MAICA DOMNULUI – FIICA CERULUI ȘI A PĂMÂNTULUI | MITROPOLITUL TEOFAN

„Maica Domnului are o singură întristare acolo sus: atunci când creștinii nu-i cer ajutorul”.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ne tâlcuiește cu multă înțelepciune taina minunată a acestui praznic înălțător al Adormirii Maicii Domnului, în cinstea căreia creștinii îi aduc prinos de postire. Post cu folos și binecuvântat vă dorim și noi, cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria! MAICA DOMNULUI – FIICA CERULUI ȘI A PĂMÂNTULUI | MITROPOLITUL TEOFAN

Taina praznicului Adormirii Maicii Domnului

Mare și sfântă este sărbătoarea de astăzi! Înălțător și adânc este praznicul din această zi! Trupul cel prea binecuvântat al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, dimpreună cu sufletul său așezat în mâinile dumnezeiescului său Fiu, primesc binecuvântarea cerului pentru a fi mantie ocrotitoare a celor de pe pământ.

Sf. Ap. Pavel în Epistola către Fillipeni, se roagă la Dumnezeu ca filipenii și toți creștinii din toate locurile și din toate timpurile să primească gândul care era în Domnul Hristos. Iar Sf. Ev. Luca în Evanghelia citită astăzi relatează cum o femeie din popor, ascultându-L pe Domnul Hristos glăsuind, rostește următoarele cuvinte: „Fericit este pântecele care te-a născut și sânii care te-au alăptat”.

Sfinții și de Dumnezeu Părinți, de-a lungul vremii, s-au adâncit în taina cea mare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Printre aceștia, Sf. Grigore Palama, călugăr în Sf. Munte Athos, arhiepiscop al Tesalonicului, afirma, aplecându-se asupra tainei Maicii Domnului, că „mintea lui nu poate să înțeleagă, că raționamentele umane nu pot explica, considerentele logice pământești nu se pot întări pentru a desluși taina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Doar rugăciunea, doar cântările înălțate către cer, doar strigăte ca ale femeii din Evanghelia de astăzi îl ajută pe creștin să se apropie, să fie cuprins, să se lase binecuvântat în inima și în cugetul său de această mare taină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Taina Maicii Domnului

Într-o omilie pe care Sf. Grigore Palama a rostit-o cu certitudine, într-o zi de 15 august, locuitorilor din cetatea Salonicului, unde era păstor, apropiindu-se de taina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, o numește pe aceasta, fiică a cerului și a pământului. O numește pe aceasta, cea care a fost dăruită și ea: „cea dăruită a fost dăruită apoi Dăruitorului, pentru a fi dăruită din nou oamenilor”, pentru că Dumnezeu a dăruit-o sfinților săi părinți, Ioachim și Ana. Aceștia au dăruit-o lui Dumnezeu și Dumnezeu ne-o dăruiește din nou, nouă.

Același dumnezeiesc sfânt părinte o numește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „ca împreună lucrând și împreună pătimind, cu deșertarea cea înălțătoare a Cuvântului lui Dumnezeu”, Dumnezeu coborându-Se pe pământ ca să-l înalțe pe om la cer.

Taina pogorârii Cuvântului lui Dumnezeu a fost însoțită de taina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a luat în sine prin această coborâre a lui Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeu, împreună lucrând și împreună participând la taina mântuirii neamului omenesc.

Același dumnezeiesc părinte Grigore Palama o numește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, trup de viață începător și de Dumnezeu primitor, arătând prin aceasta că începutul vieții celei adevărate nu se poate împlini în viața creștinului decât cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunile Preacuratei Sale Maici, cea primitoare de Dumnezeu. Primirea lui Dumnezeu în pântecele ei cel binecuvântat este numită de dumnezeiescul părinte, „adumbrire, unire și plămădire”, arătând prin aceasta că Duhul lui Dumnezeu a adumbrit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Buna Vestire, pentru a se așeza în pântecele ei, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt.

Unirea omului cu Dumnezeu

Dar a fost mai mult decât adumbrire. A fost unire a lui Dumnezeu cu omul, realizându-se în modul deplin, în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Și „o minune”, spune Sf. Grigorie, „a fost și mai mult decât atât. A fost plămădire, adică împreună lucrare în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a omului și a lui Dumnezeu”. Căci trupul cel binecuvântat al Domnului Hristos s-a plămădit prin adumbrirea Duhului Sfânt din sângele, din trupul neamului omenesc, sintetizat în trupul și sângele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Atât de înălțător o prezintă Sf. Grigorie, încât mărturisește că Maica Domnului L-a făcut pe Dumnezeu, fiu al omului, ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu. Și în multe din cuvântările sale, Arhiepiscopul Salonicului încearcă să se apropie de tot ceea a împlinit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, de la zămislirea sa în pântecele Anei, până la adormirea ei. Iar după adormirea sa, Maica Domnului, plecând de pe pământ, devine și mai apropiată de fiii neamului omenesc.

„Întru adormirea ta”, spune troparul sărbătorii, „tu nu ne lași pe noi”, amintind un alt dumnezeiesc părinte că Maica Domnului are o singură întristare acolo sus: atunci când creștinii nu-i cer ajutorul. Pentru că ea a fost așezată de Fiul și Dumnezeul său să fie rugătoare în chip neîncetat și adânc, pentru tot omul cel necăjit și întristat din această lume. Și pentru că Sf. Grigorie Palama era conștient că tot cuvântul, toată încercarea omenească nu pot să se apropie de ceea ce a reprezentat și reprezintă cu adevărat, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, el încearcă în multe din cuvântările sale să se apropie de această taină, prin rugăciune.

Rugăciunea Sf. Grigorie Palama către Maica Domnului

La cuvântul său rostit în ziua de 15 august, în catedrala cea mare din Salonic, vorbind de taina adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, el încheie cuvântul său cu această rugăciune pe care o rostesc și eu acum, pentru ca împreună cu dumneavoastră, așezându-ne în fața icoanei Maicii Domnului, împreună cu noi în duh și în adevăr, fiind și Sf. Grigorie Palama, să ne apropiem de ceea ce este și poate să fie, prin adâncirea și întărirea credinței noastre, Preasfânta Fecioară:

„O, Fecioară dumnezeiască și acum cerească, cum voi grăi eu toate ale tale? Cum te voi slăvi pe tine, vistieria slavei? Și numai pomenirea ta sfințește pe cel care o face și numai aplecarea spre tine face mai strălucitoare mintea, ridicând-o pe dată către înălțimea cea dumnezeiască. Prin tine, maică, se limpezește ochiul minții. Prin tine, se luminează duhul, prin venirea Duhului dumnezeiesc, căci te-ai făcut vistiernică și cuprindera harurilor, nu ca să le ții pentru tine, ci ca să le umpli pe toate de har. Căci împărțitorul vistieriilor nedeșertate veghează împărțirea lor.

Și pentru ce ar fereca cineva o fericire care nu se împuținează niciodată? Dăruiește, maică, așadar cu îmbelșugare, întregului tău popor, acestei moșteniri a ta, milele și harurile tale!

O, mare Stăpână, dă-ne dezlegare de cele cumplite care ne stăpânesc! Vezi de câte și în ce fel suntem istoviți de ale noastre, de cele străine, de cele din afară, de cele dinlăuntru. Pe toate le întoarce spre mai bine, cu puterea ta!

Pe cei dinăuntru și pe cei de un neam cu noi, îmbânzindu-i unii față de alții, iar pe cei care din afară ne împresoară, precum fiarele cele sălbatice, alungă-i, măicuță! Dă-ne în locul patimilor noastre, ajutorul și vindecarea ta, împărțind și sufletelor și trupurilor noastre, harul cel îmbelșugat și deajuns pentru toate!

Și dacă nu-l încăpem, fă-ne mai încăpători și dă-ne cu adăugire, încât mântuiți și împuterniciți cu harul tău, să-L slăvim pe Cuvântul cel mai înainte de veac, care din tine S-a întrupat pentru noi, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte și cu Duhul cel de viață făcător, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”.

(Extras din Cuvântul de învățătură rostit la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, mănăstirea Paltin Petru-Vodă, 15 august 2025; cuvânt publicat și în Revista Atitudini Nr. 92)