SF. ILARION FELEA | CE REPREZINTĂ PRESCURILE DE LA SF. LITURGHIE

Începutul Proscomidiei în Sf. Altar. Agnețul

Începutul Proscomidiei se face ca la toate slujbele cu binecuvântarea. După binecuvântare urmează scoaterea agnețului. „Agneț” (de la cuvântul grecesc „agnos”, latinește „agnus”) însemnează miel, Mielul de jertfă.

Prescurile, grecește (prosfora) sunt pâinișoare dospite din făină de grâu curat, rotunde sau în formă de cruce pe care se află întipărită pecetea sau monograma Mântuitorului, adică numele său: IS (Iisus) HS (Hristos) NIKA (învinge), scris în formă de cruce, înseamnă: Iisus Hristos învinge, biruiește. Cuvintele acestea au fost întrebuințate mai întâi de Sf. Constantin cel Mare ca inscripție pe trei cruci ridicate în Constantinopol.

Unealta cu care se întipărește pecetea pe prescuri se numește pristonic sau pristolnic. Din cele cinci, preotul ia pe cea dintâi prescură și însemnează peste ea, de trei ori sf. cruce, cu copia (cuțitaș
în formă de suliță) rostind cuvintele: «Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos». Cuvintele acestea au menirea să ne ducă cu gândul la Cina cea de Taină și la porunca mântuitoare: «Luați, mâncați… Beți dintru acesta toți… Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea…» (Lc. 22:19; 1 Cor. 11:24-26).

Ce reprezintă principala prescură?

Ceea ce lucrează acum, preotul face din porunca Domnului și întru pomenirea Lui: înfige și taie cu copia (cuțitul de jertfă), cele patru margini ale sigiliului sau pecetei cu inscripția: IS, HS, NI, KA rostind pe rând cuvintele profetului Isaia despre jertfa și moartea Mântuitorului: «Ca un miel spre junghiere S-a adus… Și ca o oaie nevinovată, fără de glas împotriva celui ce o tunde, așa nu Și-a deschis gura Sa… Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat… Iar neamul Lui, cine-l va spune…» (Is. 53:7-8). Cine poate înțelege nașterea Lui din veci și întruparea Lui din Fecioară?

Apoi ridică partea tăiată zicând: «Că s-a luat de pe pământ viața Lui» (Is. 53:8). Luarea vieții lui Iisus de pe pământ este răstignirea și moartea de pe cruce. După cum se ridică bucata cu numele Domnului din prescură, tot așa s-a ridicat viața Lui de pe pământ prin răstignire. Bucata aceasta se numește agneț sau miel, în asemănare cu mielul junghiat de iudei la Paștile lor; ea preînchipuie pe Mântuitorul, Mielul, Cel ce ridică păcatele lumii, numit așa de Sf. Ioan Botezătorul (In. 1:29).

Nu se aduce prescura întreagă ca agneț, ci numai partea cu pecetea (monograma): IS, HS, NIKA, deoarece dintre toți oamenii numai Iisus Mântuitorul a fost luat de pe pământ, despărțit de oameni și adus jertfă de mântuire ca un miel nevinovat(20).

După ridicare, agnețul este așezat cu fața în jos pe disc (farfurioară de metal, pe care se așază toate părticelele luate din prescuri, la proscomidie) și tăiat cruciș, deodată cu rostirea cuvintelor: «Se jertfește Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și mântuirea lumii». Cu crestarea aceasta care închipuiește patimile, răstignirea și moartea Domnului, agnețul se pregătește pentru sfărâmarea ce va avea loc înainte de împărtășire.

Întors cu fața în sus, agnețul este împuns cu copia în partea unde este scris numele IS(us), preotul zicând: «Și unul din ostași a împuns cu sulița coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă; și cel ce a văzut a mărturisit și adevărată este mărturisirea lui» (In. 19:34-35).

Deodată cu rostirea cuvintelor următoare, preotul toarnă deodată din vasul cu vin ținut în mâna dreaptă și din vasul cu apă ținut în mâna stângă vin și apă în Potir (paharul sfintei cuminecături), închipuind prin aceasta sângele amestecat cu apă care a curs din coasta Domnului când a fost împuns cu sulița în inimă, apoi le binecuvântează pe amândouă. În felul acesta se pregătesc pâinea și vinul, adică cinstitele Daruri, pentru Sfânta Jertfă care se aduce la Sf. Liturghie. Pregătirea aceasta, în întregimea ei, preînchipuie jertfa de pe cruce, așa după cum a fost prevestită în Vechiul Testament (Is. 53).

…Preotul liturghisitor înscrie și Sf. Agneț Jertfa Mântuitorului, care (agneț) mai târziu, la Sf. Liturghie, se va preface cu adevărat în Pâinea cea vie, în Trupul cel răstignit și jertfit22.

Prescura a doua

Mai departe, luând în mână a doua prescură, preotul taie în formă de triunghi dreptunghic o părticică numită miridă, în cinstea și pomenirea Născătoarei de Dumnezeu, pe care o așază la dreapta Sfântului agneț, rostind cuvintele profetice din Psalmul 44:11: «De față a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită, îmbrăcată și prea înfrumusețată». În așezarea aceasta se mărturisește credința Bisericii că Maica Domnului, împărăteasa cerului și a pământului, șade la dreapta Fiului în împărăția Tatălui și mijlocește prin rugăciunile ei pentru toți creștinii.

Prescura a treia

Din prescura a treia, preotul scoate nouă miride (părticele) după numărul celor nouă cete îngerești pe care le așază la stânga sfintei pâini (agneț) de sus în jos, în rânduri de câte trei. Cea dintâi în cinstea și pomenirea sfinților arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor sfinților îngeri; a doua în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, a Sf. Proroci Moise… etc. A noua în cinstea Sfântului părinte a căruia Liturghie se face: Ioan Gură de Aur sau Vasile cel Mare.

Prescura a patra

Din prescura a patra, preotul ia o miridă întru pomenirea episcopiei întregi și a ierarhului ei, pentru ceata preoților și a diaconilor, pentru preoții și diaconii împreună liturghisitori și pentru toți frații noștri creștini, care vin la împărtășire. Părticica aceasta o așază preotul sub Sf. Agneț.

Alături de ea, tot sub Sf. Agneț așază preotul o părticică pentru ctitorii (întemeietorii și binefăcătorii) Bisericii și alta pentru cârmuitorii țării. Apoi scoate alte părticele și se roagă așa: „Primește, Doamne,
jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor tuturor fraților, pentru toți creștinii necăjiți și întristați, pentru apărarea țării și a locuitorilor ei, pentru pacea și bună așezarea lumii, pentru bunăstarea sfintelor biserici, pentru mântuirea părinților și fraților noștri care muncesc, se ostenesc și slujesc, pentru călători, bolnavi și robi, pentru cei ce ne iubesc sau ne urăsc pe noi, pentru slujbașii țării, pentru slujitorii Bisericii și pentru toți creștinii vii și îndeosebi pentru aceia care au cerut să fie pomeniți prin pomelnice”.

Prescura a cincea

Din a cincea prescură, preotul ia părticele pentru pomenirea morților, pe care le așază alături de cei vii, pentru iertarea păcatelor tuturor creștinilor din veac adormiți și în buna credință. A strămoșilor, a moșilor, a părinților, a maicilor, fraților, surorilor, fiilor și fiicelor, a rudeniilor și a tuturor celor adormiți în nădejdea învierii și a vieții veșnice. Ctitori și binefăcători ai Bisericii, arhierei, preoți, dregători, creștini adormiți în moarte firească sau năpraznică, pentru toți creștinii morți și îndeosebi scriși în pomelnice ca să fie citiți cu numele.

Mai pe urmă, luând a patra prescură scoate o părticică și pentru sine pe care o așază la cei vii, rugânduse: „Pomenește, Doamne, după mulțimea îndurărilor Tale și a mea nevrednicie; iartă-mi toată greșeala cea de voie și cea fără de voie; și să nu oprești pentru păcatele mele harul PreaSfântului Duh, de la darurile ce sunt puse înainte”.

Tâlcuiri și smenificații

Așezarea miridelor în jurul Sfântului agneț are un înțeles deosebit, un tâlc minunat. Agnețul închipuiește pe Fiul Omului în mijlocul sfinților și al îngerilor, al viilor și al morților. Avem pe Sf. Disc icoana Bisericii în întregimea ei.

Este știut că Biserica, în plinătatea ei, este formată din morți și din vii. Morții, care s-au învrednicit a fi „prietenii” lui Hristos (In. 15:14-15) și casnicii lui Dumnezeu (Efes. 2:19) formează Biserica cerească «a celor întâi născuți care sunt înscriși în ceruri» (Evr. 12:23), numită Biserică biruitoare, a sfinților și a tuturor drepților în frunte cu Maica Domnului și cu cetele îngerilor, prorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, preacuvioșilor și a tuturor creștinilor adormiți, împărtășiți cu Hristos în nădejdea învierii și a vieții veșnice. Viii formează aceeași Biserică pământească, a
celor ce acum aleargă după cunună (1 Cor. 9:24-25;Iac. 1:12), numită luptătoare și pătimitoare, Biserica credincioșilor încă nedesăvârșiți, a celor vii care trăiesc în credința creștină.

Biserica triumfătoare din cer, a celor desăvârșiți este închipuită pe Sf. Disc având în mijloc pe Stăpânul și Capul ei: Mielul și Fiul care S-a întrupat, S-a făcut om și Se jertfește cu Trupul și cu
Sângele Său pentru mântuirea credincioșilor.

Tâlcuind învățătura aceasta, Sf. Simeon Tesaloniceanul scrie: „El este în mijloc prin Agneț, iar Maica Lui de-a dreapta prin miridă, Sfinții și Îngerii de-a stânga, iar dedesubt toată adunarea credincioșilor Lui dreptmăritori. Aceasta este Taina cea mare: Dumnezeu între oameni, Dumnezeu în mijlocul dumnezeilor care se îndumnezeiesc de la Cel ce după fire este Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru dânșii. Aceasta este Împărăția ce va să fie și petrecerea vieții celei veșnice: Dumnezeu cu noi, văzut și împărtășit23.

Note:

1. N. Cabasila, Tâlcuirea…., op. c. p. 36.

2. N. Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, trad. de Ene Braniște,
   București, 1946, p. 35.

3. Ibidem

4. Tratat asupra tuturor dogmelor… retip. de Toma Teodorescu, București,
   1865, cap. 94, p. 101.

 (Tâlcuirea integrală o puteți citi în cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii, de pr. Ilarion V. Felea”)