Sf. David găsește hoțul
În anul 1972, un hoț a spart pangarul și a furat toți banii. „Atunci, Starețul s-a dus mâhnit la icoana Cuviosului David și i-a spus: Dacă nu-mi vei afla pe cel care a furat banii până ce va începe Vecernia, să nu aștepți să te tămâiez și să fac Vecernia. Peste puțin timp, Cuviosul David l-a adus pe hoț. Acela a intrat plângând în biserică și căzând în genunchi, a cerut iertare”[1].
Sf. David vorbește din icoană
Starețul era foarte sensibil la mâhnirea oamenilor care îl vizitau. Știa bine că ea este boala cea mai dureroasă a lumii de astăzi, iar aceasta i-a spus-o într-o zi, însuși Cuviosul David, atunci când Starețul l-a văzut ieșind din icoana lui: „Astăzi, cea mai mare boală este mâhnirea”.
Oare cine va putea descrie după cuviință, dragostea sf. Iacov nemăsurată față de cei bolnavi, încât, cu o înfricoșătoare îndrăzneală, îngăduită doar marilor nevoitori, îl mustra și îl forța aproape pe Sf. David să purceadă, împreună cu Sf. Ioan Rusul, să vindece pe diverși bolnavi care apelau la ajutorul sfântului. Și nu se ridica din genunchi, până ce nu primea înștiințare că sfinții vor interveni. Astfel s-au săvârșit nenumărate vindecări, de neconceput pentru știința medicală de azi.
Smerenia sa era atât de mare, încât niciodată nu lăsa loc de înălțare de sine. De pildă, atunci când curtea mănăstirii era plină de oameni, veniți din toate colțurile lumii, să îi ceară ajutorul, Iacov nu punea pe seama renumelui său aceasta, ci zicea tuturor: „Ați văzut, ați văzut câtă lume adună Cuviosul David? Cât de mult îl cinstește lumea?”.
Peștera Sf. David
În fiecare noapte, Sf. Iacov alerga la peștera Sf. David, primejduindu-se adeseori din pricina drumului neluminat și prăpăstios. Atunci, când se întâmpla să rătăcească drumul, Iacov Îl ruga pe Dumnezeu, cu credința sa copilărească, să îi trimită și lui măcar o singură stea dintr-atâtea câte sunt pe cer, să îi lumineze calea. Și Dumnezeu îl asculta pe smeritul Iacov și îi trimitea câte o stea să îi lumineze drumul către peșteră.
Mitrop. Neofit de Morfou
Aș vrea să mai amintesc două întâmplări. Prima este în legătură cu o problemă de sănătate pe care o aveam la un picior. Sf. Iacov i-a spus despre ea Sfântului David, dar nu m-a făcut bine. Oarecum indignat Sfântul, într-o zi ploioasă, a mers la peștera Cuviosului David, o peșteră aflată la 20 de minute, în pădure. S-a dus acolo, prin ploaie, să se roage pentru mine și pentru alți oameni care aveau probleme asemănătoare.
Căutându-l, pentru a mânca împreună la prânz, am realizat că alergam, deși mă duruse piciorul și nu putusem nici să stau în picioare să cânt, zilele acelea. L-am văzut prin ploaie, am alergat la el. Și el se întoarce bucuros și îmi zice: „Alergi, alergi?”. Îi zic: „Da, acum văd că alerg!”. Îmi zice: „Șții de ce alergi? Am fost la peștera Cuviosului David!”.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 94)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.