Masacru la o înmormântare creștină în Iordania
Într-o lume tot mai cufundată în întunericul urii și al prigoanei împotriva lui Hristos, veștile care vin din Orientul Mijlociu ne cutremură și ne cheamă, din nou, la trezvie și rugăciune stăruitoare. Vineri, 23 octombrie 2026, credincioșii ortodocși adunați la Biserica Ortodoxă Greacă „Sfântul Gheorghe” din localitatea Hamoud, Iordania, au devenit ținta unui atac terorist de o cruzime greu de descris în cuvinte.
În timp ce comunitatea își lua rămas-bun de la o tânără adormită întru Domnul, trei extremiști înarmați au deschis focul asupra mulțimii, lăsând în urmă 9 morți și peste 40 de răniți, mulți dintre ei aflați în stare gravă.
Imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale bisericii arată cruzimea atacului premeditat: atacatorii, ascunși la adăpostul copacilor și al unui zid de piatră, au secerat cu gloanțe viețile celor care veniseră să se roage pentru sufletul celui răposat. Covorul de sânge de la intrarea în lăcașul de cult și strigătele de deznădejde ale martorilor sunt mărturia vie a unei prigoane care nu a încetat niciodată, ci doar îmbracă forme noi în veacul de acum.
Până când?
Pentru comunitatea creștină minoritară din Iordania – o țară considerată până acum o oază de relativă stabilitate într-un Orient măcinat de conflicte – acest atac reprezintă o lovitură profundă. Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei a vizitat răniții la spitalul militar și a promis că făptașii vor fi pedepsiți „cu mână de fier”. Însă dincolo de reacțiile oficiale și de măsurile de securitate sporite în jurul ambasadelor și al spațiilor publice, rămâne întrebarea dureroasă a creștinilor de pretutindeni: până când?
Așa cum spunea adesea Părintele Justin Pârvu, trăim vremuri în care mărturisirea credinței se cere cu prețul vieții. Sângele acestor opt creștini iordanieni, vărsat chiar în curtea bisericii, se adaugă la sinaxarul nesfârșit al mucenicilor din toate timpurile care au refuzat să se lase biruiți de frica acestei lumi.
Să fim alături în rugăciune cu frații noștri suferinzi din Iordania, cerând Bunului Dumnezeu să odihnească sufletele celor uciși în corturile drepților, să dăruiască tămăduire celor răniți și să întărească Biserica Sa în fața valurilor de ură ale lumii moderne.
Să nu uităm că armele noastre nu sunt cele de fier, ci armele duhului: postul, privegherea și dragostea jertfelnică. Biserica astăzi s-a îmbogățit cu noi martiri ai lui Hristos! Sfinților noi Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.