
De ce e dăunător să judecăm pe ceilalți
Cum poți să-l ajuți pe cel care nu ia seama la el? Îi spui, dar el face puține…
Dragul meu, nu poți să știi ce gândește el. Dacă te bagi la gândirea lui, poți greși. Apreciezi greșit după ceea ce ți se pare.
Și ce se mai întâmplă: îi scade valoarea lui în fața ta. E altă primejdie și mai mare, că parcă nu-l mai iubești. Îl vezi ca pe un om de nimic, pentru că nu e atent la ce îi spui tu. Nu-ți face idei! De unde știi tu ce e în mintea lui? În mintea lui, se poate să fie gânduri mărețe, dar încă nu a ajuns să și le pună în valoare. Dar tu dacă te grăbești să-l apreciezi, pentru tine aceasta e o pagubă. Și atunci ai căzut tu în primejdie pentru că judeci.
Mântuitorul S-a lepădat de judecată: „Eu nu judec pe nimeni. Tatăl judecă”. Dragostea judecă. „Și Tatăl Meu nu pierde pe nimeni”. Și pe El S-a dat în mâinile Tatălui.
Cum îi îndreptăm pe cei de lângă noi?
Eu l-am sfătuit mult să meargă la biserică…
Dacă el nu înțelege ce e aceea biserică… Și dacă, ducându-se la biserică, nu aude ceea ce i se potrivește, nu se poate folosi. Dacă poți da o pildă prin comportarea ta, fă aceasta! Și lasă-l în pace cu reacțiile lui. Sigur că, te bucuri dacă a primit un lucru bun de la tine, dar dacă nu dă niciun semn, te rogi mai departe, mai adânc pentru el, ca pentru unul care are nu mică valoare pentru tine.
Să-i crească valoarea lui în ochii tăi ca să te poți ruga pentru el! Pentru că e un om pentru care Mântuitorul a spus că „pentru el a venit” ca să se salveze din această neștiință, aceea de a-și trăi viața.
Să nu ne băgăm în ceea ce nu e al nostru, pentru că nici Mântuitorul nu a făcut-o. El a zis: „Eu nu judec pe nimeni”. Cum i-a spus și celui care îi cerea să-i împartă avuția primită de la părinți: „Cine M-a pus pe Mine judecător peste voi?”. Dar, într-un târziu a adăugat: „Feriți-vă de lăcomie!”, că se poate întâmpla ca și tu să fii tot la fel ca și el, și să nu-ți dai seama. Și a continuat mai departe: „Nu vă încredeți în avuții!”.
Dragostea e cea care judecă!
Vă judecați, vă sfărâmați o viață întreagă pentru nimica toată, vă judecați în procese pentru o palmă de pământ!…
Și fiecare e bucuros să se împace doar dacă i se dă satisfacție, dacă celălalt acceptă paguba. Ce să faci cu aceștia dacă nu au prins taina lui Dumnezeu?! Nu aceasta este viața să aveți o palmă de pământ mai încolo ori mai încoace. „Să Mă aveți pe Mine, Viața. Pe Mine, să Mă lucrați ca pâine a vieții voastre care sunt Eu. Străduiți-vă să Mă obțineți pe Mine, să reușiți să Mă găsiți pe Mine!”.
El nu a judecat, pentru că e mare încâlceală în inimile tuturor. Și îți vine de multe ori să zici că nici Dumnezeu nu știe ce să facă cu ei. Aceștia degeaba vin să se roage în biserică. Și când vin la mine, le spun: „Eu vi-L pun pe Dumnezeu în față. Dacă aveți respect față de El, vă împăcați”.
Ce deștept e omul când își apără drepturile, după capul lui!… Foarte multe cazuri sunt din acestea. Și e penibil când primesc pomelnice de la doi dușmani, și de la unul și de la celălalt. E teribilă această îndărătnicie a omului de a nu-și lăsa dreptul lui pe acest pământ.
Mântuitorul ne zice: „Iertați ca Mine! Eu Mi-am pus viața, am pus totul. Așa trebuie să faceți și voi!”. Trebuie să funcționeze dragostea!
(Întreaga omilie o puteți citi în Revista Atitudini Nr. 98)

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.