SFINȚII PĂRINȚI DESPRE SF. ÎMPĂRTĂȘANIE | SF. ILARION FELEA

Cu siguranță, cine ascultă cuvântul cutremurător al Sf. Părinte Ilarion Felea, despre Sf. Liturghie și puterea Sf. Împărtășanii, nu va mai putea să rămână duminica acasă, în timpul Sf. Liturghii. SFINȚII PĂRINȚI DESPRE SF. ÎMPĂRTĂȘANIE | SF. ILARION FELEA

Împărtășirea zilnică în vechime

De la Maica Domnului, care în biserică, de copilă a crescut și a ajuns «binecuvântată între femei» și «plină de dar» (Lc. 1:28), adică a atins culmea sfințeniei și a desăvârșirii morale – și de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, care la Cina cea de Taină și-a așezat capul pe pieptul lui Iisus și până astăzi, chiar și aici între noi, avem în istoria Bisericii o mulțime nesfârșită de creștini buni și de sfinți care în viața lor au fost mari iubitori ai Sfintei Liturghii.

Alegem din șirul lor câteva nume de exemple frumoase care să aprindă și în inimile noastre o cât mai vie dragoste de a asculta cât mai des, când se poate zilnic, Sfânta Liturghie.

Creștinii cei dintâi luau parte în fiecare zi la Sf. Liturghie, nu numai Duminica (FA 20:3). «În fiecare zi cercetau cu râvnă biserica și frângând pâinea prin case, primeau hrana cu inima curată și veselă» (FA 2:46). «Și erau neobosiți în învățătura apostolilor, în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni» (FA 2:42). Din legătura aceasta zilnică, neîntreruptă cu Hristos, prin ascultarea Evangheliei și prin împărtășirea cu Sf. Euharistie, au ajuns ei la desăvârșirea credinței, a iubirii și peste tot a trăirii creștine, de model în toată istoria Bisericii…

Liturghia Sf. Lucian în temniță

Sf. Mucenic Lucian din Antiohia (pomenit la 15 Octombrie), preot vestit prin viața sa curată și prin cărțile sale frumos împodobit, mai ales prin mulțimea pildelor (†312), când era închis în temnița din Nicomidia (Asia Mică). După o vreme se simțea foarte mâhnit și chinuit, dar nu din pricina bătăilor și a rănilor prin care a pierdut mult sânge, că mucenicii primeau prigoanele și moartea cu bucurie, și vreme de nouă ani cât a stat închis nu a încetat să vestească celor închiși ca și el pentru Hristos – calea spre mântuire – ci pentru că nu se mai împărtășise de mult timp.

Străjerii creștini ascultând dorința Sfântului, i-au adus pe ascuns pâine și vin.  Atunci Lucian, care era preot, a zis: „Sunt pe moarte; am să săvârșesc Sfânta Taină a Împărtășanii și toți să ne împărtășim”. Creștinii care erau cu el în temniță au răspuns îngrijorați: „N-avem prestol pe care să punem Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos”.

„Așezați-mi aici pâinea și vinul”, arătându-și cu privirea pieptul, căci mâinile îi erau legate. Pieptul meu să fie masă vie lui Dumnezeu. Și așa au slujit Sf. Liturghie, făcând altar din pieptul Mucenicului. Și la urmă dând el binecuvântarea, scăldați în lacrimi de bucurie, s-au împărtășit cu toți, în ajunul morții – atât de vie era în sufletele lor dorința de a se apropia de Sf. Potir și a se împărtăși
cu Trupul și Sângele Domnului.

Râvna Sf. Teodor Studitul pentru Sf. Împărtășanie

Sf. Teodor Studitul și Mărturisitorul († 826, cinstit la 11 Noiembrie), după mulți ani de închisoare și de surghiun, era greu bolnav, pe moarte. Își adună puterile și roagă pe Dumnezeu să-l ajute să mai slujească o Sfântă Liturghie, să se întărească, prin darurile ei, în lupta cu puterile iadului. Rugăciunea i-a fost ascultată.

Îndată s-a simțit mai bine, s-a sculat, a mers la biserică și a servit Sf. Liturghie cu o râvnă Sfântă, încât cei de față, mișcați de rugăciunile lui, au vărsat multe lacrimi.  Astfel, pregătit și împărtășit cu Hristos, s-a întors în chilie, s-a întins pe pat și a adormit ușor, în Domnul.

Vedenia Sf. Nifon

Sf. Nifon, episcopul Constanțianei din Cipru (pomenit la 23 Decembrie), în timpul slujirii unei Sfinte Liturghii, a avut următoarele vedenii:

I se părea că un foc din cer a acoperit întreg altarul și pe fericitul arhiereu care servea Sf. Liturghie. În vremea cântării „Sfinte Dumnezeule”, i s-au arătat patru îngeri care cântau împreună
cu cei din biserică.

La citirea Apostolului a văzut la spatele cititorului pe Sf. Pavel. Când se citea Evanghelia, vedea cuvintele ei înălțându-se la cer, ca niște flăcări de foc.

La ieșirea cu Sfintele Daruri, în vremea Heruvicului, i se părea că s-a deschis acoperișul bisericii și i s-a arătat cerul, iar îngerii se coborau și cântau: „Slavă lui Hristos, Dumnezeu!”. Tot atunci îngerii au
adus din cer un prunc frumos și l-au așezat pe Sf. Disc. Doi serafimi îl acopereau cu aripile lor și doi heruvimi zburau peste capul lui.

La tainica prefacere, un înger a înjunghiat pruncul și sângele i l-a scurs în Sf. Potir. La împărtășirea cu Sf. Taine îngerii priveau cum fața celor care se împărtășeau cu vrednicie, era luminată ca soarele,
iar a celorlalți care se împărtășeau cu nevrednicie era întunecată ca noaptea. Cei vrednici erau încununați iar de la cei nevrednici, îngerii își întorceau fața.

După Sfânta slujbă, fericitul arhiereu a văzut cum Pruncul iarăși a fost luat de îngeri și înălțat la cer, întreg, cum l-au și coborât.

Folosul Sf. Liturghii

Porunca Bisericii spune că Sf. Liturghie trebuie ascultată de fiecare creștin în fiecare Duminică și sărbătoare. Creștinii cei mai buni o ascultă în fiecare zi.

Monica, mama Fericitului Augustin, lua parte în fiecare zi la Sfânta Liturghie. Cu rugăciunile ei fierbinți a reușit să-și întoarcă pe fiul ei pierdut, la calea mântuirii. Aproape de moarte a cerut să fie pomenită în fiecare zi la Sf. Liturghie.

Sf. Genoveva, când mama sa a bătut-o, pentru că mergea în fiecare zi la Sf. Liturghie, a răspuns: „Eu nu pot să te ascult și aleg mai bine să te superi tu, decât să supăr pe Dumnezeu”. Scoasă din fire, și-a bătut fiica, și de răutate a orbit. Abia după opt ani, la rugăciunile fiicei credincioase, a primit iarăși vederea.

Cu astfel de exemple înainte, iubite creștine, mai poți sta acasă în vremea Sfintei Liturghii? Sau, mai poți trece pe lângă biserică fără să te închini, fără să intri să-ți faci câteva rugăciuni, fără să faci o vizită și să stai câteva clipe în fața altarului în care se află singur Domnul Euharistic? Fără să îngenunchiezi înaintea Lui, să-ți pleci fruntea înaintea Lui, ca Ioan capul pe inima Lui, să simți și tu adierea tainică a iubirii Lui?

(Extras din cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii, de pr. Ilarion V. Felea”)