IOAN VLĂDUCĂ | DESPRE SINODUL VII ECUMENIC | CE SUNT SINOADELE?

Scopul Sinoadelor Ecumenice

Cu  ce scop s-au întrunit Sfintele Sinoade Ecumenice?

Răspuns: Învăţătura ortodoxă este descoperită de Dumnezeu, nu inventată de oameni. Din vremuri vechi au existat eretici, oameni cuprinşi de mândrie, care au născocit erezii, adică învăţături potrivnice adevărului.

Atunci când apăreau erezii, Sfinţii Părinţi se adunau în Sfinte Sinoade Ecumenice (Sfinte Soboare a toată lumea) sau în Sfinte Sinoade Locale şi luminaţi de harul lui Dumnezeu, apă­rau dreapta credinţă împotriva acelor erezii. Ei anatema­tizau (condamnau) ereziile şi îi îndepărtau pe eretici de poporul binecredincios pentru ca acesta să nu se contamineze de erezii.

Când preotul eretic Arie a început să răspândească învăţătura greşită că Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu ci o creatură, Sfinţii Părinţi s-au adunat la primul Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea (325), combătând erezia lui Arie şi anatematizându-l pe eretic. Acolo s-a stabilit prima parte a Crezului. La acest Sfânt Sinod au participat 318 Sfinţi Părinţi.

În anul 381, cel de-al doilea Sfânt Sinod Ecumenic de la Con­stan­tinopol a luptat împotriva patriarhului eretic Macedonie care spunea că Sfântul Duh nu este Persoană Dumnezeiască. Acolo, Sfinţii Părinţi l-au anatematizat pe eretic şi au completat Crezul de la Niceea, dându-i forma definitivă pe care o cunoaştem astăzi. Au participat 150 de Sfinţi Părinţi.

Erezia lui Nestorie și Eutihie

Un alt eretic a fost Nestorie, patriarh al Constantinopolului (sec. V). El considera că Hristos este împărţit în două: Fiul lui Dumnezeu şi omul în care a locuit Fiul lui Dumnezeu. Şi spunea că Fecioara Maria a născut doar un simplu om care s-a unit cu Dumnezeu. De aceea, nu o numea Născătoare de Dumnezeu, ci născătoare de om.

Împotriva patriarhului eretic Nestorie, două sute de Sfinţi Părinţi s-au adunat la cel de-al treilea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Efes, în anul 431. Acest Sfânt Sinod Ecumenic a anatematizat pe Nestorie şi învăţătura lui, mărturisind că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, fiindcă L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. La acest Sfânt Sinod, un rol important l-a avut Sfântul Chiril al Alexandriei.

Arhimandritul Eutihie din Constantinopol a luptat împotriva ereziei lui Nestorie, dar nu sub ascultarea Sfinţilor Părinţi luminaţi de Dumnezeu, ci după născocirile minţii lui. De aceea, a căzut în altă erezie, considerând că firea omenească a lui Hristos a fost absorbită de cea dumnezeiască şi că Hristos ar avea astfel o singură fire. Această erezie s-a numit monofizism. Erezia a fost acceptată de patriarhul Dioscor al Alexandriei.

Împotriva acestei erezii, şase sute treizeci de Sfinţi Părinţi s-au adunat la cel de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Calcedon, în anul 451. Ei au anatematizat monofizismul şi pe susţinătorii lui. Luminaţi de harul lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi au arătat că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire. El este o singură Persoană cu două firi (dumnezeiască şi ome­nească).

Monofizism, monotelism ca erezii

…A apărut şi un „monofizism moderat”, al patriarhului eretic Sever al Antiohiei, care vorbea de două firi în Hristos, dar le considera amestecate. Sfinţii Părinţi au luptat şi împotriva acestei erezii.

Al cincilea Sfânt Sinod Ecumenic din Constantinopol (553) a anatematizat pe cei ce încercau să folosească scrierile Sfântului Chiril al Alexandriei în favoarea monofizismului. La acest Sfânt Sinod au participat 160 de Sfinţi Părinţi.

Mai târziu au apărut alte două erezii care spuneau că în Hristos există o singură lucrare (monoenergism) şi o singură voire (monotelism). Împotriva acestor erezii s-au adunat la Constantinopol, în anul 680, la cel de-al şaselea Sfânt Sinod Ecumenic, o sută şaizeci şi cinci de Sfinţi Părinţi care au anatematizat pe eretici şi ereziile lor. Insuflaţi de Dumnezeu, Sfinţii Părinţi au arătat că în Hristos sunt două lucrări şi două voiri, corespunzătoare celor două firi. Voinţa omenească o urmează pe cea dumnezeiască.

Sinodul VII Ecumenic

Alţi eretici luptau contra Sfintelor Icoane, considerându-le idoli. Ei au fost numiţi iconoclaşti. La cel de-al şaptelea Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 787, s-a examinat cu toată atenţia problema Icoanelor în lumina Sfintei Scripturi şi a Scrierilor Sfinţilor Părinţi. Luminaţi de Dumnezeu, cei trei sute şaizeci de Sfinţi Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic au hotărât cinstirea Icoanelor, a Sfintelor Moaşte şi a Sfintei Cruci. Atunci au fost anatematizaţi ereticii iconoclaşti.

Dar Sinodul al VII-lea Ecumenic este acceptat de necalcedonieni?

Răspuns: În cadrul dialogului ecumenist s-a constatat că „Sinodul al VII-lea Ecumenic nu pare a fi o problemă atât de delicată. […] Cele două familii de Biserici s-au declarat de acord că practica venerării icoanelor a existat în amândouă Bisericile din cele mai vechi timpuri”.[1]

Totuşi, „ceea ce îi opreşte pe vechii orientali (mono­fiziţi – n. n.) să accepte formal acest Sinod este faptul că şi aici, aşa cum se obişnuia, au fost anatematizaţi Părinţii Bisericilor Vechi Orientale – Dioscor, Sever şi ceilalţi, alături de alţi eretici”.[2]

Întrebare: Aceasta înseamnă că monofiziţii cinstesc sfintele icoane?

Răspuns: Monofiziţii au primit cinstirea sfintelor icoane din Sfânta Tradiţie Ortodoxă, înainte de anul 451. Ei au icoane, dar nu se raportează corect la ele. Monofiziţii severieni consideră că Hristos are o fire compusă. Dar o astfel de fire compusă nu este nici dumnezeiască, nicio menească. Dacă Hristos nu ar avea fire omenească, ar fi imposibilă reprezentarea Lui în icoană, ca om. Dacă nu ar avea fire dumnezeiască, cinstirea icoanei lui Hristos ar fi greşită, deoarece s-ar cinsti ca Dumnezeu o persoană care – după învăţătura monofizită – nu are fire dumnezeiască.

Se dovedeşte astfel că monofizismul este incompatibil cu cinstirea sfintelor icoane.

Legătura între cinstirea icoanelor și cele două Firi ale Mântuitorului

Întrebare: Ce legătură există între cinstirea sfintelor icoane şi învăţătura despre cele două firi ale Domnului nostru Iisus Hristos?

Răspuns: Unirea într-un Ipostas a celor două firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, în mod neamestecat, neschim­bat şi nedespărţit, este cea care permite zugrăvirea şi cinstirea icoanei Sale.

Sfântul Teodor Studitul ne învaţă că „închinarea legiuită celor din vechime nu se aducea ca Unuia ce a luat trup, căci «pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată» (Ioan 1, 18). Dar după ce S-a făcut trup şi a ajuns în interiorul circumscrierii, Cel necircumscris a fost văzut şi Cel nepipăit şi nevăzut a căzut sub vedere şi atingere. Aşadar este închinat împreună cu Dumnezeu Tatăl ca Unul ce este egal cu Dumnezeu, dar şi în icoana Lui al cărei prototip este, ca Unul ce S-a făcut om ca şi noi întru toate «afară de păcat» (Evrei 1, 6)”[3].

„Întrucât, după unire cele două firi există în realitate şi nu «numai în teorie» – aşa cum se înşelase Sever – şi întrucât fiecare fire îşi păstrează însuşirea ei (Hotărârea dogmatică a Sinodului al IV-lea Ecumenic), caracterul circumscris al firii omeneşti permite şi reprezentarea iconografică a lui Hristos”.[4]

 [1] Ibidem, p. 158.

[2] Ibidem.

[3] Sfântul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale. Tratatele contra iconomahilor, Antireticul II, 5, Ed. Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 97.

[4] Sunt anticalcedonienii ortodocşi? Texte ale Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte şi ale altor Părinţi athoniţi privitoare la dialogul dintre ortodocşi şi anticalcedonieni (monofiziţi), Ed. Evanghelismos)

(Extras din cartea: IOAN VLĂDUCĂ | DESPRE MONOFIZISM. Răspunsuri la 100 de întrebări)