea lui, ca să nu-i fie lui prea greu. Şi facem aceasta după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: Purtaţi sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Acest cuvânt este simbolizat şi întipărit în piatră la monumentul de la Aiud al martirilor din închisorile comuniste.

sf. cruceSfinţii Mucenici din temniţele comuniste împlineau legea lui Hristos, purtând sarcinile unii altora, şi nu doar între ei, acolo în temniţă, fiindcă ei se jertfeau pentru întregul neam românesc, mărturisind astfel dragostea lor pentru Hristos şi pentru neam, precum foarte frumos scrie în Acatistul Sfinţilor Mucenici din temniţele comuniste: Cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi pentru neam. Şi chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Cu această bucurie sfântă şi-au dat viaţa pentru Hristos toţi Sfinţii Mucenici şi toate Sfintele Muceniţe. Din Vieţile Sfinţilor cunoaştem bine bucuria nemărginită pe care o aveau în timpul chinurilor. Strigau într-un glas, cu inima plină de duhovnicească bucurie şi lumină: A lui Hristos jertfă suntem, a lui Hristos junghiere.

Aşa, Sfinţilor Mucenici, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi, nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca neînfricat să mărturisim şi noi Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc. Amin.

(Articol preluat din Revista Atitudini Nr.8)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura