MINUNEA SF. GHERASIM DIN KEFALONIA | Sunt bine! Nu mai aud voci!

Moaștele Sf. Gherasim stau în picioare

Ați putea să ne împărtășiți din întâmplările minunate la care ați fost martor ocular?

Bineînțeles că astfel de experiențe au fost foarte multe, având în vedere că sunt cu ascultarea la pangarul Mănăstirii, care se află chiar în pridvorul bisericii ce adăpostește racla cu moaștele Sfântului. O să vă spun ce îmi vine în minte acum și anume, minunea din 26 octombrie 2024. În 20 octombrie, data când au fost aflate moaștele Sfântului, noi avem al doilea hram al mănăstirii. Din 20 octombrie până pe 26, de Sf. Dimitrie, îl ținem pe sfânt în picioare. Pe 26 facem din nou procesiunea cu moaștele. Oamenii se așază dedesubt și baldachinul cu moaștele Sfântului este purtat deasupra lor.

În anul acela, pe 26 octombrie, la sfârșitul Sfintei Liturghii, ploua cu găleata și mitropolitul a hotărât să nu se mai facă procesiunea, ci numai să-l poarte pe sfânt prin biserică și apoi să fie pus la loc. Pentru această procesiune veniseră două românce din Anglia. Una dintre ele era bolnavă psihic și venise cu sora ei. Cea bolnavă nu putea să doarmă pentru că auzea întruna în cap niște voci. Le auzea continuu și nu se putea odihni nicio clipă. De 8 ani de zile tot mergea la slujbe, la sf. Maslu, se spovedea, se împărtășea, lua și pastile, cu toate acestea nu putea să doarmă decât cu tratament.

Toată familia era credincioasă și ducea o viață creștinească bună, dar probabil că i se făcuseră ceva vrăji acolo, în Anglia. Fetele ne-au întrebat din timp, când ar putea să vină și noi le-am sfătuit, cu binecuvântarea maicii starețe, să vină de pe 24 octombrie, ca să prindă și procesiunea de pe 26. Fetele au fost foarte ascultătoare și au făcut exact cum le-am sfătuit. Chiar m-am mirat de ascultarea lor! În seara în care au ajuns, le-am cazat la arhondaric.

Procesiunea Sf. Gherasim și vindecarea

Pe același culoar cu ele era cazată o grecoaică, de asemenea, bolnavă. Le-am zis fetelor: „Mergeți și va culcați și închideți ușa. Să nu aveți treabă cu ea, că și ea e bolnavă, ca sa nu vă facă vreo problemă!”. Doar ce s-au culcat, a venit femeia bolnavă și a început să bată insistent la ușa lor strigând: „Deschideți, deschideți!”. Fetele au fost așa de ascultătoare încât nu i-au deschis. Eu, dacă auzeam așa o bătaie insistentă la ușă, cred că aș fi deschis, ca să văd ce vrea omul, dar ele au făcut exact cum le-au spus maicile.

Ei bine, fetele veniseră pentru procesiunea Sfântului și au fost foarte necăjite când au auzit că procesiunea nu se face din cauza ploii. Sora cea mare, când a văzut că îl iau pe Sfântul și îl duc doar până la ușa din spate a bisericii a început să se îngrijoreze gândind: „Acuma eu ce fac? Am venit până aici degeaba? Dacă nu se face precesiunea, cum se va mai vindeca sora mea?”.

Doar ce a gândit așa, sora ei cade și începe să se tăvălească ca epilepticii, apoi a rămas înțepenită. Sora mai mare, văzând-o, se gândea speriată: „Ce sa fac? Cine mă ajută? Pe cine să chem?”. Era pentru prima dată când făcea asemenea criză. Fata căzuse aproape de ușa din spate în timp ce baldachinul cu moaștele Sfântului Gherasim trecea pe lângă ea. Nimeni nu se uita la fata căzută, decât sora ei. Toți se uitau la moaștele Sfântului, rugându-se pentru ei înșiși.

Îndată ce l-au așezat pe Sfântul înapoi în raclă și s-a făcut otpustul (s-a dat binecuvântarea de sfârșit), fata bolnavă s-a ridicat de jos și a zis: „Sunt bine! Sunt bine! Nu mai aud voci! Vai, mă duc afară! Ce frumos, aud pasarele! Ce frumos! Ce fericire!”. De 8 ani de zile nu mai avusese liniștea asta. Avea un zâmbet larg, încât, înainte sa plece către aeroport, ne spunea că o dor obrajii de atâta zâmbet.

(Mai multe relatări despre Sf. Gherasim descoperiți în ultimul Nr. al Revistei Atitudini)