STAREȚUL SILUAN DIN NEW MEXICO A TRECUT LA DOMNUL

„Ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost lupta mea cu boala, cu cancerul. Pentru că este ceva ce n-am ales eu, cu puterile mele. E bine să postești, să te rogi, să citești și știm că putem să ajungem la sfințenie prin aceste lucruri, pentru că aceasta ne-a spus Hristos să facem. Cred că dacă suntem atenți la lucrurile pe care nu alegem să le facem, acestea vor fi cu adevărat cele mai folositoare în viața noastră duhovnicească. Deci, deși e foarte bine să citim, să postim, să ne nevoim, ceea ce vine involuntar asupra noastră, fără ca noi să cerem, aceea ne sfințește, ne mărturisea Părintele Siluan”.

Drumul de la catolicism la Ortodoxie

Convertit la Ortodoxie prin intermediul scrierilor Sfântului Siluan Athonitul, Jay William Lightle (pe numele său de mirean) a primit Sfântul Botez chiar în Sfântul Munte Athos. Ulterior, la Mănăstirea din Essex (Marea Britanie), a fost tuns în monahism de către Sfântul Sofronie Saharov, primind numele călăuzitorului său duhovnicesc, Sfântul Siluan Athonitul.

Stabilit în Statele Unite, a devenit stareț al Mănăstirii „Sf. Arhanghel Mihail” din Cañones, New Mexico, fiind totodată și un apropiat ucenic al Părintelui Efrem din Arizona. Părintele Siluan a dus o viață profund isihastă, dedicată Rugăciunii Inimii în cadrul micii comunități din munții New Mexico, dar a avut și o intensă lucrare mărturisitoare, reușind să apropie de Hristos numeroase suflete însetate de Adevărul Evangheliei și de dragostea Mântuitorului Iisus Hristos.

La Mănăstirea Paltin

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă a avut binecuvântarea de a-l găzdui pentru câteva luni pe Părintele Siluan, care urma aici un tratament naturist avansat ca remediu pentru cumplita boală a cancerului ce îi afectase plămânii. Scurtul timp petrecut în mănăstirea noastră ne-a oferit, nouă, maicilor, prilejul de a ne împărtăși din răbdarea, harul și rugăciunea ce viau în acest smerit Părinte, care purta duhul marilor bătrâni îmbunătățiți și purtători ai harului dumnezeiesc. Multe dintre prelegerile pe care Părintele Siluan le-a susținut în mănăstirea noastră au fost publicate, de-a lungul timpului, și în paginile Revistei Atitudini.

De cuvântul duhovnicesc al Părintelui Siluan nu ne-am bucurat doar noi, ci și tinerii studenți care participau în taberele organizate în mănăstirea noastră. Iată ce ne mărturisea Părintele Siluan la vremea aceea:

Ortodoxia și isihasmul în America

„Ca și în America, foarte mulți mă întreabă: „Cum de ai devenit ortodox?”. De fapt, nu prea îmi place să îmi spun propria poveste pentru că îmi dau seama că numai darul lui Hristos m-a adus la Ortodoxie și că de multe ori nu dau ascultare acestui har, nu conlucrez cu harul și că am rămas destul de ignorant față de prezența lui Dumnezeu în viața mea.

Cred că este mai important să privim viețile sfinților care ne dau adevărata încurajare și adevărata iubire. Știu că Părintele Serafim Rose este foarte iubit aici în România, că a fost printre primii care au îmbrățișat viața monahală în America.

Părintele Efrem, după cum știți, a fondat vreo 20 de mănăstiri în America. Mănăstirea noastră are 25 de ani, avem o bisericuță mică și o grămadă de noroi. Acum construim un atelier ca să avem puțin mai mult loc, dar totul se face cu foarte mult efort în America. În anumite clădiri avem electricitate și locuim într-un canion unde nu este semnal. Nu avem internet. Când vin pelerinii și ne vizitează mănăstirea se simt foarte ușurați că au scăpat de presiunea lumească de a fi căutați la telefon, internet și celelalte. Stând la noi, fără semnal, realizează la ce presiune sunt supuși în lumea lor. O resimt ca pe o povară foarte mare și slavă lui Dumnezeu că la mănăstirea noastră putem trăi fără ele.

De patru ori pe săptămână avem Sfânta Liturghie. Începem la patru dimineața. În celelalte zile Ceasuri, Utrenia. Avem zile de pustie. În ziua de luni nu avem niciun fel de slujbă. Frații stau la chilie și se roagă și păstrăm liniștea toată ziua. Lucrăm dimineața cam cinci ore. La orele 13, luăm masa. După amiezile câteodată lucrăm un pic, dar de cele mai multe ori ne odihnim, ne rugăm, citim Vecernia la orele 17. Seara iar e liberă pentru activități duhovnicești. În mănăstirea noastră, cel puțin, este foarte important să ne păstrăm această nemișcare.

În America te definești prin ce faci și noi învățăm că doar existând avem valoarea noastră, așa cum s-a definit și Mântuitorul: „Sunt Cel ce sunt”. În comparație cu simțul acesta al activității din America, noi prin nemișcarea noastră redevenim ceea ce suntem. Deci nu încercăm să ne ocupăm foarte tare ziua din zori și până în noapte. Bine, nu avem nici casă de copii, nici azil, dar Dumnezeu ne dă tot ce ne trebuie și ușor ne întărim și noi fundamentul.

Important cu adevărat este să aflăm ceea ce merge la noi acolo. În mănăstirea noastră, noi nu avem un fundament așa cum l-a pus aici Părintele Justin. Nu avem un Părinte Justin. Încercăm să formăm o bază spirituală, să dăm o bază spirituală mănăstirii.”

Singurul și ultimul regret

Astăzi am pierdut un Stareț îmbunătățit, un suflet cald și smerit, un trăitor al Dumnezeiescului Har, un povățuitor de suflete experimentat, a cărui singură dorire și singur regret erau că încă nu ajunsese la desăvârșire ca Domnul să îl cheme întru Împărăția Sa. Avem însă convingerea că ultimele luni de suferință prin care Părintele a trecut l-au curățit de orice urmă de întinăciune care ne poate tulbura zborul duhovnicesc al inimii în Rugăciune.

Zbor ușor pe aripile Rugăciunii, Părinte Siluan, către Împărăția Mirelui celui iubit al sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos!
Veșnică să-i fie pomenirea! Dumnezeu să-l odihnească cu drepții întru Împărăția Sa!

Vă oferim și un scurt video cu Părintele Siluan, din cadrul Simpozionului dedicat Părintelui Justin Pârvu și Sfinților din închisori, la Mănăstirea Paltin.